Scoli si discutii despre scolari - 3

Michelinebeaulieu, este fata ta? Felicitari pentru tenacitatea de parinte!

LRodica a scris:Poate vi se pare aiurea, dar dupa ce am citit articolul intreb: Cum ar putea parintii care lucreaza de la 8 la 17 sa se ocupe de copii, sa faca homeschooling?

Simplu: cu tenacitate! Ajungi acasa, incerci sa te relaxezi in timp ce ii dezbraci sau ii asisti la schimbatul hainelor...asta daca nu alergi cu ei la un cerc de pictura, muzica, dans....etc.
Un dialog despre ziua ce se incheie....despre sperantele zilei de maine... si cand  ai reusit sa inchei si cu cina si cu povestile de seara...vezi ce poti face in bucatarie, in baie...ce doreste sotul tau....si daca ai putere sa faci ceva de mancare pentru a doua zi, sa pui in ordine hainele tot pentru a doua zi....poate reusesti sa nu adormi cu cartea, andrelele in mana, ascultand ceva la radio, ca la tv e meci de fotbal!....
....Radu Mihaileanu regizor de exceptie...la 2:22 in filmul "Izvorul femeilor" spune; "Femeia e pasarea ce-si canta trilul la ivirea zorilor"...
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

LRodica a scris:Poate vi se pare aiurea, dar dupa ce am citit articolul intreb: Cum ar putea parintii care lucreaza de la 8 la 17 sa se ocupe de copii, sa faca homeschooling?

Nu au cum! Trebuie ca unul dintre parinti sa poata face asta, de obicei, mama !

Da,piciule,este fata mea.Tenacitatea rezida din faptul ca nu mai e la scoala de muzica pentru ca acolo am gasit oameni care mie mi se pareau a nu fi bine intentionati.Cand mi-a spus profesoara care imi era cea mai draga ca "pe mine nu ma intereseaza performantele elevilor,ci copilul meu",mi-a venit si mie sa fac...homeschooling.M-am gandit ca i se strica firea intre oameni de felul acela,care trebuiau sa fie nobili...
Atunci am stabilit sa invete ca si cum ar fi la scoala,cu toate manualele si melodiile aferente clasei curente.Isi alege singura ce vrea sa cante,insa urmeaza programa.Canta in fiecare zi.Ne jucam de-a scoala.
Mai mergem la concursuri pentru ca cineva specializat sa o evalueze,sa isi evalueze si ea elanul,etc.Culmea,de cand facem asa,locul I.In ultimul an la scoala de muzica,locul III si mentiuni.Scadea cumva,pentru ca profa nu mai era apropiata de copii(toti au scazut-din rautaciune si eu,acum,m-am uitat la rezultatele pe care le-a avut cu copiii de atunci pina in prezent-mici;fata de altadata,dinainte sa nasca,cand toti erau buni).

Ce stiu eu ca ii facea Emei,continuu critica,fara sa admita ca ar fi ceva bun;inainte de orice iesire in public,ii dadea "sarcini" noi,pe care eu adult capos nu le-as fi incercat tocmai atunci,pe scena,dar ea,copil ascultator,facea asa si se incurca;dupa asta o lua la rost ca "ce-a patit".Am lasat-o fara prejudecati,chiar daca mi-as fi dorit ca Ema sa faca scoala.In final e important conservatorul.Daca o mai vrea sa il faca,cum zice acum.
Meritul meu e ca ii starnesc motivatii acolo unde nu mai exista,in rest,face singura,inclusiv trecerea de la un nivel de dificultate la altul.Pentru asta sunt cea mai mandra,de fapt.Ca reuseste singura,cei care iau locul I au profesori,ea n-are,isi este singura indrumator de 1 an si jumatate incoace.

Cat despre scoala "obligatorie",n-as fi avut curajul sa fac asta acasa.In primul rand ca,chiar daca noi,parintii,am avut note bunisoare in scoala,am uitat din informatii.Apoi,mai ales ca Ema e patrioata sadea(nici in vacante nu vrea in afara,vrea sa isi 'cunoasca tara","la romanii nostri",chestie pe care eu o inteleg pentru ca asa simt si eu dintotdeauna),e foarte posibil sa ramana mereu in Romania,deci trebuie sa aiba studii corespunzatoare locului si nu discutabile.
Daca acum nu am fi avut profesori buni-buni acum,schimbam scoala,dar nu o scoteam din sistem.

Mie una nu mi se pare o solutie buna homeschoolingul in loc de scoala generala.Prima chestie care mi se pare ca lipseste este fascinatia pe care o are elevul fata de profesorul care stie,adult care a invatat la vremea lui si acum uite ce a reusit in viata!Ideea de model,adica.Si de amintirea dascalilor buni si colegilor care,chiar daca sunt diversi,se aduna toti pentru un scop comun.
A doua "chestie" care ar lipsi ar fi faptul ca la scoala mereu i se cere sa tina ritmul,acasa ne-am lasa pe tanjala,mai catinel,mai putin;asta e in firea omului,sa o lase mai moale,sa stea mai mult in "concediu",dovada ca acum,cand e democratie,de dragul lenei fac unii orice,inclusiv sa spuna ca invatatura e toxica,prea multa,dauneaza,streseaza etc.Eu stiam ca modeleaza mintea si formeaza caracterul.
A treia ar fi ca in homeschooling se risca infatuarea(vezi in articolul adus de tine,Piciule,in discutie,cum ca scoala ar fi doar pentru tigani si pentru saraci  ).
Al patra,si nu cea din urma,daca nu cea mai importanta este cea din primul comentariu la articol,si anume aceasta:http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_36780/Parintii-care-isi-opresc-copiii-sa-mearga-la-scoala-risca-pedeapsa-cu-inchisoarea.html#axzz2xuumAcgl

