Mama, copilul si bunica

Nici eu nu as suporta, ba ma gandesc ca inevitabil mama ar incerca sa ma controleze. Si nu cred ca mi-ar place sa impart cu ea intimitatile mele. Eu am o relatie frumoasa cu fiica-mea, are 21 de ani, are prieten, insa nu intreb mai mult decat e necesar. Daca ea vrea sa imi spuna e alegerea ei, daca nu, iarasi....
Tot ce ma intereseaza este ca ei sa fie fericiti, sa ajut cand este necesar, cand ei au nevoie nu eu, asa cum am zis mai sus, prefer sa tin copilul lor intr-un weekend cand ei vor sa aibe timpul lor, nu cand vreau eu sa il tin.

Vai, si eu as vrea sa pot sa-i ajut cu copiii, cand si daca cred ei ca au nevoie. Dar pt asta, trebuie sa-mi mentin un echilibru intern ca sa nu rabufnesc pe bietii copii (aici le includ si pe nurori) cand le e lumea mai draga ... doar pt ca eu sunt nefericita in vreun fel.

Aolio,ce-ati crezut ca vreau sa fac??? Sa-i urmaresc ca o hoasca batrâna? Eu voiam sa zic sa-i fac drumul curat in viata,sa-i fac viata usoara in masura în care pot si musai in masura egala cu a fie-mii,ca vreau sa pot vedea cum imi creste copilul ca adult si daca viata ei de adult presupune sot,copii si alte rude,o sa ii iubesc si pe ei,fara sa pun conditii,asa cum o iubesc pe ea acum.

Mea culpa, Micheline. Din modul in care ai scris, s-a inteles cu totul altceva. Ulterior, am inteles perfect ce ai vrut sa spui. In atare conditii, mi se pare foarte de bun simt principiul tau. Fara nici un fel de intentie de a jigni, problema este ca scrii foarte intortocheat si la un moment dat te pierzi in idei. Cel putin mie asa mi se intampla.

Pornind de la neintelegere (deci fara "bataie" la ceea ce ai zis, Micheline  ), stiu doua astfel de familii: cuplul, mama ei si copilul/ copiii. La unii, cu un cupil, vine mama ei dimineata, gateste, face menaj usor, sta toata ziua pe acolo si pleaca seara tarziu, acasa la ea. Deci zilnic o vad pe acolo, are sau nu are treaba. Fata merge la after in timpul scolii si cand era la gradi mergea si vara, cu pauza de doua saptamani, in august. Deci bunica nu prea creste nepoata, doar o ajuta pe fata ei, sa gateasca si sa stranga in locul ei, ca ea munceste (dar nu mult, pana pe la 4 si lucreaza la birou, relaxat).
Ceilalti au doua fete si mama ei face mancare, curat, rufe, are grija de fete, de toate, ce sa mai. Mai mult, merge cu ei, 6 luni pe an, ca nu mai stau in tara. Fata ei, inca nu si-a gasit de lucru, deci s-ar descurca si singura, cred, cu copii si casa. Dar daca tot e mama, de ce sa nu apeleze la ea, daca poate.
Bunicile astea sunt una divortata si alta vaduva, ce-i drept, poate alta era povestea, daca erau cu sot.
Ai mei cred ca nu vor veni aici, sa ne ajute sau sa se plimbe, macar. Tot invoca scuze, motive, oricum nu si-ar lasa casa si rostul lor. Cred ca depinde si de conjunctura, poate de aia unii au noroc de bunici ajutatori si altii de unii care nu vor sa tina nepotii.

Trandafiras,dar nu ma pierd in idei,mai rău,am sarit cu buna stiinta de la un sens la altul si Admina,nu e musai cu bataie la ce am zis,ca n-am in intentie sa stau ore bune din zi cu ei. Doar daca ma roaga frumos,eu atata astept!!!

Admina a scris: ......
Bunicile astea sunt una divortata si alta vaduva, ce-i drept, poate alta era povestea, daca erau cu sot. ......

Daca exista bunavointa nu se schimba povestea. Admina, ti-am spus ca urmeaza ca nora mea sa nasca in iulie. Unde stau copiii, concediul de maternitate este de 8 saptamani. Nora lucreaza in invatamantul superior si CM se prelungeste cu vacanta studentilor si o sa stea acasa cam 3 luni. Au posibilitatea sa angajeze o bona dar nu vor, nu au incredere si noi bunicii o sa facem cu schimbul si ne ducem acolo, la 11000km distanta de Romania, in ture. De fapt intai se duce mama ei apoi tatal si stau impreuna, dar noi ne ducem separat ca avem acasa mamele in varsta si nu le putem lasa singure o perioada mare de timp. Ba chiar sotul meu iese mai repede la pensie ca-si indeplineasca rolul de bunic. Ni se pare firesc sa facem asta ....

