Religia pentru copii si nu numai (2)

Aurishta,pe langa ceea ce putem practica zilnic,in cursul vietii,mai e si motivatia cu care o facem.Sigur,tu nu te-ai gandit decat la bine,dar sint multe persoane care nu sint asa.De acolo incep disfunctionalitatile.

Cat despre transformarea prin moarte,ma abtin.Eu prefer transformarea de buna voie,care nu ma murdareste in fata lui Dumnezeu,care ma lasa sa raman cu fata sus si care ma face sa simt costul suferintei produse lui Dumnezeu odata cu transformarea prin moarte,simtire pe care nu o au cei care se...schimba prin moartea divina.Mie imi pare rau ce sa intamplat asa de nedrept acum 2000 de ani in urma cu Iisus,am sa plang mereu pentru asta,si nu pentru necazurile mele;daca omul pina atunci nu-si daduse seama ca au de toate sa fie multumiti si drepti,atunci,cand Iisus le-a indreptat tot ce au stricat ei in chiar carnea lor,nici atunci n-au inteles ca ceea ce lor nu le-a placut(boala si suferinta),altuia nu-i...face???! Pina la urma,poporul,omul de rand l-a condamnat,nu preotii,cum s-ar putea spune;poporul a avut ultimul cuvint,nu preotii.

Sa-mi cladesc sanatatea si bunastarea si acum pe ideea de durere a Lui,nu-mi convine.Ma face vinovata iar,si iar,si iar...O fi Iisus bine acum,dar si vorba si gandul doare...

Eu am sa-i spun doar atat,ca-mi pare rau de ce a fost,si ca eu preferam sa adune de la oamenii dintotdeauna doar simplul "multumesc"(care nu mai e curat dupa ucidere);oricum,El doar cu atat s-ar fi "hranit",nu voia nici marirea preotiei,nici bani,nici osanale.

Am scris atat ca sa ma explic.Nu vreau sa fac polemica aici.Sinteti mame care-si iubesc familiile.Este de ajuns ca sa va cred oameni buni.V-am aratat lacrima mea cu privire la subiect,ca sa ma intelegeti.In mod sigur nu va place ideea de moarte a "fiului".In popor se si spune ca e ingrozitor ca un copil sa moara inaintea parintelui.

PS.Aurishta,din teorie se naste practica.

Micheline, nu uita ca poporul a fost manipulat, exact asa cum se intampla si in ziua de azi. Masele sunt manipulate de asa zisii profeti care vin sa spuna cuvantul lui Dumnezeu, insa cine stie cati sunt cei adevarati!! Probabil asta a fost o lectie din partea lui Dumnezeu pentru omenire!

da,dar recunostinta ar fi trebuit sa fie mai mare decat orice manipulare.
cel putin asa e...scris in codul firii mele.

danniela a scris:Micheline, nu uita ca poporul a fost manipulat, exact asa cum se intampla si in ziua de azi. Masele sunt manipulate de asa zisii profeti care vin sa spuna cuvantul lui Dumnezeu, insa cine stie cati sunt cei adevarati!! Probabil asta a fost o lectie din partea lui Dumnezeu pentru omenire!

Oamenii se manifesta de multe ori sub impuls. Cu o saptamana inainte de executie, acelasi popor care L-a condamnat Il primise cu flori, cu ramuri de maslin si cantand "Osana" de bucurie ca El intrase in Ierusalim. Apoi au strigat:"ucideti-L, sa fie rastignit, nu-L vrem pe El, ci pe Baraba" si, mai mult, au aruncat asupra lor insisi un blestem teribil:"sangele Lui sa cada asupra noastra si asupra copiilor nostri" Stim cu torii urmarile acestui blestem. Ceea ce ei au facut atunci nu ete de mirare, fiecare dinre noi experimentam la scara mica tradarea, dezamgirea, nerecunostinta, toate venite din partea unor oameni pe care i-am ajutat neconditionat. Deci, acest lucruse afla in firea omului, din pacate.
Intorcandu-ne la evenimentele de atunci, cartile pareau facute. Poporul facuse ce facuse, preotimea la fel, Domnul murise...Cum mai putea fi indreptat ceva? Iata-i pe toti acestia peste sase saptamani, la Cinzecime, ascultand adevarul spus cu indrazneala de catre Petru si afland din gura lui ca Domnul a inviat. Gasim consemnat ca oamenii au fost strapunsi in inima de gravitatea faptelor lor,, de parerea de rau si de dorinta de a se indrepta inaintea lui Dumnezeu. Nu vi se pare extraordinar lucrul acesta? Si aici, Micheline, ajungem acolo unde spuneai tu mai inainte, la binele facut din inima, fara nici o constrangere. Pe un drum sinuos, este adevarat, dar totusi la destinatie. Oamenii aceia care au fost acolo in acea zi si care au avut vietile schimbate pentru totdeauna, au capatat si o tarie de caracter pe care nu o avusesera inainte. Convingerile lor nu au mai fost zdruncinate nici macar de persecutie, multi dinte ei platind cu viata pentru ele. Si totusi, nu cu multa vreme inainte, fusesera in mutimea care-L condamnase iar apo ii gasim intre cei care L-au iubit atat de mult incat nici un pret nu a parut prea mare pentru a-si pastra loialitatea. Nu este asta o schimbare radicala, fundamentala?

De ce ai inteles tu,aurishta,ca spun despre "binele facut din inima",nu stiu.Eu spuneam despre recunostinta fata de Iisus,pentru ca doar atunci binele capata sensul corect,pentru ca Dumnezeu iubeste omul care ii iubeste Fiul,si-i da sa fie dupa era sa fie in gandul Lui,nu ca celor care au facut fapta de ura Fiului,si-i lasa in neghiobia gandurilor lor.

