Religia pentru copii, si nu numai

aurishta a scris:
Diada,n-am zis ca nu cred in Dumnezeu, ci ca urasc religia.

Cu religia e o problema delicata. Prin religie nu se intelege doar o institutie umana care este mai mult sau mai putin aspiranta catre Dumnezeu, ci este si o functie umana, functia de a crede in Cineva, acolo Sus. Adica este o tendinta generala de a crede. Administratiile religioase institutionale sunt probabil pentru tine lucrurile in care nu vrei sa crezi. Dar si aici problema este complicata, deoarece nu exista o diferenta intre religie si credinta, pentru ca cine crede, de fapt, este religios; credinta in sine este un act religios personal. Religiile sunt acte religioase colective, adica sisteme care unesc oameni ce au credinte asemenea (in acelasi Dumnezeu, in aceleasi dogme, in aceleasi conceptii despre om si despre lume, etc.). "Religiile" in care nu vrei sa crezi, si iti repugna in acelasi timp, sunt de fapt administratii religioase concrete, adica Biserica Greaca, Rusa, BOR, Biserica Romano-Catolica, greco-Catolica, Lutherana germana, etc. dar crestinismul per ansamblu este un filon comun tuturor acestora, care nu este reductibil la aceasta dimensiune institutionala la care se raporteaza lumea de obicei cand spune "religie".
Crestinismul nu este reductibil la vreunul din elementele lui de manifestare ritualica (acatiste, colivi, pomeni, etc.), dar le implica si pe acestea din anumite considerente istorice date (pomenile de exemplu s-au nascut ca mese de binefacere pentru saraci, in cinstea primilor martiri ai secolelor I-II d. Hr; coliva este folosita deoarece graul era singura cereala cunoscuta in antichitate, porumbul fiind de origine americana). Asadar cand crezi intr-un Dumnezeu, nu ar trebui sa te cramponezi de anumite forme de devotiune care ti se par "ciudatele", ci sensul credintei in acest Dumnezeu razbate clar, implicit cu aceste expresii de manifestare ale lui.
Dar fiindca noi, oameni fiind avem si o dimensiune materiala a vietii (si aici nu ma refer la bani, ci la faptul ca identitatea noastra este si una fizica, nu numai una spirituala), avem inclinatia de a cauta desavarsirea si legatura cu Dumnezeu si pe acest plan, al existentei fizice: de aceea Iisus Hristos este Dumnezeu care s-a intrupat, nascut, si a asumat omeneste toate aceste chestiuni fizice ale vietii umane, foame, sete, suferinte si moarte pe cruce (a permis asupra Sa acestea pentru a lasa libera rautatea umana de a se manifesta genuin pentru a o judeca si inlatura din radacina). Desi era Dumnezeu, era absolut, si nu avea nevoie de toate acestea, totusi a primit ca sa se limiteze din solidaritate cu oamenii, pentru a le arata ca nu suntem singuri... De aceea credem ca a inviat din morti, pentru ca sa biruiasca rautatea si imperfectiunea omenirii in dimensiunea ei fizica (materiala), si de aceea credem si noi in invierea din morti a tuturor, a unora care au cautat comuniunea cu El si cu semenii (iubirea de semeni), spre viata vesnica, iar a altora care si-au cautat egoist doar propriile placeri, spre osanda. Restul chestiunilor, de ritual, sau de practica religioasa sunt doar detalii ale acestei credinte rezumate succint. Sentimentul religios poate avea varii manifestari, dar acestea nu-l deposedeaza de caracterul autentic.
Asadar, cred ca e o problema falsa evitarea unui sistem religios doar din considerentul ca Dumnezeu este dincolo de el. Desigur ca Dumnezeu este mai mult decat intreg cosmosul, este absolut, nesfarsit, incomparabil, dincolo de orice categorie umana gandita, dar asta nu inseamna ca raportarea la El (cred in Dumnezeu in curatie) este sinonima cu neacceptarea a tot ceea ce inseamna manifestare colectiva si traditionala a oamenilor catre El ("urasc religia").

Eu accept manifestarea colectiva, dar nu pe cea traditionala, fiindca asta are de-a face cu omul, nu cu Dumnezeu. Nu imi pot consuma energia cu traditii, asta m-ar abate de la lucruri pe care le consider esentiale. In cealalta mana, manifestarea colectiva a credintei, ca sa folosesc expresia ta, trebuie sa fie intre oameni care vad lucrurile in acelasi fel, altfel apar contradictii. Realizez faptul ca unitatea de vederi este greu de obtinut, dar in chestiunile esentiale trebuie sa existe. Ca sa citez un exemplu de mai sus, pentru mine n-are nici o relevanta din perspectiva credintei faptul ca o persoana boteaza un copil ca sa rascumpere astfel uciderea propriului prunc. Asta poate fi o compensatie psihologica de ordin personal si utila pentru imagine, dar, raportat la Dumnezeu, nu merge fiindca n-are suport moral sau scriptural.

Da, si eu sunt de acord ca botezul unui copil nu compenseaza avortul altui copil. Nu sunt de acord cu avortul, sub nicio forma, indiferent de motiv.
Botezul trebuie facut din milostenie, pt. crestinarea pruncului, nu pt. a-ti sterge vreun pacat (mai ales unul extrem de grav).
Biserica ortodoxa nu accepta asa ceva.
Obiceiul cu dusul unui pomelnic/vin/prescura etc in Joia Mare este unul local, tine de traditia locului, nu este omologat de Biserica.