Una peste alta,eu nu cred ca vreodata,vreundeva in lume parintii au formatia necesara pentru a fi profesor multidisciplinar.A fi profesor inseamna mai muult decat manualul sau carti auxiliare,inseamna faptul ca si-au dezvoltat o aptitudine mai mult decat alta,ca au mers acolo unde au dorit ca sa se dezvolte mai mult,stie sa lege lucrurile simple din manual cu o inteligenta superioara,detinatoare de mai multe informatii.
Eu n-am invatat chimie,fizica,istorie decat manualul mereu(si alea poate nu de 10,si daca au fost de 10,nu mai sunt acum asa),mi-ar iesi un copil limitat ca inteligenta.Ca le invata acum?!Cat?Ca si un elev,dar asta nu ii califica,brusc,profesor.

Forma noastra de invatamant de altadata scotea oameni doriti de cei din afara pentru ca erau toba de carte;acum,daca am fi la fel,n-or sa ne mai doreasca asa de mult(ca au si ei din astia,de invata putintel),chiar daca am avea diplome valabile international.

Micheline, bravo pentru fetita ta, este admirabil faptul ca are acel "foc" in inima arzand indeajuns de puternic ca sa o determine sa isi continue studiul, chiar si pe cont propriu! Daca vrei sa o reinscrii undeva, sa cauti un profesor competent pentru asta, posibil sa te pot ajuta...
In ceea ce priveste home-schooling-ul, discutand cu parintii care deja fac asta, lucrurirle nu stau tocmai asa cum le-ai prezentat...mai degraba sunt temeri !. Un lucru este sigur: hs nu se potriveste oricui....este doar una dintre optiunile de educatie pe care parintii le au! Si inca o precizare: hs nu inseamna "fara scoala", deci nu intra sub incidenta legii, asa cum ai spus! Acel articol de lege incrimineaza parintii care isi priveaza copiii de invatatura, nu pe cei care aleg metode alternative scolii de stat!
Parca era un topic cu hs-ul....dar nu-l gasesc!

aurishta a scris:Micheline, bravo pentru fetita ta, este admirabil faptul ca are acel "foc" in inima arzand indeajuns de puternic ca sa o determine sa isi continue studiul, chiar si pe cont propriu! Daca vrei sa o reinscrii undeva, sa cauti un profesor competent pentru asta, posibil sa te pot ajuta...

Esti draguta,dar pentru focul din inima nu mai contez demult pe oameni;pe neoameni nici atat.Contez doar pe cel care i l-a dat.
Deci,e intre mine si el(si asta pentru ca "arzand indeajuns de puternic ca sa o determine sa isi continue studiul" nu este echivalent cu "total" si pentru ca traim intr-o societate consumista,nu artistica si dorintele de extaz muzical dintr-o societate consumista sunt cam nefiresti).

Ne intalnim,insa,la conservator unde Ema va fi fost adulta.

Ce am spus despre pregatirea parintilor de a fi...profesori,e a naibii de real,e o realitate 100% pe care nu o schimba vorbele goale si promisiunile desarte,indiferent cum le-o zice.Si apoi,realitatea nu merita acoperita de masti,nu?!Asaaa,pentru sinceritate.Ca ce-o fi aia la unii,asta e altaceva.

Numai daca o fi vreun parinte "multilateral dezvoltat" care sa fie geniu si sa stie,si sa stie,si sa stie....

Cum explicam asta copiilor....cum ne explicam noua....
Lidice memorial 1942... [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Fericire = doua lumi... [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Bineinteles, nu exista explicatie acceptabila moral pentru asemenea orori...putem, insa, sa ii invatam pe copiii nostri care este adevarata fatza a razboiului si sa nu precupetim nimic din ceea ce ii poate face sa intrezareasca, macar, aceasta! Din pacate, sunt destul de multi adolescenti care cred ca razboiul este cool, ca imperialismul este admirabil si ca folosirea fortei denota barbatie si onoare!
Copiilor mei le-am prezentat mereu imaginea razboiului redusa
la scara mica....cum ar fi daca noua ni s-ar intampla asta, recreand imaginativ scenarii posibile!
Simona chiar a participat, recent, la o competitie artistica organizata cu ocazia comemorarii copiilor ucisi la scoala de corectie din Lodz.....si dansii fac asta tot in ideea educarii tinerei generatii. Aceasta este lucrarea!