Nu este o schimbare radicala sa ucizi,si apoi sa-ti iubesti cu exaltare victima,moarta,cand nu mai poate spune ea insasi nimic. Daca n-ai facut-o initial,la vremea cuvenita,sa o iubesti in inchisoare,nu mai repara nimic pentru viata victimei si nici pentru familia ei.Pe "drumul" acesta sinuos,cum spui,care arata mai mult un fenomen de dezvinovatire decat de iubire si ascultare fata de Dumnezeu,nu se poate ajunge la aceeasi destinatie ca atunci cand uciderea nu s-ar fi intamplat,pentru ca nu acesta era gandul de inceput al lui Dumnezeu,dupa care am fi ajuns intr-altundeva.Si apoi,de cate ori sintem de acord cu povestea de atunci,de atatea ori ucidem iubirea din noi. La fel cum a facut si petru cand a spus,stiind atatea despre Iisus,ca nu-l cunoaste.Si apoi,la cincizecime,sa fie chiar asa de reala si sincera zicerea lui Petru???Nu ii era mai sincera cand Iisus ii era in necaz?Prietenul la nevoie se cunoaste.Si daca nu i-a fost prieten cand i-a trebuit,mai tarziu,ce rost are sa lasi sa moara pe cineva si apoi sa-i faci lobby in societate(nu doar ca Petru,ci ca toti),cand puteai sa tii adevarul de inceput si sa-l lasi pe el sa-ti vorbeasca despre sine insusi,adica despre ce avea de gand Dumnezeu cu omul.De unde se vede ca omului nu-i placea sa stie asta,nici nu-i placea sa mai auda vocea divina,cand venise vremea sa-l recunoasca pe Iisus de conducator,ca avea de gand sa faca ce voia el(omul),dupa cum si acum face,la nivel de fapte,ganduri,sentimente.Daca ar trai Iisus acum,cu siguranta ca ar vorbi altfel decat ce vorbesc oamenii si religia acum.Daca veti spune ca asa trebuia sa fie,cum anume,intreb-sa se implineasca legea divina prin incalcarea ei?

Cat despre facutul cartilor,doar Dumnezeu face cartile definitiv,fara greseala si fara loc de intors.

Cred ca inteleg ce vrei sa spui, si anume ca Domnul nu ar fi trebuit sa fie ucis, iar oamenii sa-l asculte pe Dumnezeu dintr-un izvor propriu, al inimii lor. Asa este? Te rog, corecteaza-ma daca alta este ideea.
Apoi, in linia discutiei noastre, ce era de facut cu oamenii deja compromisi de faptele lor rele, multimea , preotii, prietenii Domnului? Trebuiau rebutati? Insasi constienta pe care au primit-o asupra gravitatii faptelor lor si dorinta de a nu mai calca vreodata stramb au fost un pas inainte.
Apoi , ca sa ne intoarcem la partea "teoretica", pacatele comise trebuiau platite cu moartea, conform justitiei divine, iar moartea lui Hristos a fost acceptata de Dumnezeu ca plata. Domnul a acceptat de bunavoie acest sacrificiu, a si spus intr-o ocazie:"nu este dragoste mai mare decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai", iar acest gest suprem pe care l-a facut este calea prin care este posibil a oamenii sa fie regenerati. Nimeni nu a putut sa faca acest lucru prin puterea proprie, nu este posibil.

ai spus,totusi,ca nu desparti teoria de practica.

eu nu despart mintea de inima,pentru ca asa le-a facut Dumnezeu,legate,si atunci,daca inima sustine ca moartea e treaba buna,mintea o face sa-si vina in fire.
Spui din dogme ce spui,dar in apocalipsa se spune ca Iisus scoate afara tot ce nu e cinstit in biserica.Dupa ce ca oamenii erau pacatosi,crezi ca lui Dumnezeu i-a placut sa-si ia Fiul mort acasa si pe oameni sa-i scoata de nevinovati???
Prieteni spui?Prietenul vrea viata prietenului sau si nu-l contrazice,prieten poporul era cu Baraba(si cu metodele lui,probabil),ca lui Iisus i-a vrut moartea si l-au crezut cand i-a vindecat,dar nu si cand le-a spus ca le e superior.

A rebuta(cand nu e posibil ceva prin puterea proprie)este pentru roboti si cyborgi,pentru oameni este "a respecta".

Atunci cum ar putea un om care a calcat Legea intr-un fel sau altul sa-si rezolve situatia cu Dumnezeu intr-un fel acceptabil pentru El? Si ce intelegi tu prin "biserica" din care Domnul va scoate tot ce este gresit?

Nu are legatura, dar sa revin la ideea ierarhizarii pacatelor. Le-am vazut in ordinea asta, de la 1 la 10, in functie de gravitati, pentru ca pacatele impotriva Duhului Sfant sunt mult mai grave decat cele fata de oameni. Asta am inteles-o, una e sa hulesti un om si mult mai grav sa-l hulesti pe Dumnezeu. Eu imi mentin ideea ca sunt puse oarecum in ordinea gravitatii.
Ma gandeam la Ionela Stefan, la moartea ei cumplita si prin cate o fi trecut cand si-a pierdut fetita mult asteptata. Se spune ca platesti din viata uneori pentru anumite pacate si ca asa ar fi mai bine, sa nu intri cu "datorii" pe lumea cealalta. Dar numai sufletul ei stie de ce a patimit atat si de ce a murit asa cumplit... Cu alte cuvinte, imi pare nedrept, oricum ar fi.
Cat despre criminal... Iadul are trepte? Criminalii sunt pe acelasi loc cu mitomanii, blasfemitorii, prea sau doar curvarii si talharii? Daca ar fi asa, iar ar fi nedrept.

