Religia pentru copii si nu numai (2)

e bine ca va intelegeti.
ramane sa vedem,pe parcursul vietii,vreodata,ce parere are Dumnezeu despre moartea lui Iisus,ca "beneficiarii" deocamdata sint foarte entuziasti.

oricum,dupa povestea asta,istoric vorbind,ii sintem chiar datori lui Dumnezeu cu fiii nostri.El,odata,a salvat fiul omului de jertfa,oamenii nu au facut asta,nici daca aveau porunca.Cum spun ei ca respecta divinitatea,daca o omoara?
Cum sa fiu si acum de acord cu asta,si sa vreau beneficiu in viata mea?Cum sa mizez pe bunatatea lui Dumnezeu dupa ce ii sacrific Fiul,fara sa fie al meu???Ce-o sa-mi faca dumnezeu,o sa ma pupe si-o sa-mi zica,ce bine,dreptcredinciosule,mi-ai ucis fiul,acum te vei mantui pentru ca...bla,bla,bla.Eu,una,imi cer iertare pentru orice vina as fi avut in povestea asta.

Rau oamenii au ajuns sa faca pentru ca se intind mai mult decat ii tine plapuma,nu se mai pricep mai departe si nu vor sa recunoasca,ci asteapta sa le repare Dumnezeu greselile.

pentru PS.Nu stiu cat de regretabil zici ca este,sau poate as sti daca mi-ai spune ca tu nu practici obiceiuri din biserica,care nu au legatura cu biblia.

Nu vreau sa intru in contradictie cu tine,aurista,dar,cat iti iubesti tu(sau eu)copiii si-i vrei sanatosi,isteti,linistiti si voiosi,fara sa aiba ca obicei din a acoperi greselile de fiecare zi ale altora,ca bine e ca fiecare sa raspunda de ce face,si nu sa tina altuia tira la rele,tot asa si Dumnezeu isi iubeste Fiul Lui.

Noapte buna.

Pe scurt ce crede Dumnezeu despre moartea Domnului Isus:"Pentru ca ATIT DE MULT A IUBIT DUMNEZEU LUMEA,incit a dat pe singurul Lui fiu sa moara,.......: Ioan,Noul Testament
Deci Dumnezeu insasi ne-a iubit,moartea Domnului Isus nu e un fel de a potoli minia unui Dumnezeu furios,nu,nicidecum.Dumnezeu insasi ne-a iubit.
Planul mintuirii a fost facut de la intemeierea lumii.Ce Dumnezeu bun avem!

Asa vezi tu lucrurile.Eu stiu ca a fost o istorie nefericita dupa care urmeaza o judecata a lumii si,partea care-mi place cel mai mult,apoc.22,15.
Eu nu sper ca Dumnezeu sa ma iubeasca inainte de a-si iubi propriul fiu,si nici nu vreau favoruri eu inaintea fiului Lui,fiecare parinte isi iubeste propriul fiu si daca i-a dat viata,cine sint eu sa i-o iau,in numele unei iubiri si a unei extazieri religioase care ar constitui,in final,fapt penal.Nu risc sa ma scoata Dumnezeu afara din biserica,mai bine nu intru,atata vreme cat Dumnezeu e mort acolo.Prefer sa-mi tin capul pe umeri,asa,dintr-o curiozitate,ca sa stiu ce se intampla cu corpul meu,si la o adica,sa ma si ingrijesc singura.

Despre mania lui dumnezeu,parca ai vorbi de spre un dumnezeu cu d mic(ca sa nu zic altfel),de vreme ce spui ca moartea lui Iisus ar potoli mania;cui?ca Dumnezeu cu D mare nu are nevoie sa-si vada Fiul mort ca sa fie calm.

Zau asa,entuziasmul asta crestin ar arata mai bine in alte conjuncturi.

michelinebeaulieu a scris:.Eu stiu ca a fost o istorie nefericita dupa care urmeaza o judecata a lumii si,partea care-mi place cel mai mult,apoc.22,15.

