Mama, copilul si bunica

Aurishta,nu vorbeam de tine,vorbeam de ideea e autocontrol.Cat despre a fi afectata sau nu,o familie e o singura fiinta,care respira si gandeste conform ramurii din care vine,eu cred ca nu ne vom disputa dreptatea la adultetea Emei,pentru ca dreptatea e una singura,intotdeauna e o solutie mai buna decat altele si daca vine de la ea sau de la mine,ce conteaza?!Una are dreptate,cealalta da cu Aminul:DA propos de asta,orice succes uman presupune un amin in fata Celui caruia ii place sa nu fie contrazis si caruia i-am promis ca ne tinem de promisiunea de a ne purta cu obraz subtire;uite,la tine functioneaza foarte bine capacitatea de a convinge-ai observat ca multi isi lasa convingerile lor si vin dupa ale tale?)Pai sa nu zic ca aceasta e o capacitate divina?! As fi ipocrita! Mie mi-e frica sa nu generez in viata mea sau a altora o degringolada ( o drama,cum spuneai,Admina),de aceea raman pe pilot automat pentru ca asta imi asigura echilibrul in viata cu adevarat,linistea pentru urmatoarea intamplare,rezolvari instantanee de probleme,un noroc chior care ma duce fix acolo unde imi doream sa ajung,relatii care nu se degradeaza pentru ca stii,iubirea este fascinanta si aduna oameni si de pe drumuri diferite. Si da,sexul e urat pe vremea asta cand sentimentul nu are valoare, cand rostul vietii proprii e uitat! Cei care il vor redescoperi,insa,nu cred ca vor fi cei care uita(sau mimeaza uitarea,ca sa nu mai spuna "multumesc") din ce rai au coborat. Cred ca tu,Admina,totusi,imi "pledai" pentru onestitatea de a trai constient-ai dreptate,dar cand scapi conducerea,e bun un pilot automat,hm,ce zici ;)!?

Micheline, am zis ce aveam de zis apropo de pilotul automat, asa cum il consider eu. Cred ca toate avem in jur destui oameni care, desi la o varsta mai inaintata, traiesc intr-o bucla perpetua, aceleasi drame (fie pun o placa cu viata lor grea, cu lipsurile din tinerete, cu sacrificiile pe care le-au facut, cu pierderea cuiva drag si de ce nu, cu stresul de la servici, coada din trafic, etc.) Ne complacem in aceleasi povesti si ne identificam cu ele, pierdem legatura cu viata, in general. Adica uitam ca acasa ne asteapta zambetul copiilor (si urletele ), uitam sa ne bucuram de o raza de soare, de o mancare buna (nu, nu sa ne laudam si sa vorbim doar de mancare, cum fac unii), de o clipa de liniste, de ceva ce ne iese bine, din prima. A se intelege ca-mi fac si autocritica, atunci cand scriu aici. Dar, revin, incerc sa schimb asta, sa ies din bucla asta de perpetua nemultumire, de revolta contra vietii in general. La pilotul automat bag toti oamenii care stiu doar servici-casa-tv, care sorb stirile de la ora 5, care vad telenovele, seriale, filme tot timpul liber, care nu stiu sa se mai bucure de o iesire in parc, la padure, pe Magheru, asa doar de dragul de a iesi din rutina. Si sunt destui.
Cat despre sex, ca aici vroiam sa ajung. Eu nu le-as zice copiilor mei ca sexul e murdar, urat, datorie, etc., indiferent ce explicatii le-as da dupa. Sexul e consensual, intre un el si o ea, daca se iubesc. Daca doar se vor si nu mai intru in detalii, tot nu ar trebui sa fie urat, atata timp cat e consensual. Da, ca poate sa fie mai ok, mai bun sau mai wow, e partea a doua, dar oricum nu as folosi cuvinte de genul: obligatie, urat, etc. Aici bag si atitudinea celor prea religiosi, de a-si speria copiii de sex. Din pacate, mentalitatea aia le ramane in cap o viata si sexul in relatia lor devine tot asa cum zicea mama respectiva: urat, scarbos, etc.

Acu vreo doua saptamani fecior-miu m-a intrebat care e parerea mea despre homosexuali, eu ma uitam la un serial si era o discutie intre doi. Deci va dati seama ca are doar 14 ani dar trebuie sa fiu sincera, atata vreme cat pe piata exista atata material. Ma rog as fi vrut sa discut mult mai mult despre asta cu el ca sa ii aflu parerile dar mi-a dat flit!!! Asa ca...am tacut!!

Ioana, ma bucur ca ai explicat, se intelegea altceva!!
Cred ca parintii mei incercau cumva sa imparta egal la toti cand era vorba de dat, cand era vorba de facut ceva ne lua pe caprarii!!! Noi fiind 8 cu diferente mari de ani intre noi!