Admina a scris:
Ma gandeam la Ionela Stefan, la moartea ei cumplita si prin cate o fi trecut cand si-a pierdut fetita mult asteptata. Se spune ca platesti din viata uneori pentru anumite pacate si ca asa ar fi mai bine, sa nu intri cu "datorii" pe lumea cealalta. Dar numai sufletul ei stie de ce a patimit atat si de ce a murit asa cumplit... Cu alte cuvinte, imi pare nedrept, oricum ar fi.
Cat despre criminal... Iadul are trepte? Criminalii sunt pe acelasi loc cu mitomanii, blasfemitorii, prea sau doar curvarii si talharii? Daca ar fi asa, iar ar fi nedrept.

Lucrurile astea nu le putem sti cu siguranta. Totusi, daca moartea unui copil, de pilda, ar putea rascumpara unele pacate,nu cred ca ar mai fi multi copii in viata. Tragediile ne inconjoara si ne lovesc intr-un fel sau altul, dar faptul ca suferim nu rezolva problema in discutie. Apoi, cu gradarea pedepselor in iad, cine poate sti sigur? Nu gasim prea multe lucruri consemnate in Biblie, dar putem sa stim ca este un loc groaznic unde suferinta nu ia pauze si de unde nu exista evadare sau eliberare. Asa ca... aceia care sunt acolo, oricum ar fi gradate pedepsele, vor plati conform faptelor lor, fiind judecati si condamnati de un judecator drept care nu poate fi corupt si care nu greseste.

aurishta a scris:Atunci cum ar putea un om care a calcat Legea intr-un fel sau altul sa-si rezolve situatia cu Dumnezeu intr-un fel acceptabil pentru El? Si ce intelegi tu prin "biserica" din care Domnul va scoate tot ce este gresit?

paai,tu ai spus,cum se rezolva,prin trecerea prin judecata,doar ca nu l-ai numit pe Dumnezeu.Doar judecata Lui e absoluta si sint sigura ca la El te refereai.
pentru intrebarea a doua,vezi apocalipsa.sint sigura ca ai citit-o.

admina vorbea de ierarhizarea poruncilor,ca gravitate,nu de pedepse.
aia e "treaba" lui Dumnezeu,nu e treaba binecredinciosului sa studieze rautatea,sau pedeapsa pe care ar primi-o daca n-ar fi cuminte.

michelinebeaulieu a scris:
paai,tu ai spus,cum se rezolva,prin trecerea prin judecata,doar ca nu l-ai numit pe Dumnezeu.Doar judecata Lui e absoluta si sint sigura ca la El te refereai.
pentru intrebarea a doua,vezi apocalipsa.sint sigura ca ai citit-o.

Pai vezi, aici intervine problema pe care a rezolvat-o Domnul Hristos prin moartea si invierea Lui. De judecata lui Dumnezeu nu poate scapa nimeni, in nici un fel. Daca s-ar fi putut, nu ar fi fost nevoie ca Domnul sa plateasca in locul oamenilor. Chiar oamenii sfinti din vechime, cei care au trait inainte de Domnul Hristos, aveau pacatele acoperite de jertfele de animale, dar nu au fost absolviti de ele pana cand Domnul nu a facut ceea ce a facut. (Lucrurile astea sunt scrise in Biblie, nu le-am scos din vreo alta carte). Un om care ajunge la judecata de unul singur este intr-o situatie fara iesire. Faptele bune nu le contrabalanseaza pe cele rele fiindca atunci cand un om face ceea ce este corect, face doar ceea ce este dator, nu merita vreo recompensa.
A doua intrebare ti-am pus-o ca sa fiu sigura ca vorbim despre acelasi lucru.

La judecata de apoi vor fi acceptati doar crestinii? Din cate stiu fiecare biserica, fiecare religie sustine ca dreptatea e la ei si ceilalti sunt pierduti. La noi la fel se spune, nu? Insa am o intrebare, in ce carti sunt aceste lamuriri suplimentare, pentru ca Biblia ortodoxa nu are cred referire la asa ceva; sau are? Daca nu in Biblie, atunci unde anume scrie?
Crestini suntem cam o treime sau un sfert din populatie, cu totii, cam 2 miliarde, daca nu ma insel. Ceva ce ma framanta e ce se intampla cu restul lumii? Daca ar fi judecati doar un sfert din populatie si mai bine, doar ortodoxii, adica 300 de milioane, ce fac restul? Unde le merg sufletele dupa moarte? Eram 6.989.159.492 (in sept. 2011) minus 300.000.000 rezulta vreo 6.689.159.492 de oameni cu o viata de apoi indecisa.
Stiu ca mi se va ignora total acest mesaj, pentru ca par atee, dar nu sunt. Cred ca toti suntem copiii lui Dumnezeu, toti vom raspunde cumva pentru faptele noastre, dupa moarte, dar nu cred ca Dumnezeu este un batranel cu barba alba si nici Sfantul Duh nu e un porumbel alb. Luam mult prea literal tot ce e in Biblie sau ce se spune in biserica si uitam ca suntem atatea suflete pe pamant. Nu pot accepta ca o anumita biserica ii exclude pe toti ceilalti, doar pentru ca nu se inchina cu cruce si nu de la dreapta la stanga. De ce nu ne putem "maturiza" la nivel global, sa lasam "bisericutele" astea deoparte?
Eu nu vreau sa fiu sora cu un criminal, spre exemplu, doar pentru ca ne inchinam la fel; vreu sa fiu sora cu o indianca sau un chinez care isi vad de viata lor, nu fac greseli majore in viata, indiferent de cum se inchina.
Si imi aduc aminte de vorba lui Amnro... iar vorbesc singura in camera, cu usa inchisa...