Eu as fi de parere ca manifestarile colective religioase sunt mai autentice decat cele personale, individuale, pentru ca un bun/ un bine nu trebuie consumat egoist, ci impartasit tuturor celorlalti. Si mai mult, cred ca o manifestare religioasa traditionala (vetusta) e superioara uneia moderna, pentru ca are in vedere o fidelitate istorica fata de un eveniment religios dat. De pilda, literatura crestina a Sfintilor Parinti din secolul IV, sau ale ascetilor din Egiptul secolului III, sau ale calugarilor din Bizantul secolului X, etc. interpreteaza mult mai autentic viata crestina, decat as fi eu capabila vreodata. De aceea tintesc spre o apartenenta traditionala la un crestinism cult, pe baza scrierilor de veacuri, si care era un crestinism superior celui gandit de omul contemporan de azi care-si regleaza viata in functie de cautarea valorilor strict materiale.
Spun ca era un crestinism superior fiindca scolastica secolului VIII-IX aparuta in Bizant a fost model al dezvoltarii gandirii critice in Europa Occidentala, ea constituia varful filosofiei. Scolile, invatamantul in sine pe scara larga, a fost o extensie fireasca a crestinismului, mai mult, abolirea sclaviei si ideea egalitatii dintre oameni are o origine religioasa in ideea egalitatii tuturor inaintea lui Dumnezeu. Bizantul secolului IX avea primele sisteme de sanatate (spitale , bolnite, etc. ) gratuite, accesibile tuturor.
Drepturile fundamentale umane, etica in sine, are o origine religioasa. Deci, de aceea consider ca o manifestare religioasa traditionalista nu este inferioara. Omul este acelasi, si atunci si acum, cu aceleasi nevoi, doar mijloacele tehnologice sunt altele, pana la urma nu omul a progresat, ci tehnologia, omul progreseaza doar cand devine mai bun, nu cand se blindeaza de facilitati de ultima ora (acestea il fac tot mai dependent de o lume artificiala).
Nu pot sa sustin ca eu, in secolul XXI, cand am la indemana o adevarata inflatie de informatie, si nici n-am criterii de selectie suficient clarificate, pot sa traiesc mai bine ancorat intr-un crestinism pe care oameni sfinti din secolele anterioare mie l-au aprofundat mai mult decat mine. Legatura mea cu Dumnezeu, nu trebuie facuta in afara acestei traditii si nici rupta de ea (in crestinism se numeste Sf. Traditie), ci subscriind ei, intr-un mod complementar, tocmai fiindca eu nu am o alta varianta de vietuire religioasa mai autentica decat cea traita de sfinti (care au fost oameni cu slabiciuni, ca si noi, dar au trait fara compromisuri, in ciuda oricarei ostilitati din partea vietii).
Inca ceva, crestinismul teologic (din carti) este altul decat cel din prejudecati (babesc), dar daca apar erori cand el se hiper-institutionalizeaza (abuzuri, probleme de ordin organizatoric, lacomie, de care Dumnezeu are cunostinta - sunt sigura ca are), acestea sunt lasate sa se intample asa si nu altfel, intr-un scop pedagogic pentru constiinta omului. Dar nu acestea ar trebui sa te clatine si sa te lipseasca de dragostea lui Dumnezeu; e ca si cum as spune: nu cred in casatorie fiindca exista divorturi, sau nu cred in dragoste fiindca exista si tradare, nu cred in adevar fiindca pe fata pamantului sunt si oameni care mint, etc. Dumnezeu lasa aceasta intrepatrundere de bine si rau, tocmai ca (,) constiinta noastra sa aiba un obiect de discernamant, de aceea acest pom al cunostintei binelui si raului din care au mancat Adam si Eva devine dintr-o pedeapsa, o scapare existentiala.
Cam acestea sunt in mare motivele pentru care cred in Biserica, dar nu aprob acele manifestari urate ale membrilor ei, cred in Dumnezeu care este accesibil direct, dar citesc si despre altii care au avut pregnant experienta lui Dumnezeu. Aceasta experienta a lui Dumnezeu se mosteneste prin exemplul personal al altuia care o are, dupa modelul paternitatii duhovnicesti. De asta e bine sa ai un duhovnic, insa unul cautat riguros, care sa corespunda exigentelor tale morale si sa fie dupa profilul personalitatii tale.

Am gasit pe Wikipedia exact ceea ce incercam sa ii spun Diadei:

Ca ramură a creştinismului, teologia Bisericii Ortodoxe a celor şapte sinoade are la bază dragostea, căci "Dumnezeu este iubire", I Ioan IV:8 (I Ioan 4, şi este reluat în scrierile teologilor ortodocşi, care afirmă că Dumnezeu este iubirea. Iubirea a fost propovăduită şi arătată prin fapte de Iisus Hristos, considerat unul din cele trei ipostasuri (persoane) ale Sfintei Treimi, care s-a coborît pe pământ şi s-a întrupat ca om, şi-a jertfit viaţa şi a luat asupra lui păcatele oamenilor pentru a îi mântui de păcat, iar prin învierea sa a transfigurat şi îndumnezeit (θεοσισ) trupul omenesc luat. Astfel, definitorie pentru înţelegerea în ortodoxie a venirii lui Hristos în trup este formula Sf. Atanasie cel Mare: "Dumnezeu a devenit om pentru ca şi omul să poată deveni dumnezeu". Prin vorbă şi faptă, Hristos a arătat că se poate trăi în lume făcând voia lui Dumnezeu („Acestea vi le-am grăit, ca întru mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea. ”, Ioan 16,33) şi a scos în evidenţă din cele zece porunci două, dar care cuprind totul şi care îl fac pe cel ce le îndeplineşte să le facă în mod automat şi pe restul: dragostea de Dumnezeu şi de aproapele („El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprind toată legea şi prorocii.”, Matei 22, 37-40).

Love, toata stima din partea mea. Raspunsuri foarte elaborate, trebuie sa le reiau cand o sa fiu mai odihnita.
Dar cu: "Nu sunt de acord cu avortul, sub nicio forma, indiferent de motiv." nu sunt eu de acord. Mai ales acum, cand exista atatea analize medicale, teste genetice, ecografii. Daca un fetus nu este viabil si toate testele indica o malformatie, maladie congenitala, gemeni siamezi, etc. cum se rezolva situatia? Se pot depista incompatibilitati genetice la aminocenteza, imi pare. Nu mai zic de avorturi spontane, dupa care este necesar un chiuretaj medical. Apoi, un caz traumatizant psihic, cand apare o sarcina in urma unui viol, incest... Sunt situatii cand un avort este necasar pentru sanatatea mamei, care nu ar putea duce la termen sarcina. Nu mai stiu, dar sigur medical sunt mult mai multe cazuri.
Biserica zice nu! oricarei metode contraceptive, din cate imi amintesc nu este de acord nici cu metoda calendarului. Prezervativul si alte metode de bariera iarasi sunt prohibite, pentru ca trebuie sa: cresteti si va inmultiti... Singura metoda acceptata este abstinenta, din cate stiu. Ajung la vorba Magdei, desi ea e un caz fericit (pentru sotul ei ), daca nu la 30, la 60 sigur nu. Daca ambii soti sunt bigoti si impartesesc aceiasi convingere, dupa ce au procreat cati copii au vrut, pot alege calea aceasta. Personal nu cred ca e sanatos pentru organism, sexualitatea elibereaza hormoni si ajuta la buna functionare a organelor genitale (la ambii parteneri), a sanilor (dupa o perioada de abstinenta, sanii se resimt, din pacate). Oricum, daca doar unul dintre membrii cuplului e religios si doreste abstinenta si altul doar ii face pe plac celuilalt, atunci apar tensiuni in cuplu si mai departe nu poate duce la ... au trait fericiti pana la adanci batraneti.
Am sarit din lac in put, scuze Love. Daca stii alte metode de contraceptie acceptate de biserica, te rog sa le impartasesti cu noi. Vrem nu vrem, e un aspect important al vietii noastre.