Micheline, procesul de invatare acasa se desfasoara dupa alte principii decat cele cu care noi am fost obisnuiti, adica "profesorul-tabla-elevii". Este prea mult de dezbatut despre asta ca s-o facem doar asa, de dragul unei ploi de cuvinte risipite pe net!
In ceea ce ma priveste, am facut un mic prim-pas cu Angelica, adica nu am inscris-o in clasa 0. Oricum, din principiu nu sunt de acord cu scoala inceputa la sase ani , dar daca ma voi razgandi intr-un an, o voi inscrie atunci, la 7 ani!

Eu,tavalindu-ma de ras,cum se vede virtual(pentru ca nu mai am cum influenta trecutul,decat perceptia despre el si atitudinea prezenta)pentru ca,in sfarsit,problemele lumii apar spuse cumva si lumea a inceput sa planga si sa nu mai accepte ca fiind inerente atrocitatile,as explica copiilor despre profilul psihologic al lui domnu` cu pantaloni albastri si a lu` blondina cu paru` lung(in mod sigur milosi si foarte responsabili social) care obisnuiesc sa isi creeze "raiul" pe spinarea razboiului.

In stilul meu caracteristic(si elucubrant)as inventa ad-hoc o rugaciune despre cum ca ori soldatii sa iasa,ori cei doi sa coboare,pentru ca totul trebuie sa se stie,totul trebuie cunoscut,asaa,pentru pace si dreptate.Si pentru somnul lin al tuturor,fiecare pe perna lui(inclusiv al copiilor).

aurishta a scris:Micheline, procesul de invatare acasa se desfasoara dupa alte principii decat cele cu care noi am fost obisnuiti, adica "profesorul-tabla-elevii". Este prea mult de dezbatut despre asta ca s-o facem doar asa, de dragul unei ploi de cuvinte risipite pe net!
In ceea ce ma priveste, am facut un mic prim-pas cu Angelica, adica nu am inscris-o in clasa 0. Oricum, din principiu nu sunt de acord cu scoala inceputa la sase ani , dar daca ma voi razgandi intr-un an, o voi inscrie atunci, la 7 ani!

Bine.Vorbesti,adica de niste metode misterioase(sau nu le mai stii pe moment) pe care n-o sa le raspandesti acum de dragul ploii si care pot face ca fata ta sa invete acasa de la clasa 0 pana la clasa 12(daca nu te razgandesti,desigur).
Aceasta inseamna ca si fata mea poate sa invete muzica acasa pina la clasa 12 fara sa mearga la scoala organizata si specializata,deci propunerea ta de a ma ajuta sa o inscriu pe Ema la scoala cade,pentru ca tu crezi cu tarie ca se poate face scoala acasa si ca nimeni nu se intoarce din drumul asta dulce.Eu chiar cred asta,mai ales ca e vorba doar de un obiect de studiu care nu este cerut obligatoriu cetatenilor romani. Eu nu ma razgandesc.

Nu e nimic misterios , doar ca nu prea mai am energie pentru dezbateri
Pe scurt, asa vad eu acum lucrurile :
Grupa de varsta 3-7 ani merge mai mult pe unschooling, adica pe incurajarea si sustinerea dezvoltarii domeniilor pe care le prefera copilul. Mai mult povesti si jocuri educative.
In clasele I-IV am gandit asa: daca oricum este absolut necesar sa o asist la teme pentru a ma asigura de asimilarea notiunilor de baza, de ce sa nu o fac din prima, fara sa ma mai complic cu schema trasata de scoala?! In realitate, totul se reduce la a invata sa scrie, sa citeasca,sa se exprime, sa foloseasca foarte bine cele patru operatii si sa asimileze notiuni de cultura generala si, in plus, sa se deprinda cu munca independenta. Aceste obiective le pot atinge intr-un mod mult mai simplu, mai placut si mai lejer decat la scoala. Ma gandesc sa folosesc ca ghidaj resursele on-line puse la dispozitie de scoala-umbrela la care o voi inscrie.
Daca totul va functiona bine, in gimnaziu voi merge in acelasi fel, eventual dubland cu un profesor domeniile pentru care copilul dovedeste inclinatii deosebite!
La nivelul liceului, deja se clarifica directia pe care copilul "merge" bine si m-as intoarce la conceptul de baza al unschoolingului, adica aprofundarea stricta a domeniilor lui de interes, la acea varsta fiind deja capabil sa lucreze singur, in cea mai mare parte si asistat, doar unde nevoia o cere!
Cu alte cuvinte, parintele nu este un profesor pentru toate materiile, ci un indrumator, un asistent!
Mai sunt multe de spus despre asta, dar am incercat sa sintetizez ideile de baza conform cu ceea ce am studiat pana acum cu privire la acest subiect!

Sigur,e usor a zice "mai sunt multe de spus",dar n-ai zis-o pe aia ca parintele n-a facut matematici superioare ca sa predea ca un destept si nu ca un novice  si ca un rezumat nu e un intreg(in plus e pacat de intreg sa fie rezumat).
Cu cultura generala a omului nu e de joaca,zic eu.Trebuie sa stie omul cum merg lucrurile.
Si mai trebuie ceva,un "foc in inima",cum spuneai si tu ca sa poti sustine un asa proces,si sunt prea multe materii de invatat ca sa iesi om,eu nu ma incumet si nici nu gasesc ca ar fi sanatos.