Eu cred (sau imi place sa cred) asa:
Dumnezeu este UNUL. Legile Lui, in fond, sunt bune si usor de urmat. Este mai greu sa ucizi, decat sa nu ucizi. Este mai greu sa furi, decat sa nu furi. Este mai greu sa preacurvresti, decat sa nu. Da, cred ca este mai complicat sa incalci aceste legi, decat sa le respecti.
Dar pentru unii este ca fortarea culorii rosii a semaforului: incalca o regula extrem de simpla si de bun simt si au impresia ca nu li se poate intampla nimic.
Legile lui Dumnezeu au fost interpretate in diverse moduri. Interpretarea lor pe baza anumitor interese au nascut diverse religii. Fiecare religie sustine ca ea este pastratoarea adevarului suprem. Dar adevarul nu poate fi interpretat, nu i se pot atribui nuante.
Cat despre ierarhizarea poruncilor...nu cred ca ierarhia le ofera sau nu importanta. Sunt toate importante. Nu poti sa spui ca luni le respecti pe primele 3, marti pe urmatoarele 2 si tot asa, iar duminica nu te mai complici pentru ca e zi de odihna. In fiecare clipa a vietii esti pus in situatia de a le respecta sau nu. Depinde doar de om daca le respecta. De aceea Dumnezeu a lasat omului puterea de a alege, liberul arbitru.
Daca Dumnezeu a pus un suflet in fiecare individ, atunci a-l huli pe Dumnezeu, sau a huli un om (un suflet) cred ca este deopotriva grav.
Eu cred in Dumnezeu, pentru ca vreau sa cred in ceva mai presus de mine. Vreau sa-mi pun nadejdea in cineva mai presus de mine. La biserica, insa, merg rar. Nu pot sa merg la biserica in care preotul, dupa slujba, cheama lumea la miting. Nu cred ca asta este treaba lui. Nu cred ca Dumnezeu i-a soptit sa faca propaganda politica in biserica. Si culmea este ca oamenii il cred, sunt in extaz, si iau cuvantul lui drept litera de lege. Devine o datorie de onoare pentru bietii batrani (si nu numai) sa tremure in frig si sa strige lozinci pe care nici nu le inteleg. Dar cum sa nu iesi la miting? Parintele si-a luat doctoratul in Germania. O fi stiind el ce spune.
Enoriasii au pus mana de la mana si au ridicat ditamai catedrala, in mijlocul parcului acestui oras.
Striga oamenii ca nu au bani de mancare, dar daca parintele cere sute de lei pentru diverse procesiuni sau lucrari, nu e problema, se scobesc prin buzunare si dau fara comentarii.
Eu cred ca asta este problema, de fapt: una este credinta, alta este religia si cu totul altceva este biserica.

Giobsy, asa este, nici eu nu pot intelege sursa acelor bani (ai organizatiilor religioase, pentru ca toate bisericile sunt bogate, nu doar cele ortodoxe) si de ce nu ne ajutam mai mult aproapele, dar dam atat de usor la biserica.
Totusi eu tot o tin pe a mea, legat de porunci. Daca ar fi la fel de importante, atunci a minti, indiferent de motiv (ca sa aperi pe cineva, ca sa nu starnesti un conflict, sa nu provoci ura celorlalti, etc.) e la fel de grav cu a ucide (autoaparare, accident auto fara vina soferului, omor deosebit de grav sau in serie) e tot una. Sunt cu totul de acord ca poruncile isi au un rol foarte important tocmai pentru aceia care nu au morala (dorm in aceiasi camera 7 oameni si tatal isi violeaza fiicele din ignorata si animalism...). Dar eu nu le vad pe aceiasi treapta, in ochii mei ca om si imi place sa sper ca si in ochii lui Dumnezeu.
La fel ca si cum prima porunca:
Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, sa nu te inchini altor dumnezei; nu o pot vedea ca un pacat pentru ca pot exista triburi prin Africa, care venereaza natura, plantele si animalele, soarele si cerul si pot trai in ignoranta si seninatate toata viata, dar in ochii bisericii ei sunt pacatosi ca nu se inchina acelui Dumnezeu care trebuie. Eu cred ca Dumnezeu e peste tot, in plante, in cer, in apa, in aminale si oameni, e aici si acum si a fost de la inceputul Pamantului sau mai bine Universului (nu de acum 4000 de ani... cum sustine Biblia). Deci daca esti bun, daca esti altruist si senin, esti copilul lui Dumnezeu, chiar daca te inchini altfel, chiar daca mergi la moschee, sinagoga sau templu, chiar daca nu ai nici o religie, dar te minunezi de rasaritul de soare si de rasul unui copil. De aia nu pot intelege fanatismul religios si faptul ca prinde atat de bine, la oameni.