Doamna Rodica, tare mult imi place cum ati scris. Va doresc sa aveti multa sanatate si indulgenta in asemenea momente cu cei tineri si sa va bucurati de nepotel sau nepotica.

Acidor, ma inclin, tot respectul pentru asa gandire din partea voastra, includ aici si pe cuscrii vostri!!!!!
Daaa si eu cunosc un caz. Nepoata surorii mele din partea sotului. Faza tare: mama ei vesnic la ei. La un moment data sotul nepoatei suna pe sora mea care le este si nasa: nasa, nu mai pot!!! Nu am intimitate! Soacra mea spala rufele noastre in baie, Carmen isi face unghiile in fotoliu, eu fac pe mine si mi-e jena sa ii spun soacrei ca vreau sa folosesc baia.
Mama nasei mele face naveta intre Romania si Canada sa ajute pe ambele fete. Nasa lucreaza la banca ore intregi iar mama ei le ia fata de la scoala pana vine nasul. In momentul in care nasul intra pe usa ea iese, sta numai daca nasul ii cere. Cazuri si cazuri!!

Mama nasei stie,s-ar parea,ca daca mananci prea mult,e greu sa digeri!!! Si i-e mila de nasu` !   

Socrela...  La niste apropouri de-ale mele, zise sotului, dar tintite catre ea, umbla mai nou cu o sticluta de dezinfectant si se da inainte sa puna mana pe bebe. Dar... ce se gandeste ea, biata catea, e curioasa cum arata copilul, ii pune un scaun, o ridica pe el si o tine de labe, sa nu puna botul pe copil (statea in scaunul auto, pe un dulap, in bucatarie). Pai mama ei de igiena si de caine jegos (imi place cateaua, dar pun mana separat, pe ea si pe copil, cu spalare pe maini, intre). Nici nu mai stiu cum sa pun problema...
Cand scap din casa ei, cred ca o sa trec in vizite rar si foarte rar. Ca tot vorbeam la alt subiect de soacre... Obosesc sa incerc sa-i fac cursuri de igiena, alimentatie, etc. si ea sa ma considere nebuna, eu sa n-o suport. Mai bine contact minim, ca sa nu ne paruim.

Admina, parerea mea este ca un caine de apartament nu este un pericol serios pentru bb.... Mai important este faptul ca dansa trece peste cerintele tale.....asta nu ar trebui sa o faca, nici pentru cel mai legitim lucru! Este delicata problema, multi oameni isi considera animalele de companie la fel sau chiar mai mult ca un copil.....se pot ofensa foarte usor daca zici ceva de "baiatu' " sau de "fetitza"! Iti trebuie ceva tact pentru asta....nu este usor!

O da!!! asa zic si eu, iubitorii de animale sunt mai ceva ca parintii de copii! Eu una prefer sa nu ma bag in discutii cu ei   cumnata mea are caine (pt copii ei mari 14 ai 24 ani). Eu sper sa nu imi ceara copii animal de companie, cand os a fim la curte da, dar la bloc eu nu sunt de acord. Un peste, o broasca testoasa, ceva care nu iese din colivia lui, eu animal sa-l duc afara sa nu vad prin casa.

Si totusi Admina, si tu esti iubitoare de animale   

Eu am iubit animalele dar rau, mai ales pisicile, aveam 7 la un moemnt dat acasa. DAR, cand au venit copii nu le mai inghit, sunt ok dar departe de mine. Nu mai am aceiasi atractie si nu imi doresc in jurul meu animale. Momentan. Poate dupa ce s-or casatori copii o sa fiu si eu baba cu cinele   

Ce atractie sa ai cand vezi ca pisica se intinde pe canapeaua din bucatarie apoi sare armonios in timp ce un fir de par se aseaza pe farfuria din care tu tocmai ii dai copilului tau sa manance!!!

Dragele mele,

V-am tot citit in ultimele luni (ani), dar de scris nu am scris pentru ca mi-am impus un fel de embargo - nu mai scrii pana nu mai cosi .

Insa am nevoie si eu sa ma descarc, sa ma plang si stiu ca voi ma intelegeti si poate ati putea sa imi dati un sfat, doua.