A fost neindoios, un eveniment tragic care nu trebuie sa ne lase indiferenti. Aici nu este vorba de a fi bucuros sau entuziast, de a fi grabit sa pui mana pe "beneficiul' acestui fapt, ci de a-l nu ignora sau de a-l considera un fapt istoric. Credinta in Dumnezeu trebuie sa aiba un impact in viata de zi cu zi, in fiecare imprejurare, fara exceptie. A fi crestin nu inseamna a afisa o fericire manzeasca, o imagine de sine superioara, ci a trai asa cum a trait Hristos. Asta inseamna a fi un om obisnuit, dar care are principii de viata si care-si ia deciziile in concordanta cu standardele lui Dumnezeu. Asta nu vine, insa, de la sine. Asa cum spunea Olympia mai inainte, nu familia , vreun act sacru sau apartenenta la o religie te face crestin, ci decizia matura pe care o iei cu privire la propria viata.

esti unduioasa ca apa in convingeri,si vorbesti ca din carte....

o zi buna!

Vorbind de credinta, nu de religie, pentru ca sunt doua lucruri total diferite,convingerea mea este ca fara vointa lui Dumnezeu, indifernt cum i-am spune(ALLAH, IEHOVA...),nici macar frunza nu se misca.Si pe mine m-a intrebat un preot de ce nu merg regulat la biserica si i-am raspus :Parinte, unde sunt doi oameni si vorbesc despre Domnul, acolo este si el! Si rapunsul dumnealui a fost:Ai dreptate! Credinta este in sufletele noastre si fiecare o are sau nu, o simte sau nu.

Stiti atat de multe, sper sa ajung si eu la cultura vostra, la mine cuvintele sunt limitate cand vine vorba de credinta/religie, v-am zis ca l-a luat de vreo 2 ani asa....

Ma intreaba o prietena daca ma uit la nu stiu ce film de pe un post platit... un fel de HBO dar parca nu a zis asa... eu zic nu am acel post ca nu am cand sa ma uit la filme si in final pot sa am ce film vreau sa imi aduce sotul oricum... la care ea ma acuza de furt si ca tot ce incarc de pe internet si nu platesc este furt, iata sunt vreo 2 luni de-atunci si tot ma gandesc la asta, mie nu mi se pare furt, voua cum vi se pare?
Ca si un windows instalat fara sa-l fi cumparat este furt si ma rog toate astea... desi are si ea la fel instalat calculatorul dar zice ca e treaba lui barbac-su ca ea i-a spus!

Da, e treaba sotului sa arda in iad... Au ce mentalitate, macar nu ti-am zis eu asta.
Diada, orice e luat si neplatit e ceva ce nu e ok. Dar nu cred ca te poti invinovati de asta pentru ca toti facem asa. Nu ai avea bani destul sa platesti programele, nu mai zic filmele, muzica, desenele, etc. Adica asa nu ar mai lua nici medicii, preotii, politicienii spaga, pentru ca nu sunt bunuri meritate, nu ai dat nimic la schimb, doar si-au facut datoria... Hai sa fim seriosi, in utopie poate merge asa, dar in lumea reala se descurca fiecare cum poate. Nu ai "furat" decat de la Bill Gates care e inca cel mai sau printre cei mai bogati oameni din lume, totusi. Nu e ok moral, nu ma refer numai la religie/ credinta, dar daca toti o fac (in Romania si Europa de Est oricum) e putin mai ok, moral vorbind. E obicei de neam, asa suntem noi romanii... descurcareti. Azi am chef de caterinca si nu am cu cine sa fac, asa ca suportati-ma.

N-am idee unde sa-mi scriu postarea.
Cred ca avand legatura cu religia locul ei ar fi aici.

O persoana foarte foarte apropiata mi-a murit acum 10 zile si as vrea sa dau niste bani la o manastire undeva aproape de Bucuresti sau chiar in Bucuresti pentru pomenirea ei. Va rog sa ma sfatuiti unde sa ma duc si cum sa fac.

Multumesc
Simona

Simona, poti merge si la biserica din cartierul tau,mie mi-a palcut la Manastire la Pasarea si e destul de aproape la iesirea dispre Branesti.

La biserica din cartierul meu nu-mi place. Am avut niste experiente groaznice cu preotul.