Admina,jur ca n-am asa ceva,batrani in bucla temporala.Parintii mei oricum nu mai sunt,dar ei au trait respectati intr-o comuna din Iasi,au venit in Bucuresti,pentru ca apucase sora cea mare sa aiba serviciu aici (apoi am venit toate-suntem trei) si au vrut sa fie langa copii.Aici,in Bucuresti,au trebuit sa invete sa fie oameni anonimi,dar tot n-au suferit,mama-invatatoare,se lega in vorba cu oricine si tata obisnuia sa glumeasca mereu.
Daca aveau vreo placa de pus,imi luam o patura si ma asezam langa cel ce avea sa imi zica ceva cu gandul ca sunt amintiri din viata lor pe care,atunci cand nu vor mai fi,nu le voi mai cunoaste.Ii lasam sa spuna orice or fi vrut,crede-ma,e un beneficiu in  a asculta cu duiosie toate-toate,plus ca e posibil ca si ei sa se simta bine si poate ca nu vor mai repeta...placa. Uite,mama imi vorbea mult despre politica-eu consideram(consider si acum) ca nu ii statea bine,pentru ca era o pacifista in modul careia de a gandi incapeau toate felurile de a gandi,dar o ascultam pentru ca...imi placea vocea ei.Si acum o aud,si acum daca vreau sa le cer sfatul ii intreb si imi raspund,printr-o idee.
Poate iti suna ciudat si utopic ce spun;cred ca toate acestea s-au nascut din faptul ca,daca cineva s-a purtat anormal cu mine,ca sa nu mor de durere am luat din viata aceluia doar ce era bun si eu,ca sa nu risc sa nu am succes in ce fac,am intors situatia,ca idee,pe toate partile si apoi am deschis gura catre persoana respectiva sau catre altii.Au fost situatii in care n-am mai vorbit deloc cu persoana cu care nu am fost de acord dar pentru ca nu ne-am certat fatis si pentru ca nu ne-am spus vorbe nenumarate la manie si pentru ca n-am discutat-o cu altii,imi ramane loc ca acum sau poate peste 50 de ani sa fac buna pace cu ea.De aceea si aici vorbesc doar teoretic,nici macar aluzie nu fac,asa gandesc de obicei.

Pilot automat-eu vorbeam de ajutorul divin,tu vorbeai de altceva!!!
Eu cred ca oamenii acestia pe pilot automat in stilul descris de tine au o durere ascunsa ca o punga de apa intre straturile pamantului si se poarta in viata de zi cu zi stereotip,de minimum de activitati,atat cat sa poata,totusi,fi considerati cetateni ai cetatii,familiei;semnaleaza fapte marunte ca sa tatoneze terenul,sa gaseasca persoana cu inima atat de permisibila incat sa le accepte lor problemele.Nu au chef de distractii,pentru ca sunt depresivi,de fapt. Asa cred eu,ca asa sta treaba acum.Nu sunt rai.

Persoanele rele din vremea aceasta sunt persoanele care par perfecte,stiu de toate,sunt stapine pe ele,bune manipulatoare,dar nu vorbesc de sentimente,ba chiar le neaga,se strecoara oriunde,in orice argument,dar nu scapa o vorba de conciliere,de parca le-ar frige! Ele par sa conduca viata acum,dar se vor sparge ca baloanele de sapun cand depresivii isi vor reveni si cand a iubi va deveni lege.
Repet,acestea sunt parerile mele personale,fiecare isi stie viata lui si relatiile lui.

Sexul,tot urat e,na!!!
Cum sa fie daca colegii din scoala folosesc limbaj obscen si gesturi murdare,cum sa-i spun eu ca e bun sexul?!
I-am spus Emei ca e frumos atunci cand e cu acela pe care il iubesti si il apreciezi ca valoare umana,dar ca asta nu se intampla cu mintea si corpul ei de acum,ci cu acela de atunci.Nici nu ii este varsta si nici n-are cu cine,ca nu se incadreaza nici la maimutoi baietii de acum.Cand or mai creste maimutoii,poate,dar e treaba lor,nu a ei.Si am incheiat subiectul.

Daniela,ce l-a apucat pe baiatul tau doar sa intrebe si,cand i-ai spus parerea sa nu mai vrea sa vorbeasca?!
Mai bine verifica-i anturajul?! Poate are un prieten homo si i-e frica ca il vei respinge,poate ca il sacaie cineva?!
Poate vorbesc prostii...

Nu am mai scris de foarte mult timp aici, dar din cand in cand va urmaresc din umbra. Totodata, ma bucur ca ai revenit Ioana.

Ceea ce povestiti voi acolo e ceva normal ce se intampla in toate familiile ... cred. Personal, mie mi se reproseaza ca nu infofolesc copiii si ca nu-i tin la caldura excesiva, plus faptul ca as fi prea blanda cu ei (zice soacra) si prea dura cu ei (zice mama). O perioada a fost greu, dar firea directa m-a ajutat sa le potolesc un pic si acum e foarte bine ... cu mici exceptii uneori. Pe de alta parte, acum toti bunicii sunt tare mandrii de baieti si oricate sfaturi mi se dau se completeaza cu: "tu ii cresti, tu sti mai bine ))". Dar zau asa, am trecut si eu printr-o replica de la soacra, cand avea cel mare un an si 3 luni: "tu esti vinovata ca nu ai educat copilul" , dar ea nu statuse o zi singura cu el pana atunci .

Admina, nu o mai baga in seama pe mama ta cu ceea ce spune. Schimba subiectul si gata. Sau las-o sa vorbeasca singura. Usor de zis, greu de facut.

