Lucrul de mână - sursă de venit 3

Sa nu incurcam vintage cu imbracamintea "de designer" cu handmade, pentru ca mie mi se pare o mare diferenta.
Dudia nu scria ca e vintage perdeaua, desi era normal sa zica perioada de cand e (am vazut si eu gaurelele, dar am crezut ca nu vad bine, tocmai ca nu a scris). O haina, bijuterie, decoratiune, are o valoare mare tocmai ca e din anii '20, de la 1850, chiar si din anii '50. Are o istorie, are un trecut, nu e doar o vechitura, buna de aruncat. Cu cat e in stare mai buna, e mai scumpa. Aici iar avem multe de invatat, la noi nu prea au valoare articolele vintage autentice, lumea le confunda cu conceptul de SH, care ar trebui sa fie vandute aproape pe 2 lei. Oricum perdeaua nu-si merita banii decat poate daca era din matase, cu fir de aur, etc. E foarte scumpa, vintage si hand-made, dar totusi. Dar, apreciez ca femeia are coloana vertebrala si tine la pret.
Ce poarta eticheta "de designer" presupune putina munca in acel domeniu, o scoala serioasa de design vestimentar, o specializare pe tricotaje si crosetat sau altele si multa promovare. Daca scrie despre tine in reviste de specialitate ca esti designer, ai prezentari de moda, ai si preturi pe masura, nu conteaza ca le executi tu sau nu. Valoarea muncii tale consta in inovatie, idee, combinarea materialelor si texturilor, deci se plateste conceptul, modelul, nu neaparat executia (desi si la hand-made e de multe ori multa inovatie).
Si hand-made care inseamna facut de mana, deci se pune accentul pe executie, mai mult, nu pr creatie. Dar are valoare, tocmai prin migala care o presupune si ideea de "suflet" pus in produsul respectiv.
Nu mi se pare mult 300-400lei un costum de baie crosetat. Daca un costum din mall poate sa coste atat desi e din spandex sau lycra, un costum crosetat manual din bumbac, cu dublura, nu e scump la pretul asta. Nu as da atatia bani pe ceva de imbracat, ce-i drept, dar fata de ce preturi se practica nu e un pret mare. Faptul ca noi nu ne permitem, nu inseamna neaparat ca pretul nu e corect. Ar trebui sa coste mult mai mult produsele facute manual, fata de cele din mall, de firma. Dar noi ne chinuim sa le dam mai ieftin decat cele de pe tarabe, din piata, facute in fabricile chinezesti, ca sa vindem. E in regula, daca avem mare nevoie de bani si chiar nu avem alta sursa de venit; dar sa ne fie platita ora de lucru manual mult mai putin, decat minim pe economie, nu e normal. Nu la cat de scumpa e o pereche de ochelari, nu la cat de scump e curentul, etc. Si da, se traieste din lucru manual, in afara. In afara unde un quilt costa mii de dolari.