La Pasarea am incercat s-o internez pe mama si n-am reusit pentru ca nu faceam parte din sistem (oribil cuvant).

Multumesc pentru sugestii. Voi mai cauta.
Simona

Cum adica nu faceti parte din sistem?

"Sistemul" patriarhiei romane.
Adica nu cunosteam pe nimeni.

Parca nu imi vine sa cred ce spui, eu l-am avut pe sotul meu internat la Centrul de ingrijiri paleative Sf Irina, si nu mi-a spus nimeni ca nu fac parte din ceva anume si a fost inernat destul timp 5-6 saptamani pina l-a chemat Domnul la el si era foarte bine ingrijit si un personal foarte omenos ca acolo eu nu am mai intilnit.Imi pare rau pentru experienta ta neplacuta.

diada a scris:
Ma intreaba o prietena daca ma uit la nu stiu ce film de pe un post platit... un fel de HBO dar parca nu a zis asa... eu zic nu am acel post ca nu am cand sa ma uit la filme si in final pot sa am ce film vreau sa imi aduce sotul oricum... la care ea ma acuza de furt si ca tot ce incarc de pe internet si nu platesc este furt, iata sunt vreo 2 luni de-atunci si tot ma gandesc la asta, mie nu mi se pare furt, voua cum vi se pare?
Ca si un windows instalat fara sa-l fi cumparat este furt si ma rog toate astea... desi are si ea la fel instalat calculatorul dar zice ca e treaba lui barbac-su ca ea i-a spus!

Asta este o problema cam ..incomoda fiindca nu stiu pe nimeni care sa aiba doar programe cu licenta, la noi, in Romania. Mergand la radacina, nu este corect sa facem asta, cel putin d..p.d.v. legal. In mana cealalta, eu (si multi ca mine) nu ne putem permite sa cumparam softurile. M-a chinuit si pe mine constiinta o data, mai demult, si am cumparat un Windows. Dupa o luna, insa, am avut o problema cu computerul si a trebuit sa reinstalez. Surpriza, codul nu mai era valabil Deci....urmarea este previzibila....am scos "piratul" din cutie si l-am instalat.
Dincolo de acestea, incerc sa folosesc doar ce este free. Mai descarc de pe torente, dar nu mi se pare un furt pentru ca este ca si cum as imprumuta dvd-ul de la cineva, nu-l valorific. Apoi, producatorul nu pierde nimic fiindca oricum nu-l cumparam, oricat de mult mi l-as fi dorit, in lipsa de mijloace. Un lucru este sigur, insa. Cand imi voi permite, voi cumpara ceea ce folosesc .

Multumesc, m-ati linistit, ca imi statea pe creier!

Un video care desfiinteaza spiritualitatea, dar ridica in slavi umanitatea si esenta vietii. Sunt in mare procent de acord, cu ce se spune. Ar trebuie privit tot video, pentru a va face o parere.

Video Pera Novacovici

bela gio, de ce neaparat manastire?( Nu am nimic cu manastirile) Intra in orice spital si vezi cate suflete nevoiase: copii, batrani.. Da uite atent in jur cand mergi pe strada, sa vezi cati s-ar bucura de ajutorul tau..orice bine ai face in numele celui pierdut cu o luminita, sa-i rostesti numele el o va primi!

Acu cateva zile copilul meu cel mic ma intreaba pe la 10 seara:
_mama pot sa te intreb ceva
-da
-tu ai facut ceva oribil in viata ta?
- ceva oribil ca ce anume?
- sa o minti pe mama ta
-.... ok am mintit-o dar asa minciuni mici nu foarte mari
- mi-a spus prietenul meu Keith ca scrie in biblie la capitolul 7 ca daca o minti pe mama ta , traiesti mai putin!


Ehhh, aici vreau sa va intreb, daca scrie asa ceva in biblie!