Pai lansam o discutie vasta aici.
La prima parte, cu avortul, e simplu: daca esti crestin nu ai cum sa fii de acord. Am scris intr-un mesaj anterior ca sufletul vine in trup inca din momentul conceptiei. Nu la cateva saptamani sau la nastere. Deci, pt. mine, a face avort in mod constient este sinonim cu a-mi ucide un copil nascut.
De ce sa omoram un copil care se presupune ca are probleme? Aici e chiar domeniul meu si iti pot spune ca niciun test sau ecografie nu iti poate spune cu certitudine ca problema depistata exista intr-adevar.
Sunt cazuri in care s-au nascut copii perfect normali desi testele prenatale au aratat altceva. Sau invers, copii cu malformatii grave nascuti din sarcini fara probleme, cu analize si ecografii perfecte.
Cine suntem noi ca sa alegem cine traieste si cine nu? Sau cat? De ce nu omoram un om orb, schiop, fara o mana, paralizat? Nu tot despre eugenie este vorba?
Cum putem lua dreptul la viata care este primul drept fundamental al unei fiinte? Doar fiindca un embrion nu se poate apara? Cei care spun ca nu e decat o aglomerare de celule spun prostii. Sau nu sunt crestini. E dreptul fiecaruia sa creada ce vrea, pana la urma.
Pe mine nu m-ar lasa constiinta sa fac asa ceva, cum am spus, indiferent de motiv. Daca acel copil a fost creat, atunci sa-l lasam. Poate are rostul lui in lume. Un copil cu o oarecare suferinta se mantuieste si el si pe familia lui care isi duce crucea. Asa ca nu putem spune ca-l scutim de vreo suferinta, mai degraba o facem dintr-un egoism pur, ne scutim pe noi insine si atat. Nelasandu-l sa se nasca il privezi de cel mai mare dar, viata! Frumoasa, cu bune si rele, cu incercari mai mici sau mai mari, asa este ea. Numai traind-o ne putem curata de rau, putem inainta spre frumos, spre salvarea sufletului. Cum se poate face asta prin avort?

Avortul spontan este altceva. Atat timp cat nu l-ai provocat cu ceva, iar sarcina s-a dus singura, chiuretajul nu este un pacat, poate salva viata mamei in caz ca raman resturi. Nici Biserica nu il condamna, trebuie sa spui la spovedania, se citeste si o molitfa si mergem inainte, rugandu-ne si pt. acel prunc. Nu putem sti de ce l-a luat Dumnezeu. Oricum, existenta e mai buna decat nefiinta.

Avortul facut pt. ca "salveaza" viata mamei: iarasi spun ca nu exista certitudine. Nu iti poate spune nimeni ca vei muri sigur daca duci sarcina la capat. La fel de bine poti muri fiind sanatoasa tun (dau exemplu o embolie cu lichid amniotic, facuta in travaliu, nu se poate depista sau preveni, sfarsitul e fulgerator). Sau o hemoragie ce poate aparea din senin dupa nastere (orice tip de nastere), te poate omori in cateva minute.
Aici am si exemplul meu personal: eu sunt una dintre femeile care au avut sarcini cu risc mare dpdv medical. Cel putin baietii i-am nascut cu mari eforturi, abia am tinut sarcinile. A treia nastere m-a dus extrem de aproape de "lumea cealalta", ultima hemoragie a fost uriasa, am intrat in soc in cateva minute iar pe masa de operatie am facut stop respirator. Daca mai spun si ca am nascut vineri noapte iar luni m-am externat, cu bebe de 35 saptamani, unii poate vor crede ca fabulez. Am avut parte de o recuperare fantastica, aproape neexplicabila. Despre asta poate voi povesti la alt subiect. Iar acum am un baietel de 1 an jumate sanatos si fara nicio problema, traim amandoi si nu imi pot inchipui cum ar fi fost sa ascult de sfaturile multor persoane si sa renunt la sarcina.

In momentele acelea am trait o experienta deosebita, este extrem de dureros sa-ti dai seama ca esti aproape de moarte si nu poti face nimic pt. a o amana, iti doresti sa schimbi atatea lucruri, apar multe regrete, un sentiment cumplit de neputinta te invaluie si nu te poti opune cu nimic. E ca atunci cand sari de undeva si singurul lucru pe care il poti face e ... sa cazi.

Problema contraceptiei este f. sensibila. Biserica Ortodoxa nu a emis un punct de vedere oficial.
Din cate stiu, Biserica Catolica accepta metodele naturale (calendar, metoda simptotermala).
Ortodoxia interzice abstinenta oamenilor casatoriti, in afara de cazul in care cuplul se abtine o perioada pt. post, rugaciune, sarcina cu probleme, etc, de comun acord. Abstinenta ca metoda contraceptiva nu este acceptata.
Casatoriile albe nu sunt ingaduite, din moment ce ai ales calea casatoriei drumul e doar unul, cel al nasterii de copii.
Abstinenta este acceptata in cadrul casatoriei doar la cei f. inalti duhovniceste, care o fac din cu totul alte motive, au ajuns la un nivel al iubirii la care partea fizica a ei nu-si mai are rostul. Si acestora nu li se da voie decat dupa ce sunt "cercetati" bine de catre duhovnic.
Biserica are niste canoane, niste legi si da indrumari, insa recomandarea generala este ca problema relatiilor intime din cadrul casatoriei sa ramana intre soti si duhovnic. Adica, este bine sa te infranezi in post, de exemplu, doar daca ambii soti vor si pot. Si aici intervine liberul arbitru si constiinta fiecaruia. Daca exista iubire adevarata, se gaseste solutia corecta. Interdictia clara exista doar in cazul Impartasaniei (cateva zile inainte si dupa) si in cazul preotilor (la fiecare liturghie ei se impartasesc).
De aceea, un duhovnic bun nu iti spune ce sa faci si cum sa faci, nu se baga "in dormitor". Iti da recomandari generale, in functie de cat de avansat esti in credinta ta si atat.