Buna seara,
Nu cred ca este tocmai corect ca prima mea postare in aceasta comunitate pe care o admir mult sa fie referitoare la altceva decat lucru de mana sau la altcineva decat mine, dar nu ma pot abtine sa nu intervin. Pe doamna cu costumul roz-mov si preturi "bune" o cunosc, nu-mi este prietena si nici nu ma omor dupa majoritatea lucrurilor pe care le face, dar ii stiu povestea care poate fi un raspuns la tema de aici.
Traieste intr-un oras mic, este director la o filiala de banca. A inceput sa lucreze in urma cu cativa ani buni, facea rochii de seara in combinatie crochet- croitorie (in special matase). Mai are pe site ceva poze din vremea aceea. Dupa ce a lucrat vreo doua colectii, a inceput sa investeasca in promovare: foto profesioniste, cu manechine si decoruri, a avut o prezentare eveniment aici, apoi a atacat Bucurestiul: reviste de specialitate, standuri inchiriate in magazinele mari, reclama si afisaj. Evident, toate platite, dar si lucrurile muncite. A avut un consultant in afaceri si bani atat pentru materiale de calitate (le importa, nu stiu de unde), dar si promovare, construire de brand. Vinde in strainatate, site-ul este bine facut si la fel de bine promovat, de curand si-a deschis aici si un magazin, inaugurare cu pompa, presa de specialitate, cocktail.
Majoritatea lucrurilor sunt lucrate de ea, are niste angajate insa care se ocupa cu alte lucruri, nu stiu sa aiba si lucratoare, dar poate are. Banca pe care o conduce este o franciza, deci isi face propriul program, are o asistenta foarte buna care i-a preluat o parte din responsabilitati. Are o fetita de cativa anisori, dar si o mama care o ajuta.
In concluzie, nu cred ca este mai talentata si mai creativa decat cele mai multe dintre dvs., doar daca ma uit la ce frumuseti aveti aici. Dar cheia cred ca este o investitie mare, ambitie si ceva spirit al afacerii care nu insoteste intotdeauna talentul.
Din experienta mea personala - eu ma joc cu ceva margele, intre hobby si terapie - tot ce am reusit vreodata sa vand a fost din semipretioase de calitate, perle de cultura, cristale Sw, foarte rar vreo sticla colorata. Este drept ca nici nu m-am agitat sa le arat, dar acestea au fost preferate, in ciuda pretului mai mare (probabil dupa principiul "daca este ieftin, inseamna ca-i prost).
Imi cer scuze ca m-am intins, voi reveni la acest subiect insa pentru ca am o idee veche, poate o tavalim aici pe toate partile si scoatem ceva din ea.

scurt - ca ma asteapta piticul mic:
1. deci pentru tanti de mai sus e doar un hobby. Punct. Cel putin din punctul meu de vedere. Nu "moare de foame", deci isi permite si "extravagante"
2. as lucra in argint, macar sa nu mai imi para rau de munca depusa (cand stiu ca unele arunca bijuteriile daca se coclesc...mi se rupe inima)
3. daca as avea, sa zice, 1000 ron pe luna cu care sa nu fac nimic, atunci as avea si argint, si marketing si nisa. De bani duc lipsa , nu de idei

Pup!
O noapte linistita (nefebrila )

Lena ,bun venit printre noi
Multumim de informatii, foarte interesanta povestea .. ambitioasa si tenace doamna ,bravo ei, a stiut sa-si transforme pasiunea intr-o afacere de succes . Avem ce invata din povestea asta ,sunt sigura ca si "tanti" bisisica gandeste la fel ..

Apropo de ce sa scris aici si ccred ca sunt un pic off-topic,am auzit in seara asta ca o fata sa dus sa-si faca rochia de mireasa la "designer"in Constanta.Am pus in ghilimele pentru ca am auzit metoda de lucru a acei creatoare.I s-a cerut 3700 de lei manopera pentru o rochie gen printesa cu corset si tulle.materialele nu intrau in pret.Acum stau si ma gandesc,oare ce i face de bani aia???

Multumesc, Romaya!
Si eu cred ca se poate invata ceva din orice poveste, si daca este de succes, si daca are tristetea sau incrancenarea esecului.
Se pare ca de la un moment incolo pretul il face eticheta, (re)numele, locul. Adeseori acestea sunt garantii pentru calitate, stil, o anume maniera a creatorului. Greu de construit si de lansat un brand, si mai greu sa-ti gasesti altfel un grup tinta, deci sa-ti transformi pasiunea si intr-o sursa de venit.

Nu stim cat de frumoasa era rochia, dar de banii aia toate nuntasele ar fi povestit ca "mireasa a purtat o creatie Popescu", ceea ce este altceva decat "i-a facut-o sora-sa". Si sa fii snob costa, nu numai sa fii bine imbracat.
Depinde ce-ti propui, indiferent de ce parte a tejghelei te afli.