Daniela,cred ca Keith se referea la porunca a5-a,care e singura insotita de o binecuvintare:"Cinsteste pe mama si pe tatal tau,ca sa-ti lungeasca Dumnezeu zilele........"
Asta,nu inseamna ca daca cineva minte,Dumnezeu ii scurteaza zilele.Daca Dumnezeu ar face asa,nici un om n-ar mai fi in viata pe acest pamint.
Dumnezeu e datatorul vietii,El nu ia viata,dar...ne spune ca daca respectam pe parintii nostrii,ne va lungii zilele,drept rasplata,desii a respecta pe parinti e ceva placut si necesar,caci si copii devin parinti la rindul lor.
Porunca a-5-a este singura dintre cele 10 porunci insotita de o binecuvintare.

Nu inteleg de ce la orele de religie nu duc copiii la biserica, sa-i treaca pe sub masa, sa-i spovedeasca...
...in aceasta idee, nu-i invata nici cum sa se inchine corect! Vad in autobuz tineri care se inchina cand trec pe langa o biserica, dar o fac incorect si daca cititi articolul urmator, vedeti de ce este important sa stim sa ne inchinam!

"Cum să facem corect semnul Sfintei Cruci

„Fa-ti semnul crucii baiete”, îi sopteste o femeie între doua vârste tânarului de lânga ea, când preotul face semnul crucii cu Sfânta Evanghelie catre credinciosi. Împreuna cu mama sa baiatul îsi face solemn semnul crucii asupra sa, rostind aproape neauzit: În numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh Amin
Câta bucurie ne aduc în suflet astfel de momente! Dar din nefericire se întâmplă uneori să vedem și altceva. Unii dintre credinciosii care vin la biserica numai de câteva ori pe an, de cele mai multe ori îsi fac semnul crucii incorect. Pe unul îl vezi ca-si face semnul crucii ca si cum ar alunga muste sau ar cânta la cobza, altul îsi împreuneaza degetele ca si cum nu si-ar face semnul crucii ci ar vrea sa presare sare peste el. Nici nu trebuie sa mai amintim greseala cea mai frecventa în care mâna nu mai ajunge pâna în dreptul umarului ci este oprita undeva lânga gât.
Este aceasta, ceva neimportant, o simpla formalitate? Nu, sub nici o forma. Sfântul Vasile cel Mare scria cu mult timp în urma ca “Totul în Biserica este bun si se face dupa rânduiala”. Semnul Crucii este marturia vazuta a credintei noastre. Ca sa vezi daca cineva este crestin ortodox, roaga-l sa-si faca semnul Sfintei Cruci. Daca îl va face sau nu, si cum îl va face, ne va lumina întru totul. Evanghelia ne spune ” Cel ce este credincios în foarte putin si în mult este credincios” (Lc. 6,11)
Semnul crucii are o putere foarte mare. Sunt multe întâmplari zugravite în vietile sfintilor care ne arata cum semnul Sfintei Cruci facut peste trupul cuiva, chiar si o singura data, sparge legaturile diavolilor. Din aceasta pricina cei care îsi fac crucea neglijent, fara evlavie, îi fac pe diavoli sa salte de bucurie.
Deci cum ne facem corect semnul Sfintei Cruci?
Trebuie sa ne unim mai întâi primele trei degete ale mâinii drepte, care simbolizeaza Unitatea Sfintei si Nedespartitei Treimi. Celelalte doua degete se aseaza în palma semnificând coborârea Fiului lui Dumnezeu pe pamânt din Cer (cele doua degete semnificând cele doua firi ale lui Hristos). Degetele împreunate ating mai întâi fruntea – pentru a sfinti mintea – apoi buricul – pentru a sfinti simturile, apoi umarul drept si umarul stâng – pentru a sfinti puterea trupului.