Ioana, baiatul cel mare a acceptat prima oara ciorbita la aproape 3 ani. Pana atunci, laptele era baza. In rest... ciugulit spre nimic . Mama zicea: da-i draga si biscuite orice ca sa nu stea cu burta goala. Eu am tinut-o una si buna ca nu-l indop de dragul indopatului. Acum mananca binisor si spune ca-i e foame (are 4 ani si doua luni). Se satura dupa 3 linguri de mancare, insa il mai iau cu vorba si mai mananca. Ma gandesc ca se va da pe brazda si Radu al tau la un moment dat, insa iti trebuie rabdare si sa nu cedezi la treaba cu: da-i vitamine, dar de ce nu mananca etc. Inchide urechile si ignora. Uca, fii-miu mare a inceput sa faca la olita-toaleta la 3 ani si 6 luni, chiar daca toate neamurile ii spuneau ca se insoara cu pampers-ul la fund. Cel mic are 2 ani si 2 luni si nu vrea inca la olita. Uneori il intreb daca vrea sa faca pipi sau caca la toaleta si imi zice asa: "nu mami, sunt mic". Asa ca il las in treaba lui. Deci, lasa fata in pace. Se dezvata, dar din cand in cand, mai arata-i toaleta sau olita, ca sa n-o uite ), iar gura lumii ... pune-o la dos.

Legat de diferente ... e dureros. Eu nu am crescut cu frati, dar mama a fost dezavantajata de bunicul meu. Culmea e ca acum, bunica-miu e ingrijit de mama. In fine, e greu sa comanzi celor din jur ce sa simta, insa am pretentia sa nu arate copiilor ca acolo sunt preferinte. Sunt de acord cu nefavorizatul unuia sau a altuia si sper sa reusim sa ne tinem cu mintile limpezi.

trandafiras78 a scris:
Admina, nu o mai baga in seama pe mama ta cu ceea ce spune. Schimba subiectul si gata. Sau las-o sa vorbeasca singura. Usor de zis, greu de facut.

Nu e greu de facut.Uite ASA se face.

Daca stam stramb si judecam drept, de fiecare data cand se interzice ceva, tot mai mult se consuma (ex. perioada prohibiliei la alcool; razboiul contra drogurilor, care pierde teren, in loc sa castige). Asta apropo de fenomenul gay; cu cat e mai tabu, cu atat atrage mai mult.
Daniela, cred ca e destul de mare sa discuti cu el de asta. Sau sa discute tatal lui, dar inainte sa stabiliti ce atitudine luati. Nu ii spuneti ca e ceva monstruos, de neconceput, eventual amintiti ca se intampla si in regnul animal, ca se intampla de cand lumea, dar oamenii de stiinta cerceteaza aspectul si se pare ca e o predispozitie genetica. Eu una asa as incerca sa abordez subiectul, cat mai teoretic si daca intra in detalii... suni un prieten. Nu stiu, improvizezi. Spre exemplu daca intreaba de sentimente, casatorie intre persoane de acelasi sex.
Micheline, eu am o idee. Sexul e sex si poate sa fie si cu persoana pe care o iubesti, dar nu numai; e atunci cand ai chef de chestia asta, de aspectul fizic. Cand pleaca de la tandrete, de la ceva romantic, s-ar numi facut de dragoste. Asa as incerca sa-i explic ca pot face sex si persoane necasatorite (sa fim serioase, cat putem sa ascundem asta, cand o sa aiba in anturaj fete care o sa aiba relatii pasagere). Eu sper sa fiu indeajuns de prietena a ei incat sa-mi ia sfatul in serios, ca e mai bine sa faci dragoste, e mai complex. Nu stiu cat de realist este sa speram ca vor astepta pana la casnicie... Tocmai pentru ca e presiunea foarte mare in anturajul lor. Dar, asa cum eu si taica-su am rezistat tentatiei de a fuma, desi eram in minoritate (doar vreo 5 din clasa nu fumau), asa poate sa se tina si ea pe pozitii, indiferent de anturaj si indiferent de tentatii. Decat sa-i zica o prietena ca e cool cu X si Y si noi acasa sa tacem malc, mai bine ii prezint si riscurile relatiilor cu tot alfabetul, posibilitatea ca respectivul sa fie aventurier, etc.
Cat despre jocul vietii si utopia in care cred multi si se lasa spalati pe creier, traind ca roboteii... Eu cred ca Eminescu a zis-o mai bine in poezia Glossa Sa revenim la ideea de autocontrol de care se vorbea mai ieri. Asta ar fi.
Pe mama e mai greu sa nu o bag in seama. Vorbeam zilnic pe Skype, deci nebagatul in seama inseamna sa nu mai vorbim deloc. Zilnic amintea si de fata: sa stau de ea, sa ma ocup de ea. Ca parca eu nu stiu ca am doi copii. Ma vedea ca ma joc cu piticul si presupunea ca la fel fac si cand e fata acasa, o ignor pe ea, stau doar de el. Ii dam noi de cap cumva, ne impacam, o lasam mai moale si dupa o perioada o luam de la capat. Am gasit un colier care spune multe de relatia mama-fiica:
"The Love between A Mother & Daughter is....." on front and " Complicated, Noisy, Tender, Strong, Affectionate, Funny & Forever" on back
Pe o parte: Dragostea dintre mama si fiica este... si pe partea cealalta: Complicata, zgomotoasa, duioasa, puternica, sentimentala, haioasa si pentru totdeauna.

p.s. plina de pilde povestea Bunicul si nepotul... ce te faci insa, cand parintii stau cu bunica si o dadacesc ca pe un copil si uita de copil si de nepoti. Ei dau sfaturi de la distanta, vorbesc de intamplari de cand era lupul catel (copilaria mamei, a mea) si in prezent se scuza ca au grija de bunica, doar ca sa nu se mai implice. Cale de compromis nu exista, ori o las la ei, ori suntem dusmanii lor.