Si eu cred ca prea pretentios spui ca "ar fi de studiat" despre homeschooling;e vorba daca stii sau nu materie,asta-i tot,ca degeaba inveti despre un fenomen care nici macar nu e omologat daca nu stii ce ai de invatat copilul.
Cu muzica Emei imi permit sa reusesc sau sa ratez,dar cu scoala,mne!

Si daca nu poate scolarul sa isi sustina toti anii de scoala prin efort propriu,acasa,cum se mai intoarce in sistem sa fie scolarizat?Din clasa a saptea,sa zicem(unde crede el ca e)?!
Asta chiar ca mi-e curiozitate!

aurishta a scris: Nu e nimic misterios , doar ca nu prea mai am energie pentru dezbateri

Vino incoa,ca iti dau eu!

Anul acesta am clasa pregătitoare şi la început, fiind ceva nou pentru mine (ce înveţi din cărţi e una, iar practica e alta), mă întrebam ce voi face, cum voi face...
Toată vara am studiat programa care-i destul de încărcată, am căutat şi studiat zeci de auxiliare, m-am oprit la cele de la Joy, (când am început şcoala am discutat cu părinţii, nu i-am forţat, am comandat, iar din comision care a fost mare şi au mai pus 200 lei lângă am luat un tv LED care ne ajută mult, pc-ul e  de acasă) pentru că ai nevoie de ceva colorat şi bun la vârsta aceasta, am căutat jocuri, m-am tot gândit cum fac, ce fac, am fost la un curs obligatoriu care a fost apă de ploaie, n-am învăţat nimic, dar nimic.
Înainte să înceapă şcoala am muncit în sala de clasă de-am ameţit ca să pregătesc un mediu prietenos, colorat, m-am lovit de mesele alea oribile confecţionate special pentru clasa pregătitoare (singurul lucru bun este că poţi regla înălţimea lor, dar şi asta a fost muncă de vreo 8 ore singură pentru că eu nu adun părinţii înainte de a începe cu o generaţie) pe care le-am învârtit în fel şi chip pentru a avea spaţiu de joacă, spaţiu pentru întâlnirea de dimineaţă.
Ei, a început şi şcoala cu prichindei de 5 ani şi jumătate până la 7 ani fără 2 luni. Primele zile stăteam mult pe saltele, ne jucam tot felul de jocuri pentru a ne împrietenii, pentru a ne cunoaşte, sunt copii care vin din medii sociale diferite, dar la ora actuală toţi sunt prieteni chiar dacă au şi o "boală": Ne place să ne pârâm!   Încă muncesc cu ei la partea aceasta.
Treptat am învăţat câteva reguli bazate pe respect, prietenie, colaborare, înţelegere, ajutor etc. apoi a început munca de şcolar. Dacă la încept reuşeam să le captez atenţia pentru 10, maxim 15 minute, acum pot să le captez atenţia pentru 30-35 de minute. Important este ca atunci când îi vezi plictisiţi să zici: STOP! şi să desfăşori altă activitate, un joc, un cântec şi apoi să continui ce a rămas neterminat.
Mereu am fost ataşată de copiii, dar parcă nu aşa cum m-am ataşat de aceşti prichindei, albinuţele mele cum le spun eu. Dacă mă aşez pe un scaun vin în jurul meu, mă îmbrăţişează, mă sărută pe obraz şi-mi declară multă, multă iubire.E minunat! Îţi dau energie. Ei simt nevoia să-i mângâi, să fii zâna lor cea bună, să le faci fel de fel de surprize, dar când greşesc devin şi mama vitregă, le fac observaţii, ne mai şi certăm câteodată când fac prostioare. Sincer, îmi place grozav clasa pregătitoare.
Cum spuneam, programa e încărcată, dar dacă nu-i omori toată ziua cu fişe grele cum văd pe facebook la clasa pregătitoare, înveţi cu ei prin joc, le oferi mereu feedback-ul corect (Bravo! Felicitări! Nu ai fost atent, nu primeşti smile...) vei vedea că nu ai muncit fără rost, rezultatele vor fi îmbucurătoare. De exemplu, toţi copilaşii mei recunosc literele, citesc cuvinte, scurte propoziţii, scriu cu litere mari de tipar (sunt multe dăscăliţe care-i chinuie cu litere mici de tipar, deşi-n  programă scrie clar, litere mari de tipar). Am un băieţel care frecventează mai rar şcoala şi acesta nu prea ştie nici să se orienteze  într-o pagină, mereu trebuie să-l ajut, de cele mai multe ori când cere ajutor câte un copil din apropiere sare să-l ajute: Lăsaţi că-i arăt eu! şi nu ştiu ce ne vom face în viitor dacă va veni aşa de rar la şcoală, probabil nu va promova. Părinţii din clasa mea l-au îmbrăcat, îi trimit mâncare, i-au luat auxiliare, dar părinţilor lui nu le pasă nici de el şi nici de şcoală...păcat pentru  că are potenţial, e isteţ, dar isteţimea nu-i suficientă, trebuie să şi munceşti.
La matematică toţi ştiu să numere până la 31, toţi ştiu să scrie numerele 0-31, adunăm şi scădem pe baza materialului intuitiv, prin numărare, şi am mulţi care deja  ştiu să calculeze mintal până la 10.
Nu le dau teme, acasă mai lucrează părinţii dacă vor, le-am povestit cum procedez eu cu ei şi i-am rugat să nu-i încarce cu alte metode dacă tot fac câte ceva şi acasă. Îi ţin la curent cu ce facem la şcoală prin intermediul blogului, dar şi comunicăm dimineaţa sau la prânz.
Sincer, e minunat că au adus clasa pregătitoare la şcoală şi n-au lăsat-o la grădiniţă pentru că ai la dispoziţie un an în care să-i cunoşti, să se obişnuiască cu anumite reguli, să formeze un grup prietenos (lucru foarte important din punctul meu de vedere), toţi au un interes comun...la foarte multe grădiniţe grupele sunt mixte, ori că nu au un număr mare de copii, ori că părinţii vor să-şi dea copilul la o educatoare anume şi atunci avem copii de 3 ani cu cei de 6. Nu-i putem forţa pe cei de 3 ani să desfăşoare aceleaşi activităţi cu cei de 6 ani şi e greu să lucrezi cu cei de 6 ani în timp ce micuţii de 3 ani sunt la locul de joacă, pe când la şcoală, toţi ne jucăm şi toţi învăţăm în acelaşi timp.
În altă ordine de idei, eu am putut să fiu învăţătoarea Dianei, să o dau la step by step şi să lucrez cu încă o colegă, dar am refuzat categoric. Nu am fugit de step, dar nu am vrut să fiu învăţătoare ei, nu am vrut să fiu cu ea 24 din 24, am vrut să o înveţe altcineva, am vrut s-o rup de fusta mea, să-i dau aripi, să facă parte dintr-un grup organiza - clasa de elevi, să-i dau posibilitatea să vină şi să-mi spună cu bucurie: Mami, uite ce am învăţat azi la şcoală!, nu să spună mereu: M-a învăţat mama. Mă bucur că am ales aşa, deşi are 10 ani şi jumătate este independentă, o susţin în tot ceea ce vrea să facă extra, a vrut desen, a făcut, apoi s-a apucat de şah, face de 1 an, are cupe, medalii, a şi pierdut, mergem la competiţii. A trebuit să renunţe la desen singură pentru că nu i-a mai permis timpul, dar continua să deseneze acasă, caută pe facebook, pe youtube tot felul de tehnici, încearcă, unele-s mai reuşit, pe altele le perfecţionează în timp, iarna asta s-a apucat de schiat, a învăţat-o un nepot, i-am luat cele necesare, mai de noi, mai de mâna a doua, schiurile le-a primit şi a fost la munte pe pârtie la fiecare sfârşit de săptămână... Mai nou e pasionată şi de croşetat şi n-a învăţat de la mine, ci de pe youtube eu doar apoi am intervenit, când se chinuia cu picioruşe scurte şi lucrul mergea încet, încetinel.
Eu puteam face cu ea şi şcoală acasă, am şi pregătirea necesară, 21 de ani de experienţă, când a încept Diana aveam doar 17 şi am predat după mai multe programe şi manuale, dar am vrut-o în rându lumii, am vrut să colaboreze, să lucreze în grup, să formeze echipe, perechi, să- înveţe  aşa cum se lucrează la şcoală, să-i accepte şi pe cei care nu-s pe placul ei pentru simplu fapt că-s colegii ei, să facă mai uşor diferenţa dintre bun şi rău, important şi mai puţin important  pentru că şi-n viaţă va face parte tot din diferite grupuri, va trebui să colaboreze cu diferite persoane cu care lucrează şi-i va fi uşor.