Si ca o paranteza. Postul nu trebuie tinut ca sa vada altii ca tii. Si nu tii post ca asa se face. Daca nu esti cu adevarat convins de scopul lui, nu are nici cea mai mica importanta ce mananci sau ce faci cu sotul. Asa cum nu se cheama ca tii post daca nu mananci produse animale miercurea si vinerea, dar urasti lumea, ii chinui pe altii, minti, furi, vorbesti urat s.a.m.d.
A cinsti duminica sau vreo sarbatoare nu inseamna doar sa nu cosi/speli/crosetezi dar sa faci ceea ce ziceam mai sus. Timpul acela ni-l putem petrece citind, jucandu-ne cu copiii, petrecand timp de calitate cu familia. Bineinteles, ar fi bine sa ajungi macar 10 minute si la biserica. Daca este chiar imposibil, macar aprinzi o candela, spui o rugaciune si iti vezi de copii. Postul si cinstirea Sfintilor are loc in primul rand in suflet, iar manifestarea fizica a lor este micul nostru sacrificiu de a avea niste restrictii alimentare ori de alta natura.

Love a scris:Ortodoxia interzice abstinenta oamenilor casatoriti, in afara de cazul in care cuplul se abtine o perioada pt. post, rugaciune, sarcina cu probleme, etc, de comun acord

Exact ceea ce vroiam sa aud ,iar metoda noastra contraceptiva care e ligamentul trompelor uterine e facut (si) pentru sanatatea mea caci nu (prea) e sanatos 3 cezariene.

Hmmm Magda, mama are patru cezariene la cinci nasteri, prima a fost scoasa cu forcepsul, ultima acum 36 de ani. Si nu ca ar fi fost prea credincioasa pe vremea aia, doar voia sa scoata si-un baietoi .

Magda, vorba cu cele 2 cezariene e din popor. Dpdv medical poti face atatea cat te tine uterul, se evalueaza grosimea cicatricii uterine si alti parametri. Si eu stiu femei care au mai mult de 3-4 cezariene.

In legatura cu fraza citata de tine, trebuie sa stii ca ligatura tubara si vasectomia intra in categoria automutilarii corporale si nu sunt acceptate.

Biserica nu permite abstinenta, dar nici alte metode. Nasterile se limiteaza probabil tocmai respectand indrumarile referitoare la post, rugaciune, sarbatori. Nu ne putem ascunde dupa faptul ca nu vrea sotul sau invers. Totul trebuie facut cu moderatie (unul dintre marii parinti spunea "nici abuzul, nici refuzul").
Cazurile cu adevarat speciale sunt judecate de duhovnic.

Sunt cupluri care au 2-3-5 copii dupa care nu mai pot face. Tot asa sunt familii care nu pot avea copii fara un motiv medical aparent. Un om cu adevarat credincios se lasa in mana lui Dumnezeu si accepta din toata inima ca tot ceea ce va primi (inclusiv copiii) e doar ce este mai bun si folositor pt. mantuirea sufletului sau.
Dar asta e cea mai grea parte. Cati dintre noi avem atata credinta?

Love, cunosc o familie care sta pe aceeasi ulita cu ai mei, la tara, si au 13 copii si nu au ce manca nu mai vorbesc de imbracaminte, tv, internet, rechizite, etc.
Cand dai nastere unui copil te gandesti si daca ii poti oferi ce are nevoie, nu, hai sa facem copii cat vrea Dumnezeu sau cat ne tin balamalele ....E parerea mea, nu da te rog nu pietre.

E bine, ca eu imi vad de viata mea si de problemele mele nu pun mare accent pe ce crede biserica despre viata.
Caci biserica iti spune sa nu faci avort dar nu-ti asigura mancarea, cazarea si intretinerea tuturor copiilor pe care i-ai putea face de-a lungul vietii si nu le asigura un viitor copiilor mei ,de aceea aleg viata mea si siguranta viitorului copiilor in locul unei vieti lipsite de pacate, curata si apoi raiul.
Ce-o fi o fi eu sa-mi traiesc viata,impartasesc copii regulat, ii cresc in spiritul religiei mele,sa respecte Biserica si preotul,caci si asa viata e scurta,eu o traiesc nu la maxim caci urasc adrenalina dar sa stiu ca traiesc bine si corect.
Si nu polemizez prea mult caci nu e un subiect care sa ma intereseaza asa tare.
Mie imi pasa de binele meu al sotului si copiilor mei.ATAT.
In rest toata lumea sa se descurce asa cum lupt si ma descurc si eu.

Eu nu judec pe nimei pentru convingerile pe care le are . provenim din medii diferite , am primit educatii diferite ... dar.. Love chiar nu pot sa fiu de acord cu tine .
Sa inteleg ca si cezasiana este o automutilare sau operatiile care salviaza vieti sau protezele . Toate sunt condiderate automutilare ? Tatal peu are operatoie la carotida , are proteza i Y la vena cava , mai are o proteza la vena principala lan incheietura de sus a piciorului si are si piciorul taiat de mai sus de genunchi . Toate astea ca sa traiasca . Sa inteleg ca s-a automutilat ?
Ca o paranteza toate astea s-au datorat FUMATULUI , asa ca lasati-va de fumat ( si eu si sotul meu ne-am lasat de fumat ) !!!!!!
M-am contrazit mai demult cu al meu cumnat ( fratele sotului - au fost educati amandoi ca numai ideile lor sunt bune , doar cum fac ei este bine ....)pe tema cezarienii . Ca pe timpuri nasteau femeile pe camp , ca nu mai faceau cezariene etc ( au am cezariana ) I-am pus o intrebare :Preferai sa iti moara copilul sau nevasta sau amandoi cand stiai ca ii poti salva printr-o cezariana ? Mi-a raspuns : Da !
As face orice pentru copii mei indiferent ca este sa nu permis de biserica sau Dumnezeu si ma refer la probleme capitale nu la simple mofturi .
Dar stiu la fel de bine ca nici nu as aduce pe lume un copil daca nu as avea ce sa ii ofer ( sa manance cartoane sau din gunoi ) . Cred ca este mai pacat sa il aduci pe lume si sa il lasi la o ghena de gunoi , sau sa il vezi ca moare de foame sau mai stiu eu ce . La o saptamana dupa ce..... "ai sters praful " ai vre-un sentiment fata de ce nu s-a format dar este in tine ? Nu cred ! ( La mine de doua ori s-a intamplat si am doi copii si sper sa ramana asa pentru ca imi este foarte frica de tehnologia de dupa iar trei copii ar fi prea mult pentru mine ) . Desi juridic copilul se considera viu inca de la conceptie