Eu cred ca au intamplari neterminate acolo,de aceea vorbesc doar de ele,parintii tai.
Eu n-am nici o graba sa ii imbuib capul fetei mele cu sexologia,lumea atata a casunat pe subiectul asta,de parca fara asta ar muri de drum lung.
Glossa lui Eminescu o pot implini spiritele mari,cele mici,obisnuite daca nu-si privesc realitatea ca pe un dat divin,devin nesimtitoare,vicioase,apoi rele,malefice samd.

Pana la urma, ce fel de bunici vom fi noi???? In ce ma priveste, am deja un standard: tot ce nu-mi place sa mi se faca mie, cu siguranta nu voi face copiiilor, nurorilor si ginerilor mei! Iar pe nepoti ii voi trata dupa cerintele parintilor lor! Daca sunt acceptabile pentru mine! Daca, nu....mai bine sa apeleze la altcineva!

Punct Aurishta!!! Asa as vrea si eu!! De asta am si zis, eu mi-as dori sa imi ajut copii cu cresterea nepotilor, sau eventual sa fiu bona lor cand parintii vor o iesire in doi, o relaxare!! Dar sa nu am surpriza sa mi se spuna NU, nu avem nevoie de ajutorul tau. Si sa iau chestia ca atare, nu sa fac din tantar armasar, gandindu-ma ca sigur nu le place stilul meu, vor sa ma dea la o parte, etc etc

Despre copilul meu, nu nu mi-a taiat discutia dintr-o data. Eu i-am zis ca nu sunt impotriva, trebuie sa tratezi oamenii acestia ca pe oricare altii si sa ii respecti. L-am intrebat si opinia lui si a ramas asa...cam ca in pom!!! Oricum cred ca a fost un semn de intrebare pentru el. Mai discutam!!!

Da, toleranta e buna in toate. Degeaba mii de ani au fost hulititi cei diferiti, nu se poate opri fenomenul pentru ca este natural. Or fi si deviatii bazate pe societate, dar nu te poti schimba de voia ta. Hai azi sa fiu gay, maine iar normal, poimaine bi... E o predispozitie si oricat i-ar acuza biserica, nu pot deveni normali (straight) peste noapte. Asa cum nici un om normal sexual nu poate deveni gay, nu vrea, nu-i trebuie, nu concepe, chiar.
Timpul va stabili ce fel de bunici vom fi. Nu putem sa stim de acum, putem doar sa speram. Eu am zis ca plec cu rulota, sa vad lumea...  Deci, uit de copii, de nepoti. Dar cine stie, poate ma fac agricultoare si ii tin pe langa mine, sa copilareasca sanatos. Poate... poate... om trai si om vedea.
Cred ca putem sa exersam pe copii, pana una alta. M-a surprins ce am citit de pustani (kids) pe un site. Chiar au la varsta fi-mii (8-9 ani), tendinta de a zice nu, de a nu face ce li se zice, de a se certa de dragul certei. Credeam ca doar ea e Gica Contra. Dar se pare ca e normal, cel putin pentru genertiile astea de acum. Deci toleranta si in cresterea copiilor, trebuie sa exersez de pe acum, ca sa fiu si o bunica buna, sa nu ma bag in cresterea nepotilor, decat cu sfaturi si nici alea insistente.
De la ai mei, despre supa. Le arat bolul cu supa nemancata de ieri si zic: ce e asa rosie, are bulion mult? Eu da, are pasta de tomate. Dupa vreo 5 minute, tot despre supa... poate n-a mancat-o ca n-a avut bulion, ei ii place cu 3-4 linguri, sa fie rosie....

Micheline, tare mi-ar placea sa fii mai exacta in exprimari, ma ametesti cand te citesc. Am si eu o prietena ca si tine cand am nelamuriri o sun si imi explica unele comportamente inexplicabile  si le rezolva cand se poate. Nu detaliez ca nu ma pricep, eu doar ascult, nu cercetez ca nu ma simt in stare sa fac asta. Dar te rog eu, fa-ti ordine in idei cand scrii sa intelegem si noi, este foarte interesant ce vrei sa spui.

De ex la mine: este foarte curios de ce eu am copii pe care ii am cand eu nu mi-am dorit copii deloc )) si cum am zis ca vrem un copil a venit imediat, parca abia astepta si cel mic a venit chiar neasteptat dar primit cu drag.

Ma uit in spate la copilaria mea si pe parcurs am intalnit oameni care m-au ridicat, cum zice tot prietena mea: "intalnesti pe cei de care ai nevoie, bineinteles si ispite, dar esti liber arbitru sa alegi ce e bine pentru tine."