michelinebeaulieu a scris:Sigur,e usor a zice "mai sunt multe de spus",dar n-ai zis-o pe aia ca parintele n-a facut matematici superioare ca sa predea ca un destept si nu ca un novice si ca un rezumat nu e un intreg(in plus e pacat de intreg sa fie rezumat).
:

Nu e musai sa stii matematici superioare...daca este nevoie de asta, gasim un profesor!
Dar, in fine, nu vreau sa conving pe nimeni si nici nu vreau sa spun ca viziunea mea este cea mai buna....ideea centrala ar fi ca scoala este un mijloc, nu un scop! Nu  am nici rabdarea necesara de a-mi argumenta toate afirmatiile, mai cu seama ca nu intereseaza pe nimeni ce obiectiv am eu cu privire la dezvoltarea copiilor mei si pe ce anume imi fondez viziunea. Am citit foarte mult despre acest subiect, am vorbit cu persoane care au aceeasi viziune...mi-e greu sa sintetizez totul aici doar asa, de dragul conversatiei. Hs este particular si personalizat pe potriva fiecarui copil asa, ca o rochie facuta la croitor (ca tot suntem pe un forum de lucru de mana    )
Mihaela, mi-a placut mult ce-ai scris...mereu am admirat felul in care esti tu in relatia cu copiii

Sigur,nici eu nu vreau sa te obosesc,Aurishta,dar matematicile superioare sunt necesare pentru un profesor de matematica obisnuit ca sa aiba un ascendent intelectual asupra elevului.
Dar daca nu ai rabdare,ce sa mai zic!?