Love, unde ai stat ascunsa pana acum? Povestesti foarte foarte frumos si, pentru mine cel putin, cu argumente solide. Sunt de acord cu tine cam in tot ce zici, desi de putina vreme am inceput sa inteleg lucruri (vorba diadei cam de cand m-am casatorit si de cand am copiii). Am cautat multe raspunsuri la intrebarile mele, pe unele le-am construit singura (asa cum zice si Admina putin de aici, putin de dincolo). Adevarul e ca e foarte greu sa accepti unele lucruri. Unele sunt total ilogice, altele dor dar daca vrei un raspuns o sa-l gasesti. Daca nu acum, mai tarziu cand o veni vremea lui.
Ca tot veni vorba, pentru mine a fost un soc abordarea avortului spontan, cand mama e vinovata. Aproape ca se pune ca un avort ceea ce nu mi s-a parut corect. Dar din nou, cu rabdare si teancu' de carti in brate, am "descifrat" mesajul (sper).

Karina, mi-era dor de mesajele si de povestile tale. La rochii, fuste etc. nici nu ma mai uit ca ma oftic ca eu nu mai lucrez, dar aici te citesc pe nerasuflate

Magda, Chirrox, nu dau cu pietre si nu judec pe nimeni. Daca m-am apucat sa scriu am facut-o ca sa stiti cum stau exact lucrurile. Am zis de cateva ori ca lucrurile personale sunt personale, deciziile sunt luate de catre fiecare familie si iti asumi absolut toate consecintele, morale, materiale sau de orice alta natura.

Aglaia, nu am zis ca operatiile intra la mutilare. Nici nu am insinuat asa ceva. In categoria asta intra ligatura tubara, vasectomia, pusul cerceilor prin cine stie ce parti, unii isi mai despica limba ca la soparle, se tatueaza...asta e automutilare si este condamnata de Biserica. Iti faci rau cu buna stiinta.

Operatiile care salveaza vieti, inclusiv cezariana, precum si transfuzia de sange sau transplantul (cu organe donate, nu cumparate!) sunt acceptate de Biserica.
In practica mea am intalnit un caz al unei femei de alta religie care a nascut, a avut o hemoragie mare dupa nastere si sotul nu a dat voie medicilor sa intervina cu operatie pt. hemostaza sau macar o transfuzie. Femeia s-a dus, bebelusul a ramas orfan de mama.

Cu fumatul, sunt total de acord. Am mai vazut un fat mort, mama era fumatoare inraita si a pierdut sarcina de aproape 20 de saptamani. Copilul era negru.
Nu va mai spun cum arata plamanii unui fumator, ori inima sau arterele. Sau cum arata o tumora pulmonara si in ce hal te mutileaza. Fumatul nu aduce absolut nimic bun.

Amnro, nu am stat ascunsa, sunt si eu pe ici pe colo . Doar ca bantui de f multa vreme lumea asta virtuala si nu mai scriu doar ca sa... scriu.
O sa-ti raspund mai pe larg, dar nu mai am timp acum. Pe seara revin.

Love a scris:....tot ceea ce va primi (inclusiv copiii) e doar ce este mai bun si folositor pt. mantuirea sufletului sau.
Dar asta e cea mai grea parte. Cati dintre noi avem atata credinta?

Intr-adevar, este cea mai grea parte. Recunosc ca m-am gandit ca daca vine si al treilea copil nu stiu ce-o sa fac... se pare ca raman insarcinata si daca ma uit la ea

aglaia a scris:
Dar stiu la fel de bine ca nici nu as aduce pe lume un copil daca nu as avea ce sa ii ofer ( sa manance cartoane sau din gunoi ) . Cred ca este mai pacat sa il aduci pe lume si sa il lasi la o ghena de gunoi , sau sa il vezi ca moare de foame sau mai stiu eu ce . ......... ( La mine de doua ori s-a intamplat si am doi copii si sper sa ramana asa pentru ca imi este foarte frica de tehnologia de dupa iar trei copii ar fi prea mult pentru mine ) . Desi juridic copilul se considera viu inca de la conceptie

Eu nu la asta ma gandesc canu am cu ce sa-l cresc sau ce sa-i dau sa manance, problema mea e ca nus tiu daca mai am nerv, in materie de copii mereu mi-a sarit cineva in ajutor cu cate ceva si am rezolvat problema, de la hainute pana la scoica, scaun de masa de ex (amnro multumim), ca acum sunt mici, mai incolo mai vedem, dar momentan ne-am descurcat, vedem mai incolo ce-o mai fi.
Nu am stiut ca un copil se considera viu inca de la concepere, din punct de vedere juridic. Stiu ca el chiar simte toate cele si le traieste. Am o prietena, sora ei (sunt 3) mama ei s-a dus la maternitate sa faca avort, cu acte in regula...eee si avortulnu a reusit, a nascut femeia si cecrede-ti? fata are cosmaruri acum, are si copil, ca este trecuta prin masina de tocat, ea nu stie ca mama ei s0-a dus s-o avorteze, stiu surorile si mama, dar ei nu i-au zis. Nici nu stiu daca e bine, mie mama imi zice si acum ca vroia sa ma avorteze dar murea ea daca facea asta, si asa m-a nascut pe mine, sa stiit ca este destul de socant sa auzi chestia asta.... dar nu ii poti spune, ea zice ca e deschisa cu copilul...


Love, te rog sa mai scrii, stii atat demulte, te citesc pe nerasuflate, te felicit ca ai invatat toate astea si ca ni le impartasesti si noua.

Multumesc de lamuriri Love. Stiu ca sunt documentate raspunsurile tale, dar tot nu sunt de acord. Certitudini exista in lumea medicala, inclusiv la fetusi; nu se citeste in stele cand se fac amniocenteze, ecografii XD, etc. Un copil cu malformatii traieste foarte putin, multi se sting la 30 de ani, intr-un caz bun. Mama mea are o colega care a avut o astfel de viata, de mama eroina si-a purtat crucea... Martirizarea de acest gen nu cred ca e utila. Daca vrei sa ajuti poti voluntaria sau deveni asistent social, poti lucra in camine pentru copii cu probleme. Viata lor, este o viata, intr-adevar, multi o petrec prin tratamente, in spitale; intelectul lor ramane la varste de copii. Am vorbit candva cu o domnisoara care lucra la un scoala pentru adolescenti cu probleme. De asemenea soacra mea a lucrat in State la o astfel de scoala. Ambele calme, senine, dar se temeau pentru psihicul lor; povesteau ca au fost atacate sau au avut colege atacate de elevi desi erau cuminti, in general.
Nu sunt de acord cu avorturile ca metoda contraceptiva, dar sa aduci pe lume un copil cu sindrom Down, nu e o cruce, e inconstienta.
Biserica nu accepta nici o metoda contraceptiva, inteleg. Este cel mai bine sa ignori acest aspect... doar nu e important in viata unui om...