Eu trimit informatia mai departe, cine are nevoie de ea o gaseste si ii folosete sau nu. Cum este si cu gemoterapia de ex, la copii. Nu ma aude nimeni Am parinti in clasa copiilor care le dau tot felul de siropuri de tuse la copii si se uita pe langa mine cand le spun cu ce le trece. Am insa si fete care desi nu au fost la dr specialist ma suna si ma intreaba ce s ale dea copiilor si le spun  schema pe care am luat-o si le trece

Despre cresterea copiilor apropo de bunici, eu ma bucur ca s-a putut fara ei. Ca ne putem descurca si asa "de-acasa" fara sa le implicam. Soacra mea mai plangea cand venea pe-aici, acum s-a recasatorit, pe mine ma suna mai rar, ne intelegem bine cand vine (foarte rar adica). Intr-o zi, din astea rare, a venit, eu aveam treaba pana peste cap cu ale mele si erau rufele nestranse pe pat (eu ma gandeam ca se apuca sa le stranga) nici nu le-a observat, s-a asezat pe ele, ma mir cum a putut Deci nu o deranjeaza si nu le aranjeaza, in general nu se baga, ii multumesc!

Mama... alta poveste, este ca femeia din bancul cu puricele daca-l stiti: "puricosul" Cand vine la mine ma streseaza maxim, trebuie sa fac ordine si curatenie, ca vine MAMA!!!! Iarna sta la noi, stres maxim, cel putin prima si ultima luna, prima ca a venit si pana se acomodeaza cu sistemul si ultima ca abia asteapta sa plece si imi tot spune cum pleaca si ne lasa (ceva de genul)

Vad ca anul asta este mai bine, copii nu sunt atat de afectati de prezenta ei, pana acum se duceau la ea cand ii certam parca cumva cautau scapare. Anul asta nu mai este asa, rar se duc pe la ea, desi sunt inca mici (6 si 4 ani) Asta pentru mine este bine, cel mai rau imi era frica sa nu ceara cel mic sa stea acasa cu mamaie si sa refuze gradinita.

Fiecare isi creste copii cum simte si cum crede ca este mai bine pentru copii lui. Eu de ex ii las si singuri in casa cand nu am cum sa-i iau cu mine (o singura data i-am lasat pe amandoi, pana acum) cred eu ca sunt mai cuminti cand sunt singuri, cel mare imi spune ca are grija de cel mic: "Am eu grija de asta mic, mami!" Nu vreau sa ma gandesc la ce li se poate intampla, pentru ca, daca este sa se intample ceva rau, se intampla si cu mine langa.

Cine are bunici care-i ajuta sa le traiasca! Eu una ii admir! Este greu sa faci fata generatiei de copii actuali. Am o bunica la scoala vine si cu copilul mic prin ploaie, zapada, vant, sa-l ia pe cel mare si este la o varsta, nu stiu cum face fata. Cea mica are in jur de 1 an jumatate si sa vezi ce invarte baba doamna in varsta, prin curtea scolii, dar rezista!!!! si zilnic, zilnic, intr-o dimineata chiar si adusese copilul la scoala ) Nu mi-as dori asa ceva, prefer ca mine, sa-i cresc eu, ca doar de-aia au venit la mine.

Si asa este: copii isi aleg parinti. Ma gandesc la noi, sa fim mai toleranti cu ei ca doar noi ni i-am ales

p.s. cititi repede ca nu stiu daca las postarea 24 ore ))

Diada," baba doamna in varsta" ,hm??
In principiu,activi si sanatosi ar trebui sa fim cu totii,si buni,si intelepti la varste inaintate!

Sa-mi fac ordine in idei? Eu zic ca sunt foarte bine inchegate,doar ca nu plecam de la aceeasi baza de notiuni si oricat de simplu as spune ceva,daca cel care ma aude are alta scala de interpretare a vietii,nu intelege o iota.
Ma rog,e normal sa-mi spui asa,daca asa simti!

In primul rand ca sa nu mai "dai informatia mai departe" fara sa o intelegi,fara sa o gusti,fara sa stii ce dai.E pacat sa nu te bucuri pe deplin de ea.
Gemoterapia este eficienta din cauza ca foloseste intaia miscare a vietii,pura,originara,fara perturbatii.Ceea ce inghite omul este,energetic,un fel de forta cinetica generata din miscarea vietii divine;pentru ca o inghite si asteapta sa ii faca bine,este ca si cum ar fi multumit de ceea ce ii aduce Dumnezeu pentru el(mai sunt si nemultumiti sau carcotasi carora...li se ia darul!) si atunci beneficiaza de suflul divin initial(neviciat de pacatosenii,de erori,de aberatii) ca si de celulele stem.
Eu mananc orice,insa,n-am mancat niciodata muguri(ba da,la restaurant,odata,muguri de ceapa!!!),cu respect pentru tot ce a trait hrana mea pana sa-mi ajunga in farfurie;cu respect pentru dureri,pentru bucurii,pentru disperarile pe care le-a simtit(nu numai animalele,ci si plantele,nu,se stie ca se poate vorbi cu ele si ca reactioneaza,deci au o viata a lor)-respect care ma duce la atitudinea originara a firii,si el(respectul fata de starea ideala pe care trebuiau sa o aiba fiintele respective) reface starea fireasca a alimentelor.
O forma de a manca este "a iubi"(zicem,nu, "manca-l-ar mama",etc) la fel ar trebui sa iubim,cu respect pentru varianta ideala a persoanei iubite,chiar daca nu e.Mai rau e cand nu vrea sa fie(nu cand nu e constienta ca ar putea fi).Atunci n-ai ce iubi,n-ai ce respecta,n-ai ce aduce pe altarul iubirii...

