Iti suntem alaturi si cand esti in doliu...

Magda nici noi nu am vrut sa fim cu mina larga sau sa facem fala dar asa se face acolo in sat, a stat socramiu cu gura pe noi.De parca ar fi platit el,avea pus deoparte niste vin in sticla de 5 kg si una de tuica si era tare minfru ca a pastrat si n a fost nevoie sa le cumpere. Ce sa zic ,mare valoare restul am cheltuit noi, simtem datori la banca un an jumate de acum incol;o. Sa vedem ce-om face cind o muri el.(daca o-i apuca ziua aia). Nu sint rea ,nici sarcastica dar eu stiu cit e de rau si ii facem toate posftele si tot nu recunoaste si nu-i place nimic.A! sa nu crezi cum crede toata lumea ca ne -a facut noua acte ca de aia nu a stat celalalt fiu pina la sfirsitul slubjei in biserica, darnu, mosul se tine tare nu da un ac din casa cica ce sa faci tu cu el si apoi mie mi-a zis ca vede el ce ramine dupa mine,deci ce sa intelegi din asta.Are 86 de ni si nu misca un deget desi ar putea sa -si incalzeasca mincarea pe care i-o ducem noi la saptamina.Ii spal ii gatesc dar e un fel de Hagi Tudose, nu-l mai viziteaza nimeni si toti vorbesc urit despre el.

Iti doresc mult calm ,e tare greu cu zgripturoii care cred ca daca iti lăsa o casa ești dator pe viața .

MagdaMarin a scris:....
Dar a fost inmormântat cu haine H&M ca doar la mall era deschis in seara aia ca săi luam haine să-l punem in cisciug si să-l ducem la capela....

MagdaMarin a scris:
....
O lăsam sa stea acolo in ciuda soacrei mele (care a muncit toată viața si are pensie mai mica ca cealaltă) si in ciuda întregului sat care o știe doar de bețivan ( pe concubina) si curva doar gospodina nu.
Noi inca nu facem nimic acolo asa ca nu ne încurca cu nimic prezenta ei ,in fata lui Dumnezeu , nu am pacatuit aruncând-o in strada , in situația in care nici copii ei nu o primesc la ei.

aici m-ai terminat! in sensul bun. Nu il vedeam pe sotul tau sa te lase sa faci asta, este mare lucru ca o lasati acolo.

MagdaMarin a scris:
.... la noi in sat nu prea sunt oameni săraci .
.....

Nici la noi dar si aia care ii credem noi saraci nu accepta de pomana. Daca-i chemi la munca nici atat!!!!

Greieras, nu stiu ce sa-ti zic, nu am fost pusa in situatie, cand a murit tata a ramas mama si a facut cum "trebuia". Cand o sa se duca si mama nu stiu, minimalist ca Magda. Mi se pare foarte corect ce a zis si Aura.

Pe 14 decembrie a murit bunicul ( m-au crescut de la 3 luni), la mormantare a fost bunica, a avut bani stransi, si am fost cu matusa la cumparaturi, dar nu am vrut sa ma amestec in problema banilor. Bunicii locuiau acum la matusa. S-au facut toate dupa randuiala din sat, fiind in varsta si mergand in fiecare sarbatoare la biserica. Oricum toata lumea a fost multumita, de la omul de rand pana la preoti. Am inteles ca s-au cheltuit in jur de 50 de milioane. Dupa mormantare au mai recuparat din banii cheltuiti de la casa de pensii, cat si de la veterani, si acestia au fost pusi pentru bunica de "zile negre". Ieri am mormantat-o pe bunica, si la ea am respectat traditia, cum ne-a invatat la bunicu. Sper ca acolo sus e multumita. Totul a fost din banii strinsi din pensiile lor. A fost un om extraordinar de calculat si mereu spunea ca nu vrea sa ne fie povara. Sper ca de acum incolo va fi ingerul meu pazitor. Ma iubit mult, mult. Este exemplul meu in viata. Scuze daca am fost si off-topic, dar cred ca simt nevoia sa ma descarc, dar cred ca o sa trec la cafea sau la balaceanca, acolo simt ca ma duc...