Atunci când atingem fruntea spunem “În numele Tatălui”, când atingem buricul “și al Fiului”, iar când atingem umărul drept și apoi pe cel stâng spunem “și al Sfântului Duh”. Nu trebuie să ne grăbim când facem semnul sfintei cruci, sau să facem mai multe cruci, în grabă, și fără a face mișcarea completă, fără evlavie. Faceţi una şi bună decât o mie şi strâmbe, una şi corectă decât o mie şi rele!
Daca dorim sa facem si o închinăciune (metanie mică), ne aplecam numai dupa ce mâna este din nou lasata sa cada pe lânga trunchi. De ce? Pentru ca tocmai am închipuit Crucea de pe Golgota si ne închinam ei. Uneori se mai observa o alta greseala, destul de raspândita: închinaciunea se fac în acelasi timp cu semnul Crucii. Nu trebuie sa facem acest lucru (rupem Crucea).
Daca însa ne oprim cu semnul Sfintei cruci la piept, si nu la buric, atunci crucea pe care o facem apare rasturnata si fara sa vrem transformam Crucea lui Hristos într-o cruce satanista.
Semnul Sfintei Cruci îl însoteste pretutindeni pe credincios. Ne facem acest semn când ne trezim si când mergem la somn, la iesirea din casa si intrarea în biserica; ne închinam înainte si dupa masa. Semnul Crucii lui Hristos sfinteste totul si pe toate, asa ca atunci când credinciosul îsi face semnul Sfintei Cruci asupra sa se apropie mai mult de mântuire si sufletul sau se foloseste.
Semnul crucii făcut corect aduce binecuvântarea lui Dumnezeu. Semnul crucii făcut indiferent, oricum, incorect îndepărtează binecuvântarea lui Dumnezeu şi atrage „binecuvântarea” celuilalt, care se bucură, râde şi se îmbolnăveşte de râs; aşa spunea părintele Cleopa: râde dracul de se îmbolnăveşte, intră în spital, săracul… De ce? De crucea ta! Deci crucea niciodată nu se îndoaie, adică niciodată crucea nu se face în poziţia încovoiată a trupului, ci în poziţie de drepţi. După ce ai dus mâna pe umărul stâng, aici, să o vadă şi cel din spatele tău – să vadă mâna pe umărul stâng, pentru că aici e cea mai mare ispită, unii o duc în jos, unii o duc doar până la jumătate sau pe piept, sau sub piept, (deci pe umărul stâng), abia după aceea faci închinăciunea sau metania. Toţi trebuie să ne corectăm. Deci, păcătoşilor asemenea mie, pocăiţi-vă şi nu mai strâmbaţi crucea lui Hristos. Faceţi una şi bună decât o mie şi strâmbe, una şi corectă decât o mie şi rele! Crucea lui Hristos este armă asupra diavolului, cum auziţi la Sfântul Maslu cântându-se: „Doamne, armă asupra diavolului crucea Ta ai dat-o nouă, că se îngrozeşte şi se cutremură, se scutură, nesuferind a căuta spre puterea ei”. Ea e armă şi e putere numai atunci când se face corect şi cu evlavie. Deci una şi bună şi apoi puteţi trece şi la a doua şi bună, şi la a treia şi bună, şi la a mia cruce şi bună. Dar nu o mie şi rele. Decât o mie şi rele mai bine una şi bună; că cele o mie şi rele nu sunt nici armă împotriva diavolului, nici putere a lui Dumnezeu mântuitoare. Deci nu mai strâmbaţi crucea! Nici măcar cu capul în piept sau cu capul plecat nu se face crucea. Crucea se face în poziţie de drepţi. Cum sunt soldaţii în armată în poziţie de drepţi, aşa se face crucea, pentru că ea e armă de biruinţă şi steag sau stindard biruitor. Steagul nu se pune sub obroc, se ţine la înălţime, se atârnă pe catarg. La fel şi crucea lui Hristos – care este îngerilor bucurie şi diavolilor rană de nesuferit – nu se ascunde de un trup încovoiat. Se face în poziţia de drepţi.