Admina, incerc sa-ti raspund eu, mai intai cu privire la judecata. Diferenta intre crestinism si celelalte religii este urmatoarea: Domnul Hristos nu este doar un profet care i-a invatat pe oameni sa fie morali, ci este Dumnezeu Fiul, cel care s-a auto-limitat la a trai intocmai ca un om, sub aceleasi conditii, cu aceleasi tentatii, dovedind prin propria viata ca este posibil sa traim o viata in perfecta concordanta cu Dumnezeu. A pus astfel in evidenta faptul ca poti trai fara sa pacatuiesti, fiind,in ultima instanta, oproblema de alegere. Asa cum spunea Giobsy mai inainte, este mai usor sa fii drept decat invers.
Apoi, Domnul a facut o afirmatie fara echivoc: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu poate ajunge la Tatal decat prin Mine" .A consfintit aceasta afirmatie prin viata,moartea si invierea Lui. Plata pe care El a facut-o pentru pacat da dreptul si posibilitatea crestinului de a spune: "Doamne,Te rog sa ma ierti",nu viata morala pe care a dus-o. Budistii, de pilda, duc o existenta mult mai morala decat multi dintre cei care spun ca sunt crestini, dar nuau cu ce sa justifice calcarile lor de Lege atunci vor veni la judecata. Posibilitatea oricarui om de a avea acces in prezenta lui Dumnezeu este conditionata de absolvirea lui de pacat prin sangele lui Hristos,ca singura plata acceptata datorita faptului ca nu a fost contaminata de pacat.
Aici nu este vorba de a considera o religie mai buna decat alta, nici de a fi mai moral decat altul. A fi crestin nu inseamna a adera la o doctrina, este o relatie intre om si Creatorul sau si care duce la o viata conforma cu dorintele Lui.
Apoi, Admina, spuneai ca nu ti-ar place sa fii sora cu un criminal, de pilda. Totusi, unul dintre cei mai respectati sfinti din biserica primara, apostolul Pavel, a fost un ucigas de sorginte religioasa . El a persecutat crestinii, a aruncat in inchisoare barbati, femei si copii, a girat executiile lor si a fost printre cei care au incuviintat si supravegheat executia apostolului Stefan prin lapidare.

Si eu cred ca poruncile sunt importante toate deopotriva.Asa cum spuneai Admina, mintind doar, te poti face vinovat si de incalcarea altor porunci,mai poti spune ca il iubesti pe aproapele cand prin minciuna poti sa-i faci rau,mai poti spune ca n-ai ucis cand s-ar putea ca prin minciuna ta sa darami viata unui om,sa-l aduci la ruina si deznadejde?Deci eu cred ca nerespectarea uneia te face vinovat si de celelalte!
In alta ordine de idei ,sa luam un ateu care duce o viata linistita si-si vede doar de viata lui,nu-l intereseaza ca vecinul are mai mult ,nu jigneste ,nu barfeste,are grija de familie,si-o iubeste,se bucura de ploaie si de soare!Cu ce este mai vinovat in fata lui Dumnezeu fata de un crestin care e tot timpul nervos, ranchiunos,invidios?Eu sunt convinsa ca Dumnezeu nu judeca dupa apartenenta la o religie sau alta,daca ai mers sau nu la biserica,daca ai facut ritualuri de pomeniri ,de inmormantare sau de cate mai exista!Conteaza faptele,atitudinea,gandurile si acceptare vietii ca pe un dar in timpul careia sa putem implini creatia suprema a Lui-lumea cu tot ce se afla in ea!E important sa fii pomenit de cei din jur ,sa ti se rosteasaca numele si de aici obiceiul de a face pomeniri pe la manastiri si biserici,insa eu as zice ca e suficient sa faci fapte bune ,sa ajuti si astfel simplul gand al celui ajutat iti este benefic.
Mai sunt convinsa ca mai mult decat banii,noi cele care ne-am gandit la Ionela Stefan si i-am rostit numele am creat pt ea un drum spre lumina.

Intr-o discutie asemanatoare pe un alt forum s-a dat explicatia ca Dumnezeu va judeca oamenii dupa credinta lor, cei crestini dupa legea crestina, cei necrestini cu alta masura, judecata desigur dreapta. Era insa o nuanta acolo, ceva ce suna cam asa "daca ai auzit cuvantul Domnului si nu l-ai urmat e pacat, daca nu l-ai auzit (daca faci parte dintr-un trib din cele pomenite de Admina) n-ai cum sa faci pacat dupa legea crestina pentru ca ti-e complet straina. Deci Dumnezeu va primi la el si necrestini, asta era clar admis chiar de o ortodoxa stricta, dadea si citatul exact, dar n-am retinut din care scriere era.