Soacra-mea face adevarata tragedia ca nu mananca copilul, ce jumatate de castron e mancare, ca e prea slaba, ca nu o sa creasca. Cum fetita sta in vacanta la ea (pana ajungem noi de la serviciu), este super incantata ca fata a ajuns in sfarsit pe mana ei, sa o hraneasca: cine stie ce manca / daca manca ea la gradinita.

Reuseste sa ii dea de mancare atat cat vrea ea (soacra) cu o gramada de povesti, cu pacaleli, ii baga in gura - copilul are peste 3 ani! Incerc sa ii explic ca copilul manaca cat ii este foame si hranirea asta nu e normala; mi se raspunde ca ce bine ar fi fost sa fie ea in putere cum era pe vremea lui fiu-sau cand ii dadea de mancare in patru labe sub masa.

Ma ajuns sa urasc mesele de duminica: a mica speculeaza tensiunea dintre mine si soacra si face figuri, ea sta deasupra ei  (si a mea) la masa sa o indemne. Bineinteles, bunicii nu manca la masa cu copilul, fata este pusa pe un piedestal si toata lumea se prosteneaza in fata copilului poate-poate ia o inghititura.

Incerc sa le explic ca nu este normal asa, ca trebuie sa mancam cu totii la masa, fara a o pune in centrul atentiei... problema este oricum falsa, copilul manaca. Doar ca este maruntica si slaba, dar un zvac de fata care debordeaza de energie. Socrii isi retraiesc traumele tineretii cand baiatu "ii facea de rusine ca era prea slab", asa ca pana la urma are loc rabufnirea : Dar nu vezi ce slaba e?!!

Daca mi-as pune in cap as gasi relativ usor o solutie sa nu mai mearga la ea atat de mult, dar nu vreau asta. Cred in dreptul copilului de a fi cu bunicii lui, mai ales ca sunt batrani si cine stie cat ii are. Dar mie imi declanseaza niste nevroze teribile pentru ca fara sa mi-o spuna mesajul ei este : nu esti o mama destul de buna, nu o ingrijesti pe fata ta. Nu ar trebui sa ma deranjeze si totusi sufer enorm.

Si dincolo de frustrarole astea nora-soacra, din care ar fi bine sa o exlud pe cea mica, ii face o gramada de rau copilului: nu o incurajeaza sa manace linistita, frumos la masa, o culpabilezaza ca nu a mancat, o invata ca  manca este activitatea centrala a vietii, deprinde niste maniere urate la masa, ii submineaza independenta - nu ii normal sa ii mai dai tu in gura la peste 3 ani!

Poate o parte dintre voi sunteti de partea ei: copilul trebuie sa manace. De acord, dar nu cu orice pret. Soacra-mea se imbolnaveste la propriu daca fata nu manaca, e disperata.. si inca o data, ea manca. Dar am impresia ca s-a ajuns intr-un cerc vicios, fetei a inceput sa ii placa circul, toate artificiile din jurul mesei si le provoaca. Nu o condamn, este amuzant.

Doar ca eu nu stiu ce sa fac:
- pe termen scurt/imediat : sa nu o iau razna
- pe termen  mediu : sa am un copil care manaca frumos, care manaca ca si cand mancare ar fi ceva obisnuit
- pe termen lung: sa ii dau fetei incredere in ea, in deciziile ei, sa fie independenta si cu o atitudine sanatoasa fata de mancare

pfff.... cam asta ar fi pe scurt. si nu stiu zau ce sa ma fac

Musetel, situatia este neplacuta, dar nu disperata ! Problemele de care tu te lovesti sunt inevitabile cand apelezi la bunica, mai ales la cea paterna!(sunt si exceptii, dar sunt atat de putine incat nu se iau in considerare  )
In primul rand as vrea sa te incurajez spunandu-ti ca toate acestea nu o vor influenta decisiv daca sunt pe termen scurt! Copiii se comporta selectiv si renunta la obiceiurile si manierele gresite daca nu sunt acceptate acasa!
Iti spun din experienta ca este imposibil sa schimbi mentalitatea bunicii daca dansa crede cu tarie ca asa este corect, sunt idei cu radacini adanci care nu pot fi "scoase"! In mana cealalta, rasfatul bunicilor poate fi ceva pozitiv daca vine "cu lingurita"!
Pe termen lung, insa, cauta urgent o alternativa potrivita cu conceptiile tale! Daca nu este posibil ca sa preiei tu insati aceasta responsabilitate, cauta o bona de incredere sau o gradinita cu program de vara! Cineva care este platit este mult mai receptiv la cerintele parintilor , dar mai distant cu privire la nevoile emotionale ale copilului! Trebuie sa cantaresti aceste lucruri si sa vezi ce se potriveste cel mai bine nevoilor tale!