Eu nu cred ca se poate trai din asa ceva,nici in Ro nici in afara.Trebuie sa ai un job sa traiesti, ce iese pe handmade sunt bani de buzunar.Eu tot de hobby dau la andrele dar mi-ar place sa am un brand al meu ,sa fac colectii pe sezoane,sa am un nume comercial ,etichete si vandu doar la cui isi permite .E un vis ,nu ma grabesc coc placinta deocamdata. : Nu am stofa de business poate n-o sa-mi vad niciodata visul dar macar imi ocup timpul cu planurile ...nici nu stiu daca o sa am timp sa tricotez colectii intregi,visez cai verzi pe pereti.
Eu apreciez fetele care vand lucru de mana, stiu ca nu se imbogateste nimeni dar conteaza mult la stima de sine, sa vezi ca cineva cumpara ce produci tu...cred ca e o implinire .

Va spun si eu o poveste - in noiembrie 2011 imi propune o clienta,(tanara actrita din Bucuresti) sa incep sa lucrez in forta tot ce imi trece prin cap adica - ingerasi,clopotei,stelute,caciuli,fulare,pentru copii si adulti,bolerouri,tunici etc... De ce ? asta pentru ca toata vara a umblat pe la primarie sa obtina o autorizatie si tot ce trebuie pentru inchirierea unui spatiu de vanzare produse hand-made la sala Dales,la parter - subliniez la parter-la etaj nu prea urca lumea,deci nu este vanzare- ei bine, toate demersurile au costat-o aproape 10.000 roni(cu spaga cu tot) - Targul s-a deschis cu doua saptamani inainte de Craciun - in tot acest timp ma suna sa-i mai fac doua caciuli model cutare,mi-a cerut sa-i fac chiar si un cap de vaca pe o caciula - nu radeti - i-am facut toate astea lana groasa,croset,etc.

La final,am primit 3.500 roni - am fost foarte multumita - sincer nu ma asteptam la atat - a avut si alte produse la vanzare - Al doilea an,nu a mai obtinut autorizatie la parter - mafia designerilor a fost mai puternica - trageti concluzia.



ziua,noaptea nu conteaza,cat poti sa lucrezi in doua luni? Totul a mers
struna


- lana groasa,croset

Bun venit,Lena!Foarte frumoasa ,interesanta si de urmat povestea ta.Imi plac mult povestile de succes .Vad ca majoritatea fetelor o cunosc pe acea doamna,inteleg,de la TVSunt tare curioasa sa vad si eu ce lucreaza.Va rog,dati-mi si mie in PM adresa site-ului ei.

Si eu vreau adresa site-ului,please!Nu se poate trai din lucru de mana,e doar un venit conex(atunci cand e),dar e o placere,o bucurie sa fie admirat ceea ce faci,la urma urmei,e o multumire sufleteasca foarte binevenita.Si daca ai luat microbul,nu cred ca exista leac impotriva.
A propos de preturi:in vara,la Dubrovnik,am vazut niste cusaturi in cruci de marimea unei jumatati de coala ministeriala,iar pretul era 14 euro.N-am vazut niciun turist cumparand(cat am stat noi pe acolo).Iar la targurile noastre,in unele zile dai,in altele nu.Asta e!

Vreau si eu adresa site-ului!Parerea mea este ca doar din lucru demana traiesti cam greu.Majoritatea stiti ca eu particip la aproape toate targurile de la noi din oras (si nu sunt putine!)In vara sotul meu a ramas o luna si jumatate acasa deoarece fabrica nu le-a asigurat materie prima (dar nici nu i-a platit ).
Mergeam dimineata la targ, acolo faceam bratari innodate, veneam seara acasa si faceam comenzile de brose sau coliere, pana pe la 2 noaptea.Nu ma plang, eu oricum ma culc pe la 2-3 si mai citesc o ora in pat pana sa adorm.Iar a doua zi ma trezeam la 7-8 dimineata sa termin ce mai aveam prin casa si sa plec la targ.Am trait dar nu foarte bine. Imi ieseau bani de mancare pentru acasa, sa nu va inchipuiti festin, sa mananc acolo la targ, si de cafea si sa pun deoparte in fiecare zi banii pentru taxa de targ (care sunt putini)Dar facturile nu am putut sa le platesc din ce imi iesea pe zi. Poate daca as avea pe cineva caresalucreze alaturi de mine as putea vinde mai mult.Dar oricum eu am fost destul de multumita cum m-am descurcat!

ikuta,daca ai tras concluzia ca ceea ce faci tu se vinde bine,atunci,musai este sa-ti iei pe cineva de ajutor.e pacat sa nu dezvolti ceva care merge .nu?