Hai sa zicem ca eu cred ca Dumnezeu e mai presus de religii si biserici, temple, moschei. Am crezut cu tarie in biserica ortodoxa, am practicat si mers la biserica, post (inca mai tin de mancare si incerc constant sa devin mai bun ca om, in general, nu doar intr-o perioada a anului), citirea unor carti pe teme religioase (recunosc Biblia nu am citit-o, m-a descurajat Vechiul Testament), spovedit si impartasit. Ma uitam la icoane cu teama, ma spovedeam temandu-ma si de ce am gandit, crezut, temandu-ma de procese fiziologice si normalitate. De mica am simtit o legatura puternica cu Iisus Hristos, desi nu am avut influente majore in familie. Apoi am intrat in tumultul vietii de adult, am inceput sa-mi traiesc viata, cu bune si rele si am inceput sa discut cu altii, sa citesc, sa imi schimb parerile. Nu ma mai identific cu ritualurile religioase pentru ca ele sunt impuse de oamneni, se schimba de la an la an (dezlegarea la peste, din postul Craciunului, spre exemplu). Am vazut cata nedreptate e in biserici, cati preoti satui de "meseria" lor, pentru ca asta e pentru multi, nu e chemare, nu e viata lor. Am vazut documentare despre averea bisericii ortodoxe si stiu ca la fel e la catolici si alte religii. E o institutie pro-profit, care manupuleaza masele, din pacate. In ceea ce priveste convingerile mele, s-au schimbat cand m-am trezit printre straini, mult mai in elementul meu decat acasa, printre ortodoxi. Erau de toate religiile, inclusiv ortodoxi din India, budisti, mahomedani, hinduisti, catolici etc. si vibratia societatii e alta, e mai inalta probabil pentru ca sunt suflete deschise, care accepta pe altii asa cum sunt, fara sa-i judece. La noi, in biserici, doamne respectabile sau babute garbovite: ia uite draga, cum e imbracata Popeasca... vai maica, sa-ti fie rusine... Ne judecam drept sau stramb, instinctual, cultura occidentala e handicapata, din punctul asta de vedere. Ne complicam viata, ne otravim sufletele cu ura si apoi mergem la spovedit si ne caim. Cum spui si tu Aurishta, "budistii duc o existenta mult mai morala decat multi dintre cei care spun ca sunt crestini" si asa e. De ce sa ranesc pe cineva cu invidie, ura si razbunare, ca apoi sa trebuiasca sa ma caiesc, sa fac penitenta si sa cer iertare? Orientalii vad oamenii ca pe un intreg, vad unitatea dintre oameni, animale, planeta, natura si respecta fiecare element. Normal ca generalizez, in ambele cazuri, pentru ca asa e tendinta, dar gasesti si crestini buni (nu fanatici religiosi, dar oameni care isi traiesc viata bine) si asiatici criminali. Asa e lumea.
Revenind, daca numai prin sangele si trupul Domnului Iisus se poate obtine mantuirea, tot acolo am ajuns. Ce se intampla cu marea majoritate a populatiei globului, care nu il cunoaste pe Iisus, nu se inchina, nu se spovedeste si impartaseste? Nu pot intelege de ce fiecare religie il crede pe Dumnezeu atat de limitat si rautacios. Daca toti suntem din Adam si Eva, toti suntem creatia Lui, cum ar fi un parinte sa-si condamne la moarte vesnica marea majoritate a copiilor? Si inca ceva si plec, ca am acaparat subiectul... De ce sa ne uitam la Dumnezeu cu frica? De ce nu cu dragoste? Oare nu din dragoste, vin numai lucruri bune? Poti omori, rani, huli din dragoste pe Dumnezeu sau pe fratii tai oameni? Si mai cred ceva, religiile de acest gen sunt imposibil de urmat, daca: "Iata ca sunt nascut in nelegiuire, si in pacat m-a zamislit mama mea." Deci suntem pacatosi oricum, prin pacatul originar. Daca trebuie sa ne spovedim de la 7 ani, pentru ca am mintit mama ca n-am batut pisica si apoi cand crestem mari e pacat ce bagam in gura, pacat ce scoatem pe gura, pacat ce facem, ce credem, ce gandim... Cred ca multi esueaza sa fie buni crestini si se lasa pagubasi ajungand atei. Sau mai rau incearca sa incalce multe dintre regulile crestinismului (si moralei) din razvratire. E "pacat" pentru ca a gresi e omeneste, a ierta e Dumezeieste. De ce nu suntem mai apoape de Dumnezeu iertandu-ne pe noi insine, pe ceilalti si asa nu o sa ma ajungem sa pacatuim. Cu frica si amenintarea nu convingi nici un copil sa-si manance mancarea, dar un adult sa nu mai pacatuiasca.
Stoy, nu am vrut sa zic ceea ce ai spus tu in primul paragraf. Eu le vedeam ierarhizate oarecum si fara legatura intre ele. In general totul in viata e o nuanta de gri, deci si in Biblie e fie alba, fie neagra, depinde cum privesti si interpretezi.
Olympia, inteleg ca daca esti tribal si nu ai auzit esti judecat normal, ca om bun sau rau si daca esti nascut intr-o familie de crestini (sau doar de ortodoxi) esti vinovat si pacatos pentru ca nu ai respectat intocmai ceea ce iti dicreaza religie. Iar nu mi se pare ok, pentru ca altii sunt scutiti de ritualuri si respectarea unor norme impuse de biserica. Nu putem fi toti egali cu aceleasi drepturi si obligatii? Cum suntem in fata statului, spre exemplu. Ma rog, si acolo sunt unii mai egali ca altii, unii isi cumpara vile cu 40 mii euro sau altii scapa "basma curata" daca delapideaza milioane de euro de la bolnavi si pensionari.

Admina, convingerea mea este ca Dumnezu este mai presus de orice si ne iubeste pe toti la fel. Sintem creatia Lui. Eu sint convisa ca, daca nu-L vom gasi in aceasta viata pe Hristos, il vom gasi in viata viitoare. Nu cred ca Dumnezeu a creat Universul si lumea asta ca viata noastra sa se termine dupa maxim 90 de ani, ci ne va trimite iar si iar pina vom gasi calea cea buna. Ce se spune in cartile sfinte canoane, obiceiuri, ritualuri, etc., e scris de oameni pentru oameni. Asta explica si faptul ca din 87 de evanghelii (facute publice), au fost acceptate doar patru si alea usor modificate, pentru ca omenirea trebuie tinuta in friu. Nu spun ca toate scrierile sint la fel. Unele contin ziceri atit de frumoase, incit numai citirea lor te umple de energie pozitiva si liniste sufleteasca. Eu traiesc cu convingerea ca trebuie sa-L caut si sa-L gasesc pe Dumnezeu in interiorul meu si nu in exterior.
Despre mersul la Biserica, e alta poveste. M-a intrebat un preot chemat sa citeasca "Moliftele Sf. Vasile" in casa (cred cu tarie in puterea rugaciunii) de ce nu merg la Biserica. I-am spus ca acolo, intre oamenii care numai la rugaciune nu se gindesc, nu pot avea linistea necesara si nu pot intra in starea de a-i vorbi lui Dumnezeu. S-a uitat la mine ca la ultima pacatoasa si mi-a bagat zicerea lui Hristos :"Acolo unde sint doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sint si Eu, in mijlocul lor". L-am intrebat "Sa renunt la a vorbi cu Dumnezeu si la a ma ruga Lui atunci cind sint singura? " Bineinteles ca m-a plimbat dupa toti visinii, ca in final sa accepte ca rugaciunea e rugaciune oriunde ar fi facuta ea.
Si ca sa termin, eu ma simt mai bine dupa o rugaciune spusa in mijlocul padurii decit dupa slujba de la Biserica.
PS Daca gindirea mea nu e buna si am pacatuit cu ea, ma gasiti la cazanul cu smoala.