Poate sare cineva,totusi,sa zica:"nu,nu,pe mine ma intereseaza ce spui,Aurishta" si uite asa poate ca cineva interesat te "starneste" si spui tot!
E interesanta dezbaterea,mai aflam si noi,una,alta.Dar asa e,nu e ca la catedra,unde toti accepta de bun tot ce spui!

MihaelaT a scris:Eu puteam face cu ea şi şcoală acasă, am şi pregătirea necesară, 21 de ani de experienţă, când a încept Diana aveam doar 17 şi am predat după mai multe programe şi manuale, dar am vrut-o în rându lumii, am vrut să colaboreze, să lucreze în grup, să formeze echipe, perechi, să- înveţe aşa cum se lucrează la şcoală, să-i accepte şi pe cei care nu-s pe placul ei pentru simplu fapt că-s colegii ei, să facă mai uşor diferenţa dintre bun şi rău, important şi mai puţin important pentru că şi-n viaţă va face parte tot din diferite grupuri, va trebui să colaboreze cu diferite persoane cu care lucrează şi-i va fi uşor.

Si mama(invatatoare fiind),gandea asa-si ea putea sa imi fie invatatoare,dar m-a dat la alta scoala pentru ca mai ales parintii copiilor erau revoltati ca cica ma favorizeaza;m-a lasat sa ma arat singura altora.
Din modul acesta de gandire se naste imaginea de dascal bun,de nesters in mintea copiilor.Gandirea asta-hrana pentru Dumnezeu mi se pare;mi se pare ca ce e divin nu moare de foame pe pamant asa si vom trai si noi mai bine!

Prin recunostinta lor,copiii duc mai departe viata invatatorilor lor.Asa incepe viata sociala normala,prin iubire fata de cei care ti-au dat viata si fata de cei care te fac om(si nu altceva-nb).

Piciule, Auristha multumesc de raspuns. Asa credeam si eu, asa ca ramanem pe scoala la scoala si nu acasa, fiica mea chiar mi se pare ca are profesori buni, adica nu mi se pare ca ii incarca peste puterile ei. Adica mai are timp si de joaca, de net si merge si de 3 ori pe saptamana la Palatul Copiilor in oras la noi. S-a plans doar de faptul ca i s-a schimbat profesoara la istorie (cea veche a iesit la pensie) si de cea noua nu ii place. Dar nu putem sa ne placa de toata lumea, doar pentru un profesor nu as schimba scoala, nu stii peste ce dai in alta parte.
Micheline, te rog sa nu te superii daca nu am inteles bine si imi dau si eu cu parerea legat de muzica. Personal cred ca un profesor in cazul ei (tu zici ca studiaza singura) ar putea-o indruma ce anume sa asculte, ce sa repete mai mult, piese care ar fi mai potrivite pentru varsta ei, si cineva care sa fie mai obiectiv cu ea, cred ca noi parintii intotdeauna suntem subiectivi.

LRodica,nu ma supar de nimica,dar chiar ca nu ai inteles bine:Piciul a pus in discutie un articol despre homeschooling si e fan,Aurishta pledeaza pentru homeschooling iar eu cred asa cum crezi si tu,ca " ramanem pe scoala la scoala si nu acasa, fiica mea chiar mi se pare ca are profesori buni, adica nu mi se pare ca ii incarca peste puterile ei. "
Uite mai sus,scrie negru pe alb.Deci,ai facut confuzie de persoane.Ce credeau Piciul si Aurishta mi-ai "atribuit" mie si invers.

Nu ma supar ,dar nici sa te las in confuzie...

Asa,cu confuzia reperata,mentionez acum ca am fost in sistemul de invatamant muzical si ca am constatat ca nu mai este elanul artistic care era odata si pe care si-l imagineaza lumea ca ar mai fi.Dovada si diferenta de clasa dintre muzica de acum 20 de ani si cea de acum.
Nemaifiind manati de scopuri inalte,si caracterul lor e greu de suportat.
Am constatat ca e pacat sa expun copilul(si eu nu vreau sa fac pacate        ).
Pentru ca nu deranjeaza societatea daca ea are studii muzicale sau nu(cum ar deranja renuntarea la invatatura obisnuita,prin care as livra societatii un om mai putin pregatit),am hotarat sa studieze singura.

Manualele sunt la liber,pe piata.Cat priveste studiul individual,momentan subiectivitatea mea a fost mai rodnica decat obiectivitatea specialistilor.

Articolul despre homeschooling a fost pus de ismi3ismi, iar Piciul mie nu mi s-a parut fan, Aurishta da.
Cu muzica da am inteles gresit, am crezut ca facea doar in particular. Raman la parerea mea ca e nevoie de un indrumator, dar daca spui ca tu o poti indruma, bravo. Fiica mea a inceput sa cante la chitara dar eu nu pot sa o ajut deloc in aceasta privinta. O face doar pentru distractie, dar si asa, merge la Palat, de acolo primeste acorduri, cantece care trebuie sa le invete, si bineinteles trebuie sa lucreze si singura altfel degeaba.

Chiar ca,articolul a fost pus de ismi,am gresit.!