Ismi ai dreptate. Dar nu intelege gresit.Merge bine, daca fac eu si vand eu.Daca iau pe cineva sa stea la vanzare trebuie sa-i platesc. Ziua de targ la noi se plateste cu 50 de lei.Ori in conditiile astea nu prea mai merita zic eu sa imi iau om sa ma ajute.Ma ajuta ai mei dar nu prea mult deoarece nu prea au timp, si nici nu prea le place sa stea la vanzare.Daca nu ai tragere de inima si nu iti place sa stai la vanzare, se vede imediat si iti scad vanzarile.Trebuie sa incep sa fac cercei pentru ca vad ca cerceii se vand cel mai bine.Acum ma documentez pentru modele de cercei din macrame, din piele si din textile.

Nu stiu desprece site vorbiti, dar vreau si eu!Oare nu se poate aici,poate mai sunt si alte fete care vor!

Eu am ramas agatata de niste informatii scrise de Lena. Doamna respectiva este directoare la o filiala bancara.
Avantajul ei a fost ca are o deschidere mare la clienti de tot felul, asta include mai ales pe cei cu bani . Degeaba apreciezi hand made-ul daca nu ai bani si sa il cumperi.
Dar timpul??? Nasa mea are aceeasi meserie dar timp never. Mereu imi spune ca ajunge la 8 sau 9 seara acasa.
Nu va suparati pe mine, poate nu stiu despre ce vorbesc ...dar am ramas cu asta in minte.
Si parca Ikuta completeaza cu spusele ei.

poate tricoteaza la birou..., inteleg ca banca este o franciza pe care o detine...si totusi...chiar si asa...??

SilviaDumitrescu a scris: decat sa le dau pe 2 lei si sa mai fiu si intrebata " aici e o gaurica?" Normal ca e o gaurica daca bagi degetul printr-un lucru crosetat ca doar nu e stofa

Deci Silvia esti mortala!!!!
Si mie mi-a scris cineva la coronita crosetat a Mariei ca ce i-am pus mileul in cap!!!!
Sincer m-a deranjat pe moment dar astia sunt oamenii cu ei defilam!!!!
Pai mai fetelor si daca as mari pretul ce mai vand ca si asa am 1 comanda la 5 luni!!!!

Preturi la produse lucrate manual, in Spania aici

Da, danniela, m-am (si am) intrebat si eu de unde timp, cert este ca franciza este pusa pe roate (are o doamna foarte priceputa care se ocupa de ea) si clar ca munceste mult. Oricum, lucreaza demult si baza de pornire n-a fost peste noapte, sunt lucrari facute in timp. Stiu sigur ca la inceput, cu cativa ani in urma, avea doar cateva modele pe care le facea la coamanda (bustul din matase crosetata, fusta din tafta, matase, ampla si nu foarte elaborata). Abia apoi au aparut crocheturile din lana si restul. Nu contest ca poate are si un ajutor, dar cu siguranta lucreaza ea.
Si da, cred ca a contat si "lumea" in care s-a invartit, nu mai este nici o pustoaica, are pricepere in vanzari, o prezenta impetuoasa si vorbeste muuult. Dar, in primul rand, a avut ceva banuti initiali pe care a stiut apoi sa-i inmulteasca.

Lena, la faza cu afacerea pusa , bravo ei, a stiut cum sa plece si a profitat de sansa. Nu toata lumea poate avea sansa ei, asta trebuie sa recunoastem. Am avut si eu un gand tot ceva de genul ''lumea pe unde ma invart'' si ma gandeam sa incep sa prezint, dar.....s-au schimbat problemele intre timp.
La chestia cu timpul, nu contest ca nu lucreaza ea, ci doar faptul ca ''are timp'' sa lucreze, am pus intre ghilimele pentru ca pentru mine asta a fost semn de intrebare.