Admina,am retinut o informatie si am transmis-o, atat. Daca as stii exact sursa am putea cita-o corect si poate ne-am lumina. Eu te pilda nu cred ca expresia "a ajunge la tine cuvantul Domnului' inseamna sa te nasti intr-o familie de crestini si atat. Si nici n-as baga mana-n foc ca acele carti sfinte n-au fost modificate deloc in continut de mai marii bisericii la un moment dat in istorie. Nu veti gasi preoti care sa incurajeze altfel de credinta in afara bisericii lor, ar veni in contradictie cu ceea ce sunt , au invatat si practica, e logic. Si nu cred ca-i vorba de "ei au dreptate sau eu am dreptate", ca asa-s multe in care diverse religii si toate crestine se contrazic, nici nu mai pomenesc de alte religii. Zic doar ca Doamne-Doamne e dincolo de toate.
PS. Admina, am auzit si de pustnici crestini care au trait in sanul naturii in fratie cu animalele zeci de ani

Admina a scris:
Revenind, daca numai prin sangele si trupul Domnului Iisus se poate obtine mantuirea, tot acolo am ajuns. Ce se intampla cu marea majoritate a populatiei globului, care nu il cunoaste pe Iisus, nu se inchina, nu se spovedeste si impartaseste? Nu pot intelege de ce fiecare religie il crede pe Dumnezeu atat de limitat si rautacios. Daca toti suntem din Adam si Eva, toti suntem creatia Lui, cum ar fi un parinte sa-si condamne la moarte vesnica marea majoritate a copiilor? Si inca ceva si plec, ca am acaparat subiectul... De ce sa ne uitam la Dumnezeu cu frica? De ce nu cu dragoste? Oare nu din dragoste, vin numai lucruri bune? Poti omori, rani, huli din dragoste pe Dumnezeu sau pe fratii tai oameni? Si mai cred ceva, religiile de acest gen sunt imposibil de urmat, daca: "Iata ca sunt nascut in nelegiuire, si in pacat m-a zamislit mama mea."

Admina, tu ridici multe probleme esentiale si pe marginea fiecareia dintre ele este mult de discutat.
Noi nu trebuie sa-L percepem pe Dumnezeu ca pe o fiinta gata sa pravaleasca asupra noastra tot felul de nenorociri si care ne vaneaza greselile, caci nu este asa. De aceea El ne-a oferit o cale simpla de a fi din nou demni de El. In general, Domnul Hristos este numit "mantuitor, eliberator, rascumparator". Mantuitor din ce ? Eliberator de ce anume? Sunt doar cuvinte fara continut, apartinand religiei? Cum a fost posibil ca un criminal ca Saul, ca tot vorbiram de el, sa ajunga unul dintre cei mai importanti oameni ai lui Dumnezeu?
Buda a fost un mare invatator, cu siguranta, insa si el a ajuns inaintea Creatorului. Discipolii lui sunt foarte morali, dar calca deschis prima porunca si cea mai importanta. Cu ce vor plati ei aceasta , chiar daca, teoretic vorbind, ar fi unica lor eroare? De aceea este esentiala jertfa lui Hristos. Apoi, daca un om are in inima dorinta sincera de a-l cauta pe Dumnezeu, in mod sigur Il va gasi, scrie raspicat in Biblie. Cine a mai citit din Vechiul Testament poate isi aminteste de cateva cazuri consemnate acolo. Dumnezeu nu dispretuieste sinceritatea nimanui, fiecare este important. Problema este, insa, ca standardul Lui de conduita este Hristos si, in comparatie cu el, moralitatea oricui paleste. Hristos insa, a murit si a inviat pentru fiecare om in parte. Depinde de fiecare in dreptul sau ce face mai departe cu aceasta. Religia, oricum s-ar numi ea, nu poate forma grupuri carora sa le asigure cerul, problema este personala.

Dumnezeu din iubire a "suflat" asupra oamenilor si le-a dat viata;cine vorbeste ca Dumnezeu e mai bine sa moara decat sa traiasca,na,eu ce sa cred in cazul asta,decat ca e vorba lui Dumnezeu,care vorbeste prin ei ca mai bine asa oameni sa fie lipsiti de suflul Lui de viata,ce sa zic altceva,daca ei susutin cu tarie ca lui Iisus ii sade mai bine mort decat viu???!!!Si ca Dumnezeu se manifesta si prin forta,violenta,brutalitate???!!!Si ca toata lumea stie ca Dumnezeu e iubire,dar cand sa spuna ca Dumnezeu se manifesta si in plan fizic,si ca,culmea,Dumnezeu ARE dreptul sa traiasca in plan terestru,daca vrea,nu.atunci sunt unii care spun ca nu,Dumnezeu e in ceruri,si ca pe cruce arata mai bine,eu ce sa inteleg de aici,decat ca asa ii priveste pe ei Dumnezeu,si ca asta e adevarul lor in relatie cu Dumnezeu???!!!Inca o dovada ca e o categorie de oameni de genul asta este faptul ca lor le place sa traiasca bine,dar lui Dumnezeu iubire ii ureaza(sau asa Il vad ei in sinea lor,adicatelea asa Il chinuie ei pe El,cu gandurile si "sentimentele" lor)) sa suporte chinuri din partea oamenilor,plus ca nu inteleg deloc,dar deloc,ca si cum atat i-ar duce capul,ca lumea a fost facuta pentru armonie,ca ce suntem este ceea ce ne trebuie,de fapt,si ca nu trebuie sa mai asteptam nimic...extraterestru si apocaliptic,ci sa ne asumam propria fiinta ca fiind "pamantul,raiul promis",unde,desigur,lui Dumnezeu daca nu ii place,nu sade.
In conditia in care de la Dumnezeu venim cu totii,e chiar nebunie absoluta sa pleci sa-l cauti in alta parte.