Musetel, vin si eu cu o incurajare, chiar daca iti inteleg grijile.

Pe termen scurt, as vrea sa te rog sa vezi partea pozitiva a lucrurilor ci anume ca nepoata si bunicii se iubesc si se inteleg foarte bine. Sunt bunici care pe langa circul de la masa, interzic copilului sa sara ca se loveste, sa alerge repede ca se impiedica, sa tipe ca raguseste, sa stea cu geamul deschis ca e curent si alte minuni de-ti sta mintea-n loc. Sunt riscuri pe toate partile si nimeni nu e perfect, dar nu cred ca fetita isi va pierde din independenta de la frustrarile socrilor tai legate de faptul ca e slabuta. Sunt sigura ca ea stie sa selecteze totul si la fundament, totul e deja sedimentat prin educatia data de voi.

Pe termen lung, am aceeasi parere cu Aura. Cauta o solutie care sa se plieze si pe gandurile tale si periodic lasi si fata la bunici (sa zicem o zi-doua pe saptamana) ca sa nu neglijezi relatia lor.

Deosebit de interesant pentru mine acest subiect!Deabia acum l-am gasit.Si incurcate caile Domnului,Musetel!
Eu scriu in calitate de bunica.Si mama ei, a mamei bebeluisului.
Fiica-mea cind era gravida nu a vrut sa stea cu noi, parintii in patru camere dar cu sora-sa si cu catelul ea nu sta. asa a zis! si a plecat .Acum ca a nascut are nevoie de ajutor,mai ales ca si-a gasit un job de citeva ore pe zi,
Eu cind a plecat am fost foarte suparata pe ea-numai din acest motiv-dar cind mi-a cerut ajutorul nu am putut s-o refuz desi mi-e greu . Las acasa toate treburile vraiste ,catelul singur , sotul se ingrijeste singur,si fug sa ajung la ora exacta. La prinz sau mai bine zis cind se intoarce de la servici nu mai e ora exacta si deci ajung acasa pe la ora 16. Obosita -am si eu o virsta cu problemele de sanatate aferente-si acasa mai mult zac. Dar eu sint fericita asa- desi sint ca la stapin. Nu-i da aia, nu-i da cealalta, de ce e ud pe jos, sau ce-i cu cana asta aici,sau de ce i-ai dat bluzita asta, de ce ai invelit-o si cite altele... Dar mai exista si -mami, daca ai timp imi cureti si mie zarzavatul asta, sau imi faci si mie un aluat, sau....si-mi lasa la indemina tot, sa nu iau eu altceva decit ce ar folosi ea.Acum m-am obisnuit -e fiica-mea, de- sa-mi traiasca si sa fie fericita,dar la inceput mi-a fost foarte greu iar acasa,sora-sa imi zicea ca de ce ma framint, ca daca vrea sa-i c resc copilul sa mi-l aduca.
Si aici, iar discutia cu catelul si cu sora....
Norocul meu e ca sta destul de aproape .dimineata iau transportul in comun dar la intoarcere "fac miscare" vin pe jos acasa si fac fix 22 de minute la pas saltat.,ca ma grabesc -ma asteapta cei de acasa/
Asa ca ,dragele mele :depinde de conjunctura si sa ne acceptam asa cum sintem, unii cu altii-cit mai sintem,ca tare repede trece viata. Eu parca ieri aveam fetele mici la soacra-mea (intelegi situatia cu problemele aferente) si acum cind una dintre fete are nevoie de mine, sa nu-mi dau si sufletul pentru asta?

Greieras, al cui e catelul???

Daca e al tau, ai renunta la el de dragul nepotelei?? Sau preferi sa faci naveta la fiica?? Mi-ar place o discutie pro si contra     

Catelul este al celei de-a doua fiica care inca sta cu noi. Catelul insa intra in ingrijirea noastra si cred ca ar muri fara noi.eu de citiva ani pregatesc ciinele pentru bebe si el protejeaza copii desi ii e frica de copii.-e un bichon si e fricos-naveta nu o fac ca vreau eu ,ci pentru ca fiica-mea proaspat casatorita a vrut.Catelul si sora au fost motive la vedere ca sa ma exprim asa. Nu ne certam ,avea camera ei dar de multe ori de prea mult bine unele persoane vor schimbari. este leoaica, fiica-mea iar cealalata berbec.Deci concluzia, si adaug eu scorpion a nu se intelege :scorpie!