Toate acestea misca in noi ca si viata,ca si Dumnezeu,nu e nevoie sa facem nimic,doar sa cunoastem legile dupa care functionam ca fiinte umane,la fel cum ne stim biologia,sa stim ce se intampla cand sunt implinite si ce se intampla cand nu sunt implinite. Lucifer le stie.Si cei care i s-au supus lui,pentru asta i s-au supus,pentru ca le-a dat cunoastere,cunoastere pe care au folosit-o ca sa isi bata joc de oameni.Ceilalti,care nu i s-au supus,le-au uitat in timp,din cauza nenumaratelor dureri.Nu e drept sa nu le cunoasca toata lumea.
Nu spun ca spun drept ce spun,spun ca ar trebui sa ne punem intrebari si sa ne raspundem si sa nu mai admitem ca bun orice pare,macar sa lasam divinitatii din noi sa ne arate realitatea.

.Despre tine si copii,eu cred ca da,n-ai vrut copii si intr-un fel nici nu ii ai,pentru ca cei doi copii ai tai sunt fatete ale tale,sunt aspecte ale tale care te fac intreaga,nu sunt altceva in plus,tot asa cum mugurele cand creste,creste din toate partile odata,si nu doar partial,ciuntit.Asa simt ca ai simtit nevoia sa te implinesti tu in primul rand,sa te aduci la implinire maxima si apoi sa te inmultesti.

Na,ca iar m-amincalcit!
Sau ai inteles?    

Explicit,accesibil este Schopenhauer,pe subiectul asta,in VIATA,AMORUL,MOARTEA.

michelinebeaulieu a scris:Eu zic ca sunt foarte bine inchegate,doar ca nu plecam de la aceeasi baza de notiuni si oricat de simplu as spune ceva,daca cel care ma aude are alta scala de interpretare a vietii,nu intelege o iota.
.....
In primul rand ca sa nu mai "dai informatia mai departe" fara sa o intelegi,fara sa o gusti,fara sa stii ce dai.E pacat sa nu te bucuri pe deplin de ea.

era o gluma cu baba, de-aia am si taiat, sunt doamne in varsta cum ai zice popa=preot

am inteles, nu suntem la acelasi nivel, de-asta nu reusesc sa inteleg ce spui tu. Nu inteleg de ce trebuie sa "gust" eu informatia pe deplin. Am alte preocupari, de ex eu sunt foarte pornita pe croitorie si pe asta as "gusta-o" mai bine, ce spune fata asta cu inforenergitica, le preiau dar nu ma pot bucura de ea, nu ma pasioneza, pentru mine sunt niste explicatii. Daca m-ar fi pasionat intr-atat as fi facut cursurile. Mie tipa mi-a zis ca este suficient sa dau informatia mai departe, cine trebuie sa ajunga la aceasta terapie, ajunge. De ex de la informatiile mele stoiu persoane care au facut si cursurile, inclisiv sotul meu care nu o suporta pe tipa chestii nerezolvate anterior, intelegi tu.

michelinebeaulieu a scris:
Despre tine si copii,eu cred ca da,n-ai vrut copii si intr-un fel nici nu ii ai,pentru ca cei doi copii ai tai sunt fatete ale tale,sunt aspecte ale tale care te fac intreaga,nu sunt altceva in plus,tot asa cum mugurele cand creste,creste din toate partile odata,si nu doar partial,ciuntit.Asa simt ca ai simtit nevoia sa te implinesti tu in primul rand,sa te aduci la implinire maxima si apoi sa te inmultesti.

Asta e valabil numai pentru mine sau pentru orice individ? este prima data cand aud asta.

Despre baba,stiu ca era gluma.

Despre nivele,nu-mi plac clasificarile,pentru ca ar supara pe cine gusta altceva decat altcineva,dupa cum spui.Ele exista,asa,ca existenta,doar.
Pai daca le-ai auzit pentru prima oara,inseamna ca nu sunt nici ale tale si eu m-am inselat. Detalii despre fenomen,aici: AICI .