Ce ai inteles,iar as avea ceva de zis dar nu mai zic pentru ca trebuie sa fie o intelegere gresita la amandoua,pe undeva si nu merita sa ne tot contrazicem.
Cat de fan e Piciul say Aurishta,ele stiu.Voiam sa zic ca eu nu ader deloc la ideea de invatat acasa.
Cat despre muzica Emei,vad ca poate singura.Asa ca ii dam inainte.

Nici eu nu vreau sa ne contrazicem.
Felicitari Emei!

N-am citit tot ce ati scris, dar recuperez.
Aurishta, e acceptat HS-ul in Romania? Adica exista scoli care ofera aceasta alternativa si Min.Invatamantului le echivaleaza cursurile?
Personal nu cred ca se poate face asta, dupa curricula romaneasca. E mult-mult prea incarcata la toate materiile si ce spui ca ar trebui aplicat in liceu nu ar merge, pentru ca si la bac se cer materii in plus fata de romana, mate si o limba straina (pe care le-ai putea completa cu un profesor). Ar costa prea mult, cred.
Eu cred ca se poate, chiar avem o vecina in state care si-a educat parca 4 copii acasa, pana la liceu. Mi s-au parut fetele bine crescute, cuminti, totusi des vad masini venind la ei, alti adolescenti probabil. Personal cred ca le-ar lipsi socializarea si competitia de la scoala (care e si buna si rea) si de aia m-am mirat sa vad ca sunt populari copiii vecinei. Dar probabil ca au mers la sporturi, muzica in alta parte si si-au facut grup mare de prieteni. In plus, ei socializeaza mult si pe la biserici, au multe activitati organizate acolo, sunday school, tabere, etc.
La noi parca asa as vedea situtatia, ca pe o rupere de lume, copilul cu mama singur acasa, iese in parc si poate la ceva cursuri (sport, arte, etc.) si socializarea cu familia, care in cazul familiei Aurishtei ar fi foarte buna, dar daca ar fi copil singur la parinti, ar fi minimal contactul cu, copii de varsta lui.
Totusi eu sunt pentru, normal cu mentiunea ca nu e pentru toata lumea si poate sa fie flexivitate, sa se urmareasca si testeze copilul anual si sa se evalueze situatia de pedagogi si psihologi calificati, in paralel cu parintii.

Eu am subliniat ca acasa, dupa orele de serviciu, trebuie sa fii spirt si sa ii dai copilului ceea ce scoala nu-i poate da....asta cu o mare tenacitate, cu rabdare si bucuria de a darui, ca sa poti echilibra oboseala, stresul acumulat la locul de munca, locul de unde iti iei banii pentru a supravietui. Dar secretul reusitei este puterea fiecarui individ de a se autoeduca! Adica degeaba incerci tu sa -l inveti, daca singur nu reuseste sa caute, sa se instruiasca singur din carti, internet, biblioteci, colegi, profesori....A starni curiozitatea unui copil si a-l face sa invete ca o joaca e cheia, dupa mine, a educatiei. Si nu este usor! Eu am incercat...dar in sufletul meu regret ca nu am starnit in ei resortul sa se descurce singuri pe un drum nou...Curiozitate si dorinta de a lupta cu limitele eu-lui pentru a cuceri si gasi ceva nou....
Ce exemplu pot da eu, cand acum invat (inteleg) ca maretia (victoria) sta in a face orice lucru cu suflet si bucurie si daruire....Numai bine!
P.S. Ma gandesc la acei copii din Kenia...tineri care au invatat din toate puterile sa ajunga studenti si vine un analfabet si-i omoara ca o maimuta cu o mitraliera....De ce? La acele fete rapite de musulmani de la scoala, pentru a ajunge obiectele lor sexuale...fete de 10 ani..de ce? Avem atat istorie, atata sange a curs si oamenii sunt inca sub semnul lui Cain...animalele ucid pentru a manca, pentru a se apara, nu pentru a satisface "ipotenta" unor specimene, ce nu merita sa se numeasca OM.
Asa ca sa multumim ca exista pace, scoli si doar saracia ii impiedica pe copiii din tara asta sa invete...doar rautatea unor dascali ce-i face sa se inchida in ei si sa nu mai doreasca sa invete...Sa nu uitam EDUCATIE = CIVILIZATIE

P.S.2 Tocmai la radio Neagu Djuvara a spus ca femeile in Franta au obtinut dreptul la vot dupa 1944 si in Elvetia de curand.....unde sa incadrez asta?! Eu acum am aflat si ma duc sa gasesc ceva pe internet despre acest aspect. O zi buna!
Sanatate voua si celor dragi voua!

Admina a scris:
Aurishta, e acceptat HS-ul in Romania? Adica exista scoli care ofera aceasta alternativa si Min.Invatamantului le echivaleaza cursurile?
Personal nu cred ca se poate face asta, dupa curricula romaneasca. E mult-mult prea incarcata la toate materiile si ce spui ca ar trebui aplicat in liceu nu ar merge, pentru ca si la bac se cer materii in plus fata de romana, mate si o limba straina (pe care le-ai putea completa cu un profesor). Ar costa prea mult, cred.