Nu e neapărat să vă aplecaţi cu mâna până la pământ, deşi aşa e cel mai indicat, dar crucea trebuie să fie neapărat dreaptă. Dacă preotul sau diaconul nu se închină la fiecare ectenie nu trebuie să cădem în ispita de a judeca. Poate pomeneşte, are o carte în mână sau un microfon, după caz, sau ia prinoase de la credincioşii întârziaţi şi în acelaşi timp zice ectenia. Dar trebuie să ştim că închinarea noastră este respiraţia Bisericii. La fiecare ectenie, când auzim „Domnului să ne rugăm”, toată Biserica (adunarea credincioşilor) trebuie să se închine, să facă o mică închinăciune, până la brâu, sau chiar atingând cu mâna pământul; dar închinăciunea la pământ o facem numai când avem loc pentru asta şi nu deranjăm pe cei din faţă sau pe cei din spate. (Grecii fac întâi plecăciunea şi apoi se îndreaptă şi fac semnul crucii; însă noi şi slavii facem întâi semnul crucii şi apoi facem plecăciunea, închinăciunea sau metania. Aşa ne-am obişnuit, de când ne-am închinat pentru prima oară). Deci, la fiecare chemare a Ecteniei Mari se face închinăciune mică, aplecându-ne până la brâu (sau mai puţin chiar, după putere şi spaţiu). Dar crucea trebuie făcută în poziţia de „drepţi”. La fiecare „Domnului să ne rugăm!” cu care se încheie majoritatea chemărilor Ecteniei Mari. Ne închinăm şi la fiecare cerere din cadrul ecteniei întreite (ectenia de după citirea Evangheliei) când auzim ultimele cuvinte – majoritatea se termină cu cuvintele „pentru sănătatea şi mântuirea lor”. La fel ne închinăm la ectenia de după Heruvic: la fiecare „Domnului să ne rugăm” sau „De la Domnul să cerem” facem câte o mică închinăciune sau plecăciune.
„Să nu ne rugăm ca fariseul fraţilor…” Trebuie să ştim că la Liturghiile Sfântului Ioan Gură de Aur şi Sfântului Sfântului Vasile cel Mare nu se îngenunchează deloc. Dar există trei momente mai înălţătoare şi mai sfinţitoare decât altele, momente în care credincioşii nu stau cu fruntea sus ca fariseul, ci iau poziţia vameşului: închinăciune cu mâna până la pământ sau măcar până la genunchi şi rămânerea în această poziţie. Dacă unii bolnavi nu pot nici asta, pot însă să se ridice în picioare – dacă stau jos, şi să-şi plece capul. (Iar dacă cineva simte multă umilinţă şi pocăinţă are toată libertatea să-şi plece genunchii inimii, să îngenuncheze în duh, dar să nu strice rânduiala Bisericii pe care Sfinţii Părinţi au aşezat-o cu luminare de la Dumnezeu. Cum cântăm la Bobotează? „Că unde este de faţă Împăratul, este şi buna rânduială”.) Aceste trei momente sunt: 1) Vohodul (Intrarea) Mare cu Cinstitele Daruri din cadrul Heruvicului (adică pe toată perioada transferării Darurilor de la Proscomidiar pe Sfânta Masă; altfel spus: cât ţin pomenirile). 2) Cântarea „Pre Tine Te lăudăm” (când are loc prefacerea Darurilor în Trupul şi Sângele Domnului). Cât ţine această cântare stăm cel puţin cu capul aplecat, cu multă umilinţă, rugându-ne din inimă, cu toată atenţia. E momentul Pogorârii Duhului Sfânt peste noi şi peste Darurile noastre. 3) „Să luăm aminte: Sfintele Sfinţilor!”. În timpul rostirii acestor cuvinte credincioşii stau în poziţie de închinăciune cu capul plecat, dar în picioare.
Acestea sunt cele mai sfinte momente şi e bine să avem o poziţie adecvată, aşa încât să fim „ca un singur trup” în închinarea pe care I-o aducem lui Dumnezeu.
Îngenunchiem doar la Liturghia Darurilor mai-înainte-sfinţite, de luni până vineri, liturghie ce se săvârşeşte doar în Postul Mare, şi atunci cu fruntea până la pământ. Semnalul îngenunchierii şi ridicării îl dă clopoţelul.
Reţineţi, fraţi şi surori. Aşa este corect. Aşa trebuie să ne închinăm.