Bunicii tai,Nina Constantin,sint din specia rara de batrani iubiti si tu din aceea care stie si recunoaste cand e "iubita mult,mult"!
Dumnezeu sa ii odihneasca si tie,pace!

Sa se odihneasca in pace, toti!
Cu sau fara alai, farfurii, pat, masa, rand de haine, plapuma, covor, etc., cu cheltuieli mici sau mari, cu coroane sau fara, cu anunt in ziar sau fara. Ce se face dupa, e pentru noi rudele, sa ne simtim bine, impacati ca am... stiu si eu, urmat traditia, am imbogatit casa funerara sau pe preot. Raposatul se odihneste la fel cu sau fara randuiala. Parerea mea.
Eu sper sa "moara" traditia asta cu pomeni fastuase, la generatia noastra. Sau oare o vom perpetua la nesfarsit?

Sper ca se odihnesc in pace, sunt si acolo sus impreuna, asa cum au fost si aici, 63 de ani. Dorinta a fost sa fie inmormantati in acelasi loc. Bunica a dorit sa moara, a distrus-o moartea bunicului, a luptat cu boala , ne-a ascuns suferinta ca sa aibe grija de bunicul paralizat si sa fie langa el pana in ultima clipa. Dupa ce l-a condus pe ultimul drum, a simtit ca si-a indeplinit menirea. Nu accepta ca a trebuit sa plece din casa ei, si eu nu am avut putere de a schimb ceva. Era un om minunat, gandea inainte de a vorbi, nu a jignit niciodata pe nimeni. Imi iubea copiii enorm. Mi-e dor de ea. Stiu ca se odihneste in pace, dar a fost mult prea repede, aveam alte planuri pentru ea. Sunt debusolata.

Asa cum stim sa ne bucuram cand vine in existenta un nou nascut, asa cum ne bucura nasterea, ar trebui sa acceptam moartea. Ma refer strict la moartea cuiva care a trait o viata plina, pe Pamant, mai ales. Adica viata si-a urmat cursul firesc, moartea a survenit la batranete (peste 75-80 de ani, mai ales).
E foarte normala durerea, tristetea, dar trebuie sa mergem mai departe impacati, fara resentimente. Vorbesc din experienta, am vazut la rude multe remuscari: ce as fi mai facut, ce as fi zis, ce putea sa mai faca in viata... Hai sa-i lasam cu adevarat sa plece, sa se odihneasca in pace.
Nina, chiar tu zici: aveam alte planuri pentru ea. Tu aveai alte planuri, ea poate era obosita, poate a vrut sa fie cu sotul ei sau n-a mai vrut sa continue fara el. E cursul normal al vietii, asa cum iarna inseamna moartea multor plante, care si-au trait viata de primavara pana da bruma. E firesc si trebuie sa acceptam asta, fara resentimente si regrete. Gandeste-te ce bogata a fost viata ta cu ei si mergi mai departe, nu ofta dupa trecut.

Chiar asa,Nina,nu ofta dupa trecut pentru ca nici nu l-ai pierdut,tu l-ai trait,tu ai amintirile lui,tu ai adunat sentimentele,toate sint ale tale acum,e singura bogatie ramasa dupa ce prezenta bunicilor nu mai e.In absenta lor,trebuie sa inveti sa traiesti fara ei(ca n-ai ce face) cu ce ti-a ramas!
Mai ai planuri nefacute cu ea?!
Macar spune-i-le in gand,acolo unde ti-e prezenta bunica ta;aceasta e o mare consolare(se stie) care sfarama disperarea despartirii.