Nu stiu,aurista,unii sint buni invatatori,si Dumnezeu ii trece in fata,altii sint rai invatatori,si Dumnezeu ii trece...in spate.
Si cam ce lipseste omului,cam ce de il solicita atata pe Iisus,L-au asezat pe cruce si apoi se roaga la El(pentru cine face asta,zic),aceasta arata ca venind din partea unui criminal din filmele de groaza.

Mie mi se ...nazare ca Admina a pus punctul pe i,ca stie ce vrea,ca stie cum arata Dumnezeu si nu inghite altaceva.

Eram la spital,in maternitate,si preotul spitalului spunea noilor mamici sa nu treaca strada,sa nu iasa din casa,sa nu spele,sa nu nu stiu ce,sa nu vina la biserica,ma rog,toate alea babesti,ca e pacat.Eu(lucrand acolo) si pentru ca nu era prima data cand spunea asta,am scos poza fetei mele si i-am aratat-o"uite,parinte,pacatul meu. A tacut,femeile nu au mai intrebat nimic,si preotul a iesit cu "doamne-ajuta".La ce "doamne-ajuta",sa mai spuna si altora ca e pacat sa nasti copii,ca oricine e curat,numai mama nu???Atunci ce e mama,c-r-a,ce e????Serios,nici biblia nu e in regula in multe locuri,dar preotii,si interpretarea lor e prea de tot.

olympia a scris:
PS. Admina, am auzit si de pustnici crestini care au trait in sanul naturii in fratie cu animalele zeci de ani

Doamne-ajuta,Doamne-ajuta!

michelinebeaulieu a scris:

Nu stiu,aurista,unii sint buni invatatori,si Dumnezeu ii trece in fata,altii sint rai invatatori,si Dumnezeu ii trece...in spate.
Si cam ce lipseste omului,cam ce de il solicita atata pe Iisus,L-au asezat pe cruce si apoi se roaga la El(pentru cine face asta,zic),aceasta arata ca venind din partea unui criminal din filmele de groaza.

Mie mi se ...nazare ca Admina a pus punctul pe i,ca stie ce vrea,ca stie cum arata Dumnezeu si nu inghite altaceva.

Eram la spital,in maternitate,si preotul spitalului spunea noilor mamici sa nu treaca strada,sa nu iasa din casa,sa nu spele,sa nu nu stiu ce,sa nu vina la biserica,ma rog,toate alea babesti,ca e pacat.Eu(lucrand acolo) si pentru ca nu era prima data cand spunea asta,am scos poza fetei mele si i-am aratat-o"uite,parinte,pacatul meu. A tacut,femeile nu au mai intrebat nimic,si preotul a iesit cu "doamne-ajuta".La ce "doamne-ajuta",sa mai spuna si altora ca e pacat sa nasti copii,ca oricine e curat,numai mama nu???Atunci ce e mama,c-r-a,ce e????Serios,nici biblia nu e in regula in multe locuri,dar preotii,si interpretarea lor e prea de tot.

Poate ca nu am reusit sa exprim ceea ce intentionam, de fapt.
Dumnezeu nu este nici rautacios, nici nemilos, ba, din contra, toate insusirile pozitive sunt insumate in El. In nenumarate pasaje din Scriptura se face referire la faptul ca iubeste, uraste, i se face mila, ajuta, se intristeaza, se bucura, toate acestea fiind insusiri care ne sunt binecunoscute. Totusi, El este suveranul Universului pe care l-a creat si El decide care sunt conditiile in care omul il poate accesa, nu invers. Noua ni se poate parea bine un lucru sau altul, dar El il vede in esenta lui ,dezbracat de orice convenienta, gol-golut. El merge pana la motivatia care determina pe cineva sa faca un anumit gest, nu numai la ceea ce se vede. Deasemenea, El nu poate gresi, deci, daca mergem pe mana Lui, in mod sigur nu vom gresi.
Moartea Domnului Hristos nu a fost un act scapat de sub control, ci o predestinare pentru a face posibila apropierea omului de Creatorul lui .Domnul nu a fost depasit de evenimente, chiar El a spus-o, dar a acceptat acest sacrificiu . Noua poate ni se pare crud, dar face sa se intrevada gravitatea pacatului in ochii lui Dumnezeu si imposibilitatea trecerii de catre om a zidului pe care el il ridica. Noul testament nu ar fi existat fara aceasta jertfa de sine.
Omului nu ii lipsea nimic in starea initiala, atunci cand a fost creat perfect, dar a crezut ca Domnul tine ascuns de el ceva bun, cunoasterea raului (caci binele deja il cunostea). Consecintele le simtim pe pielea noastra, deplin. Tot ce poate fi numit rau este urmare a unei alegeri a raului. Este evident ca omul nu poate scapa de unul singur, prin forte proprii de aceasta .Aici este puterea extraordinara a lui Hristos, aceea de a elibera omul de necesitatea de a face raul, fie el mai discret sau mai agresiv.

P.S.Referitor la cele povestite de tine despre preotul din materninate, el se referea la niste reguli ale bisericii pe care o reprezenta , dar care n-au nici o legatura cu ceea ce ne invata Biblia . Este regretabil ca se intampla asa ceva.

Aurishta iti multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase si atit de adevarate!Atit de frumos ai descris bunatatea lui Dumnezeu!Exact aceeasi intelegere o am si eu despre Dumnezeu.