Cati copii cu malformatii se nasteau pe vremea raposatului, in generalii noastre? Cati copii nedoriti, adusi pe lume, umplu caminele de copii, ajung pe strazi, sunt mutilati pentru cersit si se consoleaza in aurolac si reincep ciclul inmultirii necontrolate, la 12 ani? Da stiu, nu sunt bigoti, nu sunt buni crestini.... Conteaza? Nu sunt eugenista, sunt realista. Educatia sexuala trebuie predata in scoli, in toate scolile si adolescentii trebuie sa primeasca prezevative. Religia nu poate fi impusa, pentru ca sunt si multi catolici, greco-catolici, protestanti, baptisti, nu mai zic atei. Daca la scoala de stat v-ar obliga copilul sa invete catolicismul, ati fi de acord?
Suntem multi pe lume, foarte multi. Eram 5 miliarde in '82, acum suntem aproape 7 miliarde!!!
Toate tarile unde nu se folosesc metode contraceptive sunt sarace, se moare pe capete, copii sufera, mor... Dumnezeule, asta e lumea pe care o vrea ortodocsia si religia? India, Africa sunt tari in care prezervativele, desi pe gratis, nu se folosesc. In China au limitat nasterile la un copil, pe cuplu, din cauza natalitatii care scapase de sub control. Nu e Europa in pericol, pentru ca avem natalitatea mica... dar... E destula foamete pe lume, daca ar fi sa manacam toti natural, fara chimicale, am termina resursele pamantului intr-o luna. De aia sunt ieftine supele la plic, mezelurile cu E-uri, painea cu 20 de ingrediente...
Ignoranta este foarte periculoasa. Nu multa lume stie sa se documenteze, cum face Amnro. Toti zic: ia uite maica, cica sa crestem si sa ne inmultim. Tiganii cred ca daca faci avort, mananci copilul pe lumea cealalta, asa ca se inmultesc. Saracia si ignoranta, duce la drame la nivel individual si la saracie mondiala si colaps economic, pe plan macro. Biserica se face ca ploua, baga gunoiul sub pres, dar cazuri ca cel de care zicea Chirrox, sunt multe la sat. Sunt biserici care-si ajuta enoriasii, dar cate... Am cunoscut 2 familii numeroase care primeau ajutor de la comunitate si biserica, dar nu era ortodocsa, din pacate. Ambele familii traiau decent, se ocupau de copii.
Copii nu cred ca sunt recunoscuti juridic, decat dupa nastere. Atunci de ce nu declari decedat un fetus dintr-o sarcina oprita in evolutie. Un bebelus se declara la Primarie in primele zile de viata (in cazul nasterilor premature, se asteapta mai mult, o saptamana). Intr-adevar, daca se stinge in spital, dupa obtinerea certificatului de nastere, se scoate certificat de deces. Dar pana sa primeasca certificatul de nastere, legea si statul nu accepta acel copil, nu are drepturi, nu are obligatii.

La acest topic nu pot sa nu incep de fiecare data cu o imbratisare calda si cu declaratia sincera de iubire pe care v-o port. Imi sunteti dragi toate fara nici o deosebire.
Insa de data aceasta am intrat pentru ca am vrut sa va pun la sufletele faptul ca …a crede adevarul –adevarat e enorm de greu,e normal sa cautam si sa rascolim lumea pentru a-l afla. Si multi cred ca l-au aflat dar de fapt …nu sunt nici macar pe drumul care duce la drumul cel bun.(a se vedea cumnatul aglaei care mai bine prefera sa-i moara sotia decat sa-i faca cezariana, cu toata dragostea pot sa-I spun ca e un dobitoc…si inca unul destul de mare) deci pe fanaticii astia nu ii asociati cu adevarul.
In ceea ce privesc afirmatiile unora ca Love…va marturisesc ca eu personal (cu toate ca mai am mult de mancat pana sa ajung acolo unde trebuie) nu le gasesc nici o farama de fanatism sau neadevar. Mai mult decat atat ca sa constientizi si sa discerni adevarul de minciuna intr-o lume ca a noastra trebuie sa faci niste pasi destul de simpli expusi atat de frumos de niste oameni pe care pur si simplu ii iubesc,care zic cam asa:

“Dumnezeu asteapta, zice Hristos in Apocalipsa: “Iata, stau la usa si bat”, si poate ca criza prin care treci, ca nu stii cine esti si ce vrea Dumnezeu cu tine, poate ca este pur si simplu efectul faptului ca Hristos bate la usa ta. Raspunde, cheama-L inauntru! Pana cand vei gasi o intrebare la care Dumnezeu va putea raspunde real, sau o experienta a vietii, sau vei citi ceva, undeva, sau cine stie ce va face Dumnezeu, si… sa dea Dumnezeu sa faca si sa faca… curand si “sa-ti pice fisa” si sa te bucuri”.
Pr. Rafail Noica.
“(…) Asadar, lucrul care trebuie facut este sa ni-L apropiem pe Dumnezeu. Si inceputul este tocmai infruntarea lui Dumnezeu. Aceasta trebuie sa recunoastem: [Dumnezeu] ne socheaza, ne surprinde si chiar ne incomodeaza de prea multe ori, iar noi, acceptand cu o falsa si aparenta docilitate aceste nelamuriri pe care le isca Dumnezeu in mintea si in inima noastra, nicicum nu reusim sa ajungem la El. Lucrul acesta pare socant, dar asa ne-a invatat Dumnezeu sa fim.
Noua nu ne place sa ne rugam, ne irita, ne enerveaza, si in mintea noastra suna cuvinte cam de felul: „Mantuitorul a spus sa nu ne rugam mult ca paganii, dar astia au facut acatistiere de 2 kg! Sa citesc eu acatistul acesta… am ajuns la icosul 7, inseamna ca am trecut de jumatate, acus termin!” Suntem fatarnici in fata lui Dumnezeu! Intelegeti? Este o mare treaba sa ai curajul de a recunoaste tu, nu in fata oamenilor, ci chiar in fata lui Dumnezeu, sa recunosti ca tu n-ai chef sa citesti acatistul [nu sa fugi de Dumnezeu de rusine]. Este un mare lucru, este o biruinta, este o infrangere a omului vechi, este inceputul smereniei, caci iti dai seama ca, chiar asa cum esti tu, Dumnezeu te asista si nu doar te asista, ci chiar atunci, cand vei cadea si vei recunoaste, si vei spune: „Doamne, nu imi place mie acatistul acesta, ajuta-ma, nu prea pot sa ma rog, „cred, Doam. ne, ajuta necredintei mele!” va veni la tine.
Vine odata o femeie la vladica Antonie al Surojului si i se plange: „Vladica, citesc acatiste in fiecare seara, canoane, nici o bucurie n-am, ma irita, nu stiu ce sa mai fac, pentru ca nu-L simt pe Dumnezeu, nici un semn n-am“. Si atunci vladica ii spune: „Stii ceva, incearca, du-te acasa, pune-te in fata icoanei si taci. Si incearca sa auzi, sa asculti ce-ti va spune tie Dumnezeu, pentru ca tu, palavragind atata, nu-L lasi sa-ti vorbeasca si El“. Si s-a dus si a facut asa femeia, si a venit cu mare bucurie. L-a auzit! Hm!? Parca atat de putin, atat de simplu! Si invataturile astea despre rugaciune si despre intalnirea cu Dumnezeu le gasim la toti Parintii care au scris despre rugaciune.
Stiti ca omul nu este chiar asa de prost, incat sa schimbe bucuria pe neplacere. Si Dumnezeu stie asta foarte bine. Din cauza asta, El ne imbie, pe cei pacatosi, zicand ca “acolo unde s-a inmultit pacatul, acolo va prisosi harul“. Din cauza asta, sa stiti ca oamenilor cu pacate foarte mari le trimite uneori niste stari harice pe care nu le au o gramada de oameni care se roaga in biserica si, sa va spun drept, o gramada de calugari. Nu-i o ciudatenie. Altfel, niciodata pacatosii nu s-ar fi intors la Hristos. Ce-i drept, ei nu recunosc starea asta, nu stiu sa o defineasca, mai tarziu inteleg ca au fost cercetari ale harului.Si stiti de ce se intampla asta? Pentru ca Dumnezeu da harul nu pentru meritele noastre, nu pentru ca am stat nu stiu cat si nu stiu cum, nu pentru ca n-am mancat nu stiu cat si nu stiu cum, ci pentru „duhul umilit si inima infranta“.
pr. Savatie Bastovoi

Admina nu-i adevarat ce spui ,copilul acela are un scop ...dumnezeu are un plan cu el ,altfel nu l-ar fi conceput crede-ma la Dumnezeu NIMIC nu e intamplator. Avem foarte multe drepturi dar nu avem dreptul sa hotaram viata unui om pe care nu am dat-o noi.

CRISTINA BAIASAN a scris:

Admina nu-i adevarat ce spui ,copilul acela are un scop ...dumnezeu are un plan cu el ,altfel nu l-ar fi conceput crede-ma la Dumnezeu NIMIC nu e intamplator. Avem foarte multe drepturi dar nu avem dreptul sa hotaram viata unui om pe care nu am dat-o noi.

Aici te contrazic. Dumnezeu are un plan cu el....Oare un asa Dumnezeu nemilos? O sa-mi replici: da, poate acel copil este pedeapsa parintilor. De acord, dar sufletul ala cu ce a gresit ca sa se chinuie? Daca Dumnezeu ar exista cu adevarat sunt sigura ca nu ar lasa sa se intample asa ceva. Ar gasi o alta modalitate sa deschida ochii la oameni cu privire la ce e rau.
Nici eu nu as avorta un copil chiar daca as sti ca il nasc cu malformatii. Dar asta nu tine de religie ori de credinta, ori asa cum spui tu ca Dzeu are un plan cu el, ci de mine personal. Nu as putea sa curm o viata pentru ca asta e felul meu. Dar asta inseamna ca sunt egoista, nu ma gandesc si la sufletul celui mic cu grave probleme. Si te intreb din nou: Unde e Dumnezeu in astefel de cazuri?

Am fost acum 8 ani la maternitatea Ploiesti, imi iesise un furuncul mare, nasol, dureros. M-a pus sa astept...erau femei de etnie rroma, de la 13 ani la 60 ani care faceau avorturi si se laudau ca au facut si 10..eu ma ingrozeam, cam mi-a venit si mie randul mi-a facut o incizie, anstezie locala..venisem la timp, in ceasul al 12-a.
Cand am ramas gravida si a auzit dr ca nu facusem niciun avort pana la 29 ani a facut ochii mari la mine.
Am fost profa si in Baltesti, un sat prahovean in care predonima etnia rroma....erau respectuosi cu mine, ma salutau de la distanta, si mare mi-a fost mirarea cand m-au imbratisat...copiii au zis ca e ceva firesc sa imbratiseze o persoana draga...Le-am multumit, eram innebunita dupa copii, nu conta etnia, originea, importanta era displina la clasa si notiunile invatate.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] taxe nu se poate...

Draga Love , mai intai am crezut ca esti profa de religie , apoi preoteasa , dar cand am inteles ca domeniul tau e medicina , m-ai lasat fara vorbe . Nu se poate ca religia si stiinta sa fie atat de imbinate in mintea unei persoane . Eu cred ca oamenii care au de-a face cu stiinta sunt permanent in cautarea unor explicatii stiintifice legate de existenta noastra pe aceasta planeta . Cum poti tu sa le impaci pe amandoua ?
Eu cand am pierdut fetita (dupa o nastere normala a unui copil care doua zile a fost perfect sanatos , am alaptata si dintr-o data o hemoragie cerebrala mi-a curmat fericirea ) , in ultimele ore in care am supravegheat-o , am fost luata de langa ea de o doamna asistenta foarte in varsta care mi-a zis : ''Am stat si te-am ascultat doua zile si doua nopti , cum te rogi la Dumnezeu sa-ti traiasca pruncul . Eu zic , sa te rogi sa-l ia acolo sus , ca pe un tribut din partea ta , pentru o viata buna . N-ai vrea sa o cresti asa ca pe o leguma si sa duci nefericirea in casa si in viata ta pentru totdeauna . Acasa ai un copil si un sot care te vor sanatoasa inapoi , chiar si fara copil . Asa ca roaga-te doar sa fie bine ''. Si asa am facut . Si m-am resemnat , gandindu-ma ca tot ce mi-a spus doamna aceea era adevarat .
Nici tu Love nu cred ca ti-ai fi dorit sa cresti un asemenea copil . Asa ca eu nu ma consider vinovata cu nimic ca iau anticonceptionale ca sa am o viata normala .
Diada , eu am sa sper multa vreme de acum incolo , ca daca ai sa citesti si ai sa intelegi care este de fapt adevarul despre scopul existentei noastre ,ai sa fii alt om . Vreau sa spun un om fericit , un om liber , care sa-si traiasca viata dupa propriile trairi si sentimente , fara reguli si ingradeli .
Nu suntem troleibuze , sa mergem numai pe traseul bine stabilit .
Te astept in tabara noastra si crede-ma ca am multa rabdare !