În timpul citirii Evangheliei stăm în picioare în poziţia de „drepţi” – aşa cum ne şi îndeamnă, de altfel, sfinţitul binevestitor. La Sfânta Liturghie se poate sta pe scaun doar la Apostol şi când se citeşte cuvânt de învăţătură sau se predică. În rest, nu se stă pe scaun la Sfânta Liturghie. Fac excepţie cei bătrâni, bolnavi, neputincioși, femeile însărcinate, iar copii mai puțin.

Sfânta Treime să ne lumineze pe toţi, aşa încât nu numai să ştim, ci mai ales să împlinim! Amin!"

Părintele Leontie
(Preluat de pe Lumea Credinței)

Tina, am fost socata ca unele citate din biblie sunt intoarse in asa fel incat sa ameninte bietii copii. Ieri am deschis discutia cu alti doi copii mai mari unul catolic si celalalt nu stiu, prieteni de-ai fie-mi. Si ei au primit aceeasi educatie si erau convinsi ca asa este. Cand le-am spus ca D-zeu ne iubeste neconditionat pe toti la fel au ramas socati. Ca respectul pentru parinti trebuie sa vina din inima si sa fie cumva ca si dragostea, reciproc. Trebuie sa invata sa ne respectam, sa ne iubim si ajutam asa cum D-zeu o face cu noi. Nu pot sa imi amenint copilul ca abcd.... daca nu ma respecta sa daca nu imi spune adevarul sau daca nu ma iubeste. Nu cred ca scrie asta in biblie, insa noua oamenilor asa ne place sa ne amenintam, daca.... si daca...
Pacat...

Piciul, ora de religie cred ca inca nu e bine fixata ca subiect de predare. Religia este complexa, si probabil ca timpul este scurt pentru a face asa multe activitati. La biserica se merge de buna voie si nesilit de nimeni, ori sa duci copii la biserica la ora de religie mi se pare exact opozit. Sa ii inveti sa mearga, sa isi faca semnul sfintei cruci e una, sa ii DUCI e alta.
Asta e doar parerea mea stricta si eu sunt mai libertina in ale religiei.

Foarte frumos ai spus Daniela.Dumnezeu este dragoste.El ne-a lasat libera alegere,daca ne-ar forta,ar mai asta dragoste?Sa nu ameninti niciodata copii,spunindu-le ca daca nu faci asta,Dumnezeu te pedepseste.E o imagine complet gresita despre Dumnezeu.Da,e adevarat ca Dumnezeu ne iubeste neconditionat,a pune conditii nu mai e iubire,e interes,pina si noi oamenii stim asta.Si noua ne place sa fim iubiti fara conditii,ci asa cum sintem,cu bune si rele.Oare noi parintii nu iubim copii nostri neconditionat?O mama iubeste mai putin pe copilul ei fiinda e rau?Nici vorba?Deci daca noi care sintem oameni,imperfecti si rai,iubim copii nostri neconditionat,cu atit mai mult Dumnezeu,care e perfect,intelept si bun.
El ne-a iubit inainte de intemeierea lumii acesteia,atunci cind a facut planul de salvare,prin Domnul Isus,"Mielul injunghiat de la intemeierea lumii".
El ne iubeste pe toti la fel,numai noi,oamenii facem diferente,ni se pare ca sintem mai cu mot unii fata de altii.

danniela a scris:

... ora de religie cred ca inca nu e bine fixata ca subiect de predare. Religia este complexa, si probabil ca timpul este scurt pentru a face asa multe activitati.

Asa cred si eu. Asa ceva este pentru viata, pentru formarea caracterului, nu pentru teme , lectii si concursuri.
In alta ordine de idei am si eu o intrebare, tehnica oarecum Ma tot gandesc in ultimile zile care este cauza pentru care Pastele se sarbatoreste la o saptamana distanta de catolici si ortodocsi. Mai precis, nu ar fi logic ca aceasta sarbatoare sa fie legata de Pastele evreilor, istoric vorbind? Daca stie cineva,am rugamintea sa ma lamureasca si pe mine

Aurishta, hai ca iti spun eu. Zilele astea am tot raspuns la intrebare:)

Am invatat pe vremuri, in studentie.

Calculul datei Pastelui
Pastele pica in prima Duminica dupa PRIMA luna plina de DUPA echinoctiul de primavara.
Unii calculeaza dupa calendarul Iulian si ceilalti dupa calendarul Gregorian. Diferenta e de 14 zile intre calendarul nou si cel vechi, insa depinde de luna plina.