Greieras, ai descris foarte frumos cum se vede situatia si de cealalta parte a baricadei, indiferent ca e vorba de bunica materna sau paterna. Pana una alta, ambele au crescut copii la randul lor, dupa moda anilor respectiv, cu ajutor sau fara. Acum lucrurile aduc in fata alte principii, rezultate ale studiilor stiintifice realizate de-a lungul anilor, pe care mamele devenite bunici le accepta cu greu sau deloc. Totodata, tinerele mamici trec prin perioada de adaptare la noua viata, cu tot ce implica ea si sunt mult mai recalcitrante la toate sfaturile venite de la bunici, fiind considerate a fi depasite sau fara folos. Insa, au nevoie de ajutor, dar asa cum vor ele. Eu acum am pus pe tapet situatia le rece. La cald, si eu zic ca trebuie sa se faca un anume compromis care sa aduca beneficii in primul rand copilului si apoi celorlalte parti implicate in cresterea lui. Si problema e aici. Nu toate bunicile vor sa asculte ce au de zis tinerele mamici ca vezi tu, ele au mult mai multa experienta, ca doar deh au crescut un copil sau doi sau mai multi. Cum nu toate mamicile vor sa mai lase garda jos la o anumita conjunctura: un exemplu ar fi acela cu patura in plus. Eu personal, ma ofuschez teribil atunci cand vad ca i se da copilului de mancare orice numai sa aibe burta plina, chiar daca se stie ca biscuitele nu are nici un aport nutritiv. Pai ce, vrei sa moara de foame???? Dar inchid ochii daca i se pune un hanorac pe el, desi afara e de tricou. Mai sunt si alte exemple, pro si contra.

Legat de catel ... greu subiect iubitorii de animale.

Greu subiect si cel cu animalul si cel cu catelulu.Asa ai inteles tu ,Aura nu era patura in plus, era doar una,pentru ca vrea sa nu o infofoleasca sa creasca asa,...mai spartan dar eu am observat ca adoarme si doarme mai bine invelita iar de mincare la fel. Chestia cu pediatra de mai sus am mai spus -sa nu-i dea stop de apa sau suc -pai copilul are 5 luni si sa nu bea apa, si doctorul meu de famile mi-a spus(e tatic) datii-i doamna apa copilului.Numai fiica-mea nu ...intelege!

Eu personal sunt de parerea fetei tale. Laptele matern e suficient pana la 6 luni. Tine loc de toate. Nu e nevoie de apa sau suc sau ceai pe langa. Iar doctorul de familie nu e pediatru si ca atare, nu cred ca a mai citit ultimele rapoarte de medicine pe aceasta directie. La copiii mei am avut doi doctori (tatici - datorita schimbarii de oras) pediatrii si ambii au zis ceea ce am afirmat eu si ceea ce sustine fiica ta. Imi cer scuze la treaba cu paturica. Am inteles gresit. Ca o paranteza, ai mei copii nu dorm acoperiti cu nici macar o paturica, nici macar iarna. Daca simt ceva peste ei se trezesc imediat. Dar fiecare copil e unic si simte cu totul diferit totul.

Cu apa sau fara apa....depinde de copil! In general, pruncul alaptat nu are nevoie de apa! Dar sunt si exceptii, deci....depinde de copil (si mai putin de sfaturile pediatrilor care, de multe ori, au pareri contradictorii). "Naturalul" este cel mai bun indicator, asta personalizeaza ingrijirea fiecarui bebelus in parte!
Am intalnit o data o bunica, isi insotea nepotelul de vreun an cred......copilul ne-a vazut mancand caise si a intins manuta! Am intrebat-o pe bunica daca se p[oate, dansa a obiectat:"Nu! nu! el are mancare speciala, un meniu exact si fara abateri!" Personal, nu sunt adepta unei astfel de practici, dar mi-a placut mult ca bunica respecta decizia mamei copilului, chiar daca, poate, i se parea absurda!

Greieras, cu toata prietenia, oricat ai pregati tu catelul, tot animal se cheama si tot par are, care se stie foarte bine nu e tocmai indicat in preajma unui copil.    
Trandafiras ai descris atat de bine!!!