La noi, HS e tolerat, adica parintii care fac asta isi inscriu copiii la scoli-umbrela din afara si primesc diploma de acolo, deci sunt in situatia celor care vin din strainatate, doar ca locuiesc aici! Echivalarea se face la cerere, la fel ca si pentru cei care au facut scoala afara, dar nu este absolut necesara fiindca sunt multe facultati care accepta studenti cu bac-ul international.
Am vorbit cu un grup de profesori care face demersurile legale necesare pentru infiintarea unei scoli-umbrela si la noi...am inteles ca este o chestiune aproape rezolvata....mai este necesara niste hartogarie!
Intr-adevar, folosirea actualei curricule in HS este aproape imposibila (stiu, totusi, o mamica cu 4 copii care da an de an examene de echivalare la care copiii iau note mari si foarte mari). Totusi, unul dintre motivele pentru care eu vreau HS este programa, de aceea vreau o curricula din afara!.
In ceea ce priveste socializarea, nu este asa greu cum pare...in cele din urma mereu avem contacte cu oamenii si mi se pare chiar mai bine ca un copil sa dezvolte abilitatea de a relationa cu copii de varste diferite . Chiar si in familiile cu un singur copil se poate, daca parintii au o viata sociala activa! Am cunoscut o familie de cineasti cu o fetita de 9-10 ani de-a dreptul brilianta...dar spuneau ca o iau cu ei oriunde se duc, la toate evenimentele, la munca, la petreceri, excursii etc. Mai conteaza mult si "materialul clientului", cum zic eu...daca un copil e retras din fire nu il poti transforma in unul volubil!
Concluzionand, scopul final este ca un copil sa creasca armonios, sa invete cu placere (cum bine ai spus, Piciule!), sa dezvolte un caracter placut, sa dobandeasca abilitati cu care sa se poata integra in societate...iar pentru aceasta sunt cai diferite, nu doar una! Mi-a placut mult de tot ceea ce povestea Mihaela dar, din pacate, doar unul dintre copiii mei a avut o astfel de invatatoare si, intr-adevar, s-a simtit din plin influenta ei deosebita! In rest se marge mai mult pe performanta scolara in detrimentul dezvoltarii caracterului!
Mai voiam sa spun ceva: nu toti parintii sunt nemultumiti de sistem, ci doar putini! Am urmarit, din intamplare, cazul revoltator al copilului de cl a I-a umilit de invatatoarea sa si, uimitor, parintilor lui nu li s-a parut cine-stie-ce ca a fost tratat astfel si s-au gasit 14 parinti care au semnat o petitie de readucere a invatatoarei suspendate de insusi ministrul invatamantului! Pai daca oamenilor le place asa....ce sa le faci?! Pentru cine este necesara reforma?

Am audit, vazut, doua conferinte TED despre vulnerabilitate si rusine. O lectie a esecului si asumarea lui...cate drame personale s-ar rezolva daca am avea curajul sa recunoastem vulnerabilitatea, sa acceptam sentimentul de rusine ca ceva uman si sa-l stingem cu empatie!
1
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
2
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

piciul a scris:... O lectie a esecului si asumarea lui...cate drame personale s-ar rezolva daca am avea curajul sa recunoastem vulnerabilitatea, sa acceptam sentimentul de rusine ca ceva uman si sa-l stingem cu empatie!

Sentimentul de rusine nu trebuie stins.
Sentimentul de rusine este bun,daca sta la cine are nevoie de el.Trebuie deci,sa ii recunoastem "proprietarul".Trebuie sa invatam(sau sa ne intrebam inteligenta ancestrala,caracteristica omului din nastere) cine nu isi asuma rusinarea pe care o merita pentru faptele lui.

Mai nou,insa,o mana murdara se spala pe alta(murdara),facand astfel un "homeschooling" care fenteaza judecata bunului simt si oamenii onesti raman sa traiasca(sau sa li se impuna prin sugestie,oprimare,creare intentionata de conjuncturi  in care omul nevinovat sa pice prost) ceea ce meritau nerusinatii,pentru ca ei (nerusinatii) au argumente,inteligenta,"prestanta"...Adica isi folosesc calitatile superioare pentru a face rau altora si a pica ei in picioare.

Cam asta este societatea actuala,societate obisnuita sa rastoarne reguli,conducatori,valori....Precum cartitele.

LRodica a scris:Fiica mea a inceput sa cante la chitara dar eu nu pot sa o ajut deloc in aceasta privinta.

Poti,in masura in care ii mai arati drumuri noi.Mi se pare,de exemplu,important in muzica,teoria muzicala.E ca si cum trebuie sa cunosti ingredientele si reteta corecta atunci cand vrei sa faci o mancare buna.Poti gasi materiale pertinente,profesionale,care sa ii ridice cota de interpretare muzicala AICI,UNDE si-a "pierdut" unul timpul ca sa faca materiale video sa ii invete pe altii cum sa cante corect sau AICI,teorie.
Succes si...determinare;muzica iti schimba viata,alina,innobileaza!

Am comis-o din nou(cam singurul "lucru de mana" comis de mine in ultima vreme)-coronita pentru anul scolar care a trecut.
Dupa festivitate,in fiecare an ne jucam si inregistram un cantec in curtea scolii,in locurile "batute" peste an!
Anul acesta:

Michelinebeaulieu, felicitari pentru realizarile fetei! Sanatate si numai bine!
Interesanta imaginea clipului.