Foarte interesanta carte, merci Micheline. Ma gandesc sa facem un subiect de filozofari, intrebari existentiale, dileme de viata... ce zici, am scrie numai noi sau ar iesi ceva interesant?
Diada, "copii isi aleg parinti. Ma gandesc la noi, sa fim mai toleranti cu ei ca doar noi ni i-am ales " de aici sa inteleg ca noi sa fim toleranti cu parintii nostri, pentru ca noi ni i-am ales?
Eu cred ca invatam in viata din experientele avute. Daca nu invatam, aceiasi lectie revine, intr-o alta forma eventual. De aia e "grea" viata. Pentru multi e calduta, dar mintea nu ne lasa sa fim fericiti. Nu stiu cine alege pe cine si de ce ar conta. Avem de invatat din experientele trecute, eventual sa nu facem asa si noi. Deci din orice familie "ne-am alege" sau nu, ar trebui sa invatam ceva.
Nu numai copiii ne completeaza, ci toti cei cu care intram in legatura. Fiecare idee pe care o avem in minte, nu e inventata de mintea noastra proprie, ne-a fost pusa sau influentata de altii. Faptul ca acum mancam, mergem, ne purtam intr-un anume fel, e copiat de la familie, anturaj, profesori, colegi, vedete, etc. Societatea nu e statica, e interdependenta si toti ne legam de toti, desi ni se pare ca suntem indivizi separati, avem legatura cu multi altii, din jurul nostru sau nu numai. Deci e normal sa fim influentati mai mult de cei din jurul nostru, decat de cei din India, sa zicem. Si cred ca putem invata multe de la copiii nostri: lectia rabdarii, a tacticii, a jocului, a compromisului, lectii pe care nu le-am invata de la profesori sau colegii de la munca, cu care avem relatii mult mai putin personale.
Asta am mai auzit-o de la oameni mai profunzi decat mine. E cam imposibil sa ne salvam parintii. Adica ei au soarta (hai sa-i zicem asa) deja stabilita, nu prin legi divine ci prin propriile alegeri de viata, decizii, ganduri, vise, etc. ale lor, de o viata intreaga. Nu putem schimba noi, viata lor intreaga. De aia si ziceam ca oameni cara un bagaj in carca, cu cat ajung mai batrani, cu atat cara mai mult. Nu prea ne debarasam de balast, caram si caram, ne plangem si ne plangem. Nu stiu, probabil ca ce face Micheline e bine, de nu interactioneaza cu oameni nefericiti, tristi, deprimati, pesimisti, panicosi, etc. Acolo ar trebui sa tindem cu totii, asa poate ar fi o lume mai buna.
De la bunica (mama mea) citire: hai chinuie-te si tu si mananca supa aia... De parca asa tragic gatesc eu, fi-mea trebuie sa se chinuie sa manance asa porcarie... Ca sa te intelegi bine cu parintii (vad ca e o problema cam generala, de obicei sunt discutii intre generatii), trebuie sa fi o persoana foarte toleranta, foarte calma si impaciuitoare. Sa-i lasi ca pe ei, desi iti dai seama ca i-ar ajuta sa te asculte.
Acum ai mei plang de dorul fetei si al lui bebe, dar nu vor sa vina la noi. Se scuza ca bunica mea (mama mamei) e batrana si trebuie ingrijita (desi are o femeie din sat care se ocupa de ea). Ii fac mult rau si fetei, pt.ca ii promit ca o sa vina pe rand, ca ar veni sa stea 6 luni fiecare, dar nu pun in practica si nici nu au de gand.

Admina a scris:
De la bunica (mama mea) citire: hai chinuie-te si tu si mananca supa aia... De parca asa tragic gatesc eu, fi-mea trebuie sa se chinuie sa manance asa porcarie...

Ceva de genu' zice si mama sotului meu : "Le face si ea, saraca, niste rochii...." de parca as improviza din zdrente

Admina,nu e vorba ca nu intalnesc oameni plangaciosi,deprimati,tristi,e vorba ca iau ce le place lor si ce-mi place si mie si traim.Mama,de exewmplu,era sensibila si daca nu era iubita se vaicara sau nu mai comunica.Si ce,am bagat de seama asta?M-am agatat mereu de duiosia din vremurile bune si sensibilitatea ei s-a transformat in putere si viata. Mai am in preajma o persoana mistocara care atunci cand o apuca criza de ironie vorbeste singura,eu ma refugiez in amintiri si cand vede ca n-ae spor,isi revine pentru putin timp.Suport cu placere pentru ca eu cu aceasta persoana am trait vremuri unice si nu le vreau moarte pentru niste mofturi pe cae daca nu le dau apa la moara sunt trecatoare pina mor. Ema este asa de sensibila si asa de socata de dezamagiri,ca n-am trait toata viata mea dureri de suflet ca acelea pe care le traiesc de cand s-a nascut ea! Sa zicem ca ea e crucea mea si eu leoaica ei,nu scap nici un prilej din care ea sa nu invete despre oameni-buni,rai...Ea isi pierde mintile din cauza dezamagirilor,asta nu e sanatos.Nu e sanatos nici sa te izolezi de lume,cum ar face-o,probabil,inca de pe acum dar de aici pina la boala psihica nu mai e decat un pas si daca asta e acum,pentru vremea de adult,ce-i ramane? Pentru toate exista solutii,ea se poarta de parca ar fi suferit socuri peste care nu poate trece...in vietile anterioare,ca in viata asta nimic imuabil nu s-a intamplat. Va spun acestea ca sa nu credeti ca nu am in juru-mi trist,atata doar ca nu le bag in seama,ci iau putinul bine si imi doresc sa sporeasca.La spital macar o data pe zi plange cate o mamica,dar pentru toate exista solutii,sa lasam plinsul pentru fericiri! Modul acesta de a gandi m-a dus la concluzia ca se face primavara cu o floare si daca e primavara,cine se mai uita la iarna?! Da,hai sa facem un topic de filozofeala,sa dam culoare vietii cu visele noastre!!!