Corina, pentru a nu stiu cata oara: din partea mea. Apăi cum le știi dumneata toate, nene Iancule, mai rar cineva!
Verii nostri au trecut printr-o asa drama. Baietelul nascut la 6 luni, a trait cateva saptamani, in maternitate. Timp in care diagnosticul era din ce in ce mai sumbru. Creierul puitului era afectat foarte rau... Am suferit alaturi de mama lui, m-am rugat Sf. Nectarie atunci, mult. Toata familia era impotriva: e o leguma, o sa va chinuie pe toti. Ea isi dorea foarte mult inca un copil, desi avea o fetita mai mare decat fi-mea cu 8luni. Pana la urma ne-am rugat si noi, sa fie bine, oricum o fi. O inmormantare cu un sicriu mic alb, plin de flori e ceva infiorator. Mi-am dorit sa traiasca puiul de om, sa isi revina, dar ma gandesc, daca rezista inimioara si creierul lui ramanea asa... acum ce mai era de ei? Ce mai era de verisoara fica-mii si cum ar fi inteles ca mami si tati trebuie sa aiba grija de el, ani de zile, pana se stinge. Astea sunt drame, nu cele cateva saptamani de cosmar traite de ei, atunci. O viata de chin pentru un pui nevinovat, Dumnezeu nu poate sa vrea asta. In trecut daca se nastea inainte de termen era considerat avorton si se renunta la resuscitare. Totusi stiu un caz de bebelus declarat mort, dus la morga spitalului si dimineata l-a auzit plangand, o infirmiera. Prematur care a vrut sa traiasca, cu orice pret si acum e adult in toata firea (cam de-o varsta cu mine), sanatos.
Viata o dau parintii, sufletul e de la Dumnezeu. Nu cred ca scrie in Biblie cand si unde apare sufletul, faptul ca e acolo de la conceptie e o supozitie. Poate asa e, dar un embrion/ fetus nu are constiinta mult timp, in sarcina. La 6 saptamani incepe sa ii bata inima. Eu nu sunt de acord cu lipsa responsabilizarii conceptiei, indiferent de motiv. Biserica nu poate trai in locul unor parinti si in locul unui copil cu handicap. Atunci de ce dicteaza ce e pacat si ce nu, in ochii lui Dumnezeu?
Diada, in ceea ce te priveste, imi inchei pledoaria. Doar ca a zis-o Corina, Karina, eu si multe dintre forumiste pe care le cunosti. Am adus argumente rationale si exemple logice. Fiecare e liber sa creada ce vrea, ce i se spune sau ce vede. Dar, cum nu ne iei pe noi in serios, incearca sa intelegi ca adevarul e la mijloc totdeauna si in cine te increzi orbeste acum, nu detine decat 50% din Adevar.
Ma rog, suntem cu totii diferiti. Din fericire...

Natura alege ! Asta explicatia mea pentru ceea ce mi s-a intamplat . Traieste cel puternic si sanatos . Am suferit cumplit , dar timpul a sters durerea si mi-a ramas gandul ca atunci cand spun ca cineva acolo sus ma iubeste e de doua ori adevarat .

In ceea ce priveste subiectul topicului , cred ca am sa ma retrag politicos pentru ca deja am spus prea multe si nu vreau sa supar pe nimeni . S-ar putea ca tot citind pe aici sa nu ma pot abtine de la comentarii si sa deranjez .
Diada , asta nu inseamna ca renunt !

Eu ma duc sa ma dau cu capul de zid poate o sa inteleg... desi incep sa ma cred retardata, asta este! Sunt minus orice, eu v-am zis demult.

corina, de ce sa te retragi? tocmai acum cand discutia a devenit mai interesanta? as intelege daca subiectul e prea dureros dar ca deranjezi nu e un motiv. pana la urma fiecare vine cu idei si argumente si celelate aleg ce le convine.

diada, eu nu prea inteleg ce se discuta aici. ce-i cu hainele negre, ochelarii fumurii si lipsa machiajului? (exceptand situatia cu copiii mici,dar care o sa treaca, crede-ma).
in discutia cu admina, eu cred ca ea vine cu argumente din prea multe parti iar pentru tine e un pic mai greu sa le procesezi si sa le intelegi (mai ales in momentul de fata). si s-ar putea ca cine te sfatuieste, sa se limiteze la o singura directie, ceea ce e un pic cam... limitat (nu mi-a venit alt cuvant ). pana la urma sunt foarte multe teorii si exista multe argumente pro si contra pentru fiecare. trebuie doar sa afli si sa alegi. dar sa crezi ca exista doar o teorie si ca are numai argumente pro e pacat (si nu in sensul ala). e pacat ca se inchid alte usi care pot duce la lucruri interesante.

admina, si tu abandonezi? tocmai vroiam sa te invit la mine-n camera, dar am zis sa nu fiu prea insistenta. (sau vin eu la tine-n baie? )

pe corut il are cineva in format electronic? nu il gasesc pe nicaieri. tx

Diada, indiferent cine cum te indruma, ori din forum ori din viata de zi cu zi, asculta-ti instinctul. Cum organismul are autoaparare, la fel si cosntientul. Nu trebuie sa crezi pe cineva pe cuvant, ci sa aplici doar daca si simti ca merita aplicat, ca ti se potriveste. Restul e teorie si pareri, care desi spuse cu buna intentie, nu se protiveste cu toata lumea. Deci fi individuala asa cum simti tu!
O caruta de de la mine, asa doar sa te oftic ca nu esti pupacioasa

Valeu, Corina, ai capitulat? Diada, pe unde esti?