Admitem ca a avut o sansa in plus - experienta, contactele si banii din franciza banca/asigurari, dar raman la parerea mea ca nu-i imposibil, chiar daca poate nu ajungi sa ai un ditamai bannerul pe magazinul Unirea, cum am vazut ca are doamna.
Incet, cu rabdare si un plan, cu ceva efort de tot felul, cred se poate croi un drum care sa valorifice cu adevarat talentul, pasiunea si creativitatea.

Firul(cel cu frunzulite) pe care doamna respectiva l-a folosit la pelerina mov costa 23,05 lei/100grame /170metri si este bumbac.L-am gasit pe un site care comercializeaza fire.

Lena si eu ti multumesc pentru lamuririle facute.
As vrea sa fac o precizare - sa nu se inteleaza ca eu as fi invidioasa in sensul rau al cuvantului, pe Doamna in cauza. Ba chiar o admir si am dat-o ca exemplu bun, de urmat, de luat aminte, de cum vreti voi dar in sens bun. A fost un fel de "asa da" Sunt constienta ca nu toate putem fi ca ea, ca nu toate ne invartim in cercurile unde se invartea ea, insa , trebuiesc si astfel de exemple pentru a intelege sau a ne readuce aminte, ca ceeace facem noi nu este tocmai o treaba de nimic. Ca se poate sa fim apreciate mai mult, ca putem vinde la pre mai bun. Doamna este un exemplu ca se poate si daca vreti un tel catre care sa tindem.
Si pentru ca din punctul meu de vedere nu este reclama si ca sa fiti toate in cunostinta de cauza despre ce se vorbeste o sa pun link catre site-ul cu pricina. Aici Daca adminele considera altefel imi cer scuze si rog sa stearga sau sa ma atentioneze sa sterg eu.

stoy a scris:
Pai mai fetelor si daca as mari pretul ce mai vand ca si asa am 1 comanda la 5 luni!!!!

este posibil ca marind pretul sa ai mai multa vanzare. Sa se considere un lucru mai de calitate, nu ca acum nu ar fi, dar in general se merge pe ideea ca ce e ieftin nu e de calitate/firma/brend...
Imi cer scuze daca am dat nastere unui vartej insa cand am adus acest subiect in discutie m-am gandit ca asa ca mine mai sunt fete care isi vand munca e cativa leuti si am vrut sa scot in evidenta ca se poate si mai bine.

Pai nu trebuie sa te scuzi,toate cred ca trebuie sa luam aminte si sa mai schimbam ceva:fie in atitudine,fie in calitatea lucrurilor pe care vrem sa le vindem.Inseamna ca tipa cu pelerina mov a bagat cam 100 lei numai in fir.Desi e model gaunos intra mult fir.Am auzit o stire cum ca in luna decembrie intr-un mall din Bucuresti,lumea a cheltuit 250 mil euro.Deci lumea cu bani merge la mall?!

Lena11 a scris:
Incet, cu rabdare si un plan, cu ceva efort de tot felul, cred se poate croi un drum care sa valorifice cu adevarat talentul, pasiunea si creativitatea.

Lena, nimeni nu cred ca contesta acest lucru.

Discutia a pornit de la celalalt aspect: investitia initiala, de la faptul ca nu o presau vanzarile ca sa plateasca facturile sau sa reinvesteasca in materiale, timpul acordat serviciului versus timp acordat vanzarilor, si, de ce nu, accesul la o piata de clienti.
Eu lucreaz intr-o fabrica majoritar cu barbati ... li se pare interesant, dar pentru sotiile lor nu cumpara. Poate doar martisoare.
Nu contest, Doamne Fereste, munca ei sau priceperea la vanzari.

Cred ca majoritatea fetelor de aici, daca li s-ar oferi o oportunitate de start de afacere, nu s-ar da in laturi.

Corect?!