Si eu sper sa "moara" traditia, dar sa stii tu Admina ca mai sunt tineri "educati" sa faca asa. Mi-i arata mama prin biserica, mai mici decat mine care fac pentru parintii lor. Or face si de ochii lumii ca sunt la tara, nu stiu. Pe mine nu ma intereseaza ce zice lumea. Anul trecut a murit mama vecinei mele de la bloc. Pe la 87 ani, avea si parkinson, ma rog, a zacut... Dar era coplesita femeia, si ea vreo 60 ani, de cate "datini" au fost. Spunea ca cel putin in ziua inmormantarii a fost socanta pentru ea. Dezleaga mortul, ai grija, pune aia, fa aia, un mare stres!!! Cand ar trebui sa se faca totul, nu stiu, eu as vrea asa, lin, ce atata agitatie? Nici nu ai vreme sa te gandesti la decedat sa-l plangi. cine a trecut orin asta stie cat stres este in ziua aia.

Eu ma uit si la mama cand ne ducem la parastas, la fel, un stres, un pachet de nervi este! cand termina la 9-10 rasufla usurata si zice si ea ca se poate odihni ca de miercuri nu a mai dormit bine
De ce ne stresam asa de mult pentru asta? si cat de stresati sunt oamenii de la tara de preot, parca l-au pus mai presus de orice! Sun intr-o zi o prietena de la tara, astepta preotul sa vina cu botezul. - De ce il astepti? Nu poate bate sa-i deschizi?
- Nuuu, este foarte rusine sa te gaseasca preotul in pat cand vine la tine in casa! Poftim? in casa mea? ma lasi? daca vrea sa vina bine, daca nu iar bine, il platesc daca intra. Pe noi ne-a gasit in pijamale de atatea ori si cu jucariile intinse. La mine cam vine nepotrivit, ori foarte tarziu, ori foarte devreme dar tot timpul bate la usa.

Acum fiecare cu educatia lui, la mine nu a mers educatia mamei, imi zice cateodata ca parca nu as fi facuta de ea ) si imi zice ca isi da mai bine de pomana singura ca de la mine nu stie ce-o primi Bine ca are cui sa dea... ca si asta e o problema la noi in oras, mi s-a intamplat sa fiu refuzata cand am vrut sa dau o paine, mi s-a zis sa dau altcuiva ca el are bani sa-si ia o paine. A fost sincer omul, am apreciat, dar ma uit asa, de 2-3 ori, mi-e si frica sa ma duc sa dau ceva sa nu ma refuze ) Nici macar in bloc nu am la cine sa ma duc cu o farfurie cu mancare. Cand o am pe mama la mine e simplu, coboara ea cu o sacosa cu mancare si gaseste pe cineva care trece pe drum si-i da. Cand suntem noi, ne ducem la supermarket, cumparam, punem in sacosa si dam la portarul de la serviciul sotului (asta tot din comoditate, din frica de refuz)

diada a scris:Si eu sper sa "moara" traditia, dar sa stii tu Admina ca mai sunt tineri "educati" sa faca asa. Mi-i arata mama prin biserica, mai mici decat mine care fac pentru parintii lor.

Obiceiul se perpetueaza dintr-o teama superstitioasa; "dar daca, totusi, lucrurile astea sunt importante si, daca eu nu le fac, nici mie nu mi le vor face cei ramasi in urma si voi fi condamnat la focul etern ?!"   Am observat ca una dintre cele mai eficiente amenintari ale popilor sunt : " Nu te inmormantez/ nu iti botez copilul!" Este in firea omului sa se teama de consecinte venite din  supranatural si aceasta teama este bine speculata!
Mai este si latura cealalta, cea sociala....sunt evenimente la care membrii mai indepartati ai familiei se aduna, se cunosc, pastreaza legatura! Acesta mi se pare un motiv acceptabil pentru cei care tin la asta!

In privinta asta Aura ai [perfecta dreptate, eu din partea tatalui am foarte multe rude-unele chiar in cartier- dar nu ne vedem decit la evenimente speciale- nunti si decese.Fiecare cu timpul si viata lui.

Mie tocmai asta mi se pare motiv sa nu ne adunam! Cred ca trebuie sa ne mutam la religie

diada a scris:Mie tocmai asta mi se pare motiv sa nu ne adunam!  