Eu ma predau, prea complicat pentru mine
concluzie: sa fiu eu sanatoasa sa-mi cresc copii cu sotul meu cum am facut si pana acum. Mama, soacra sa le respect (Doamne ajuta), cand sunt departe ma inteleg foarte bine cu ele. Trei-patru luni de iarna cat sta mama la mine trec repede ma mai duc eu 2 vara la tara, zic: Doamne-ajuta iar cam asta este!
Cand o sa ajung la nivelul vostru, peste alte vieti (se poate si cobori am inteles eu) o sa inteleg si eu ce spuneti. Momentan mie imi este suficient ce am si ma bucur de tot.

De coborat,Diada,au coborat odata aia cu cornite,acuma nu mai coboara nimeni,eventual nu avanseaza.

Stii ceva,nici eu nu stau toata ziua sa ma gandesc la de-astea,asa ca Doamne-ajuta    si eu ma predau,sed pe nivelul meu(care poate o fi mai mic decat al tau,Dumnezeu stie,e o arta sa traiesti simplu,poate ca esti mai mult decat mine).
Ce sa zic,iti doresc multa bucurie,daca asta iti doresti si cand o trebui sa suporti ce nu-ti convine si ti-o fi bine,da-ne si noua un semn de viata,sa invatam de la tine,daca nu stii multe,cum te lauzi,macar cum te Doamne ajuta!  

Admina a scris:Foarte interesanta carte, merci Micheline. Ma gandesc sa facem un subiect de filozofari, intrebari existentiale, dileme de viata... ce zici, am scrie numai noi sau ar iesi ceva interesant?

Micheline, te asteptam cu subiectul filozofic....aici tu tii catedra! ca sa nu mai ratacim

Diada, mama ta sta cateva luni la tine si nu te ajuta deloc in gospodarie??? Adica spunand ca nu te ajuta ai tai eu vad cam asa: nu vin la tine sa stea cu copii si nici tu nu ii poti duce la ei. Dar sa vinsa si sa stea in casa tat si sa nu te ajute nici macar sa le pui o farfurie de mancare....e totusi!!!

Admina, m-ai dat gata!!! Draga de ea, sa se chinuie sa manance o supa!!!
La faza cu mancatul eu nu i-am impins, chinuit, fortat. Ce au ales aia le-am dat chiar daca a trebuit sa gatesc in 3 oale. Am luat-o ca pe o arta a gatitutlui. Sunt copii mei si cand i-am facut mi-am luat responsabilitatea sa ii cresc cu bune si rele, cu mofturi si nemofturi, icaa. De parca eu am fost mai breaza!!!!

Aurishta,nu esti ratacita de vreme ce spui ca te spui ca te simti bine in viata ta!

michelinebeaulieu a scris:Mama,de exewmplu,era sensibila si daca nu era iubita se vaicara sau nu mai comunica.Si ce,am bagat de seama asta?M-am agatat mereu de duiosia din vremurile bune si sensibilitatea ei s-a transformat in putere si viata. Mai am in preajma o persoana mistocara care atunci cand o apuca criza de ironie vorbeste singura,eu ma refugiez in amintiri si cand vede ca n-ae spor,isi revine pentru putin timp.

Va spun acestea ca sa nu credeti ca nu am in juru-mi trist,atata doar ca nu le bag in seama,ci iau putinul bine si imi doresc sa sporeasca

Micheline, sincer, eu din toata expunerea asta a ta am inteles ca tu te refugiezi in momentele frumoase care s-au intamplat cu fiecare persoana in cauza... Dar te-ai gandit ca poate vaicareala, ironia, tristetea unora din jurul tau sunt ca un strigat de ajutor? POate ca asa stiu ei sa iti ceara atentia, ajutorul, iubirea... si tu te refugiezi in lumea ta fericita, in loc sa vezi adevarata problema? Nu este o solutie, practic dai cu ignore la tot ce nu este frumos, la tot ce nu mai este vesel... toate au o cauza.

Dar eu ce am spus pana acum?
"M-am agatat mereu de duiosia din vremurile bune si sensibilitatea ei s-a transformat in putere si viata. "
Deci,am facut ceva pentru ea,nu am stat sa ma vaicaresc si eu,ci am facut ceva .

Cat despre mistocareala,pardon,fiecare pasare pe limba ei piere.Acolo nu am nici o intentie sa ma introduc.Ba chiar e cazul sa apar amintirile,ca persoana le-ar terfeli .

Pina acum aveati obiceiul sa va protejati propria persoana si sa solicitati de la cei din povestile voastre sa onoreze cu onorabilitate onoarea.Ma bucur ca s-a schimbat ceva,chiar daca ati sesizat existenta(nu invizibilitatea) strigatului dupa ajutor in viata altcuiva,si nu in cazul propriu!

Iau si eu pe cine consider in lumea mea fericita,nu?! Iau si eu pe cine nu carcoteste iubirea,pe cine nu distruge persoana care il iubeste samd.

Eu dau ignore,dar pastrez amintirile,deci recunosc ce are bun persoana,dar daca insista sa nu tina cont ea insasi de ceva-ul ei bun,iubire cu sila nu se poate!
Ma mir ca spui ca nu e bine sa dai ignore,eu am vazut ca cine facea asa era model de comportament pe forum,multi erau de acord cu asa atitudine.Are al meu ceva defectiuni?!