Touche!   Si hai la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Cand ar trebui sa se faca totul, nu stiu, eu as vrea asa, lin, ce atata agitatie? [u]Nici nu ai vreme sa te gandesti la decedat sa-l plangi.[/u] a scris:

Asta cred ca e un alt motiv pentru care se poarta aceste obiceiuri. Ca sa nu ai timp de durere, te iei cu treburi, cu obiceiuri, te imping batranele satului de la spate si asa ajungi seara, noaptea ca a trecut tot. Dar e fatarnicie. Ma uitam la inmormantarea unchiului. Venisera batrani din sat si plangeau, da, plangeau, desi nu-l cunosteau pe decedat. Unchiul a trait la oras, mergea rar la tara, statea doar o zi. Se plange la inmormantari pentru ca ne vedem propria mortalitate si ne-o deplangem. pentru ca ne speria moartea noastra, care e inevitabila, plangem moartea celor dusi.
Ma refer strict la cazurile la care moartea survine la batranete, varsta a III-a, inaintata. Normal ca daca survine inainte de vreme, sa fie dramatic, socant, nedrept, chiar.

Admina a scris:[... Venisera batrani din sat si plangeau, da, plangeau, desi nu-l cunosteau pe decedat. .

SI asta e un obicei...cel al "bocitului"...Si, ce sa-i faci, este din "buchetul" obiceiurilor de inmormantare de la noi! Mie mi se pare ridicol, poate si pentru eu nu sunt genul care se exteriorizeaza! Pot sa am in suflet o durere oricat de mare.....mi-e imposibil sa fac "spectacol" din asta! Dar, ma rog, nu sunt eu vreun etalon !

Multumesc pentru faptul ca-mi sunteti alaturi. Stiu ca trebuie sa trec peste aceste evenimente, am copiii care au nevoie de mine. Referitor la planuri i-mi doream sa mai traiasca macar cativa ani ca si baietelul meu, stranepotul ei sa o poata tine minte. Fetita o iubea enorm. Asta i- mi doresc sa stiu ca sunt linistiti acolo sus. Dumnezeu sa-i aibe pe toti in paza.

Si doliul culoarea neagra.Am citit pe undeva ca este o culoare care te intareste sufleteste, sa poti duce povara trista.

Mai degraba te deprima....mi se pare mai potrivit albul, ca in Orient!

Nici mie nu-mi place. Mai ales sa-l porti de nevoie. Eu nici la vreo ocazie speciala nu am avut tinuta neagra-neagra.
Sotul meu cica sa tin doliu dupa soacra-mea un an ,ca asa e datina la noi. Norocul meu ca in cursul saptaminii stau la Bucuresti si ma imbrac cu mai putin negru.Adica nu toata tinuta imi este neagra.

Am rasfoit un pic forumul si ... am dat de una dintre postarile Ionelei Stefan .... mi s-au taiat picioarele ....odihneasca-se in pace !

Floren uite ce imi spunea pe messenger aseara euro
"mama ce soc am avut sa cad de pe canapea
ma uitam pe forum la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] si cum nu intelegeam de ce se numeste sa faci bani din pasiunile noastre si astea scriu despre viciile noastre am dat in sus si cand am vazut ca ionela pune intrebare acolo (fara sa ma uit la data postarii ofcourse) mi-a stat inima"
deci nu doar tu ai fost in situatia aia.
D-zeu sa o odihneasca in pace!

Dumnezeu s-o odihneasca in pace! Ce repede trece timpul.
Si eu am recitit odata si mi s-a facut pielea de gaina.Pacat!

in 2014 mi-am inmormantat si tatal...parinti numai am Acum deja ma pregatesc de pomana/parastas de 6 luni tree timpul ca nebunul.
Daca ar fi dupa mine negru s-ar purta doar in ziua inmormatarii.Pe mine ma deprima instantaneu aceasta culoare

Condoleante si putere Dodo!