Bucurestence, din Micul Paris

Ca tot am mutat-o pe Firicel, cu Ialomita cu tot, la Ne bem cafeaua, impreuna... am hotarat! Bucurestencelor din lumea-ntreaga, raspundeti la apel?
Va invit sa ne cunoastem mai bine sa vorbim de ale noastre, ca si fetele din alte judete. Hai sa "barfim" si noi, intr-un subiect numai al nostru, mirobolantul, fantasmagoricul si eternul, Mic Paris. Sau ce a mai ramas din el...
Pe mine ma stiti deja, deci nu va asteptati sa laud ceva, din jur (desi poate, cine stie...). Dar totusi, e mult de barfit, cand vine vorba de Bucuresti si cei care-l populeaza. Deci?

Admina a scris:. Sau ce a mai ramas din el...

Ca bine ai zis.
Eu sunt de 7 ani in orasul asta. Nu imi place si nu mi-a placut nici o data, dar ce sa fac eu daca mis a pus pata pe un bucurestea. Nu am avut nici o data interntia sa raman aici si acum ma bucur enorm ca ma mut. Plec din orasul asta plin de toate si de toti. sincer nu vreau sa imi cresc copii asa. Plimbati cu ora precum cateii si invatati de mici ca doar banul conteaza.

Faimosul inventator Capra a zis o chestie foarte faina. Bucurestiul lui , cel in care te plimbai pe Calea Victoriei si daca din intamplare regele te atingea cu cotul isi cerea scuze.
Acum Bucurestiu asta e plin de "corcituri" care cred ca daca s-au nascut aici au dreptul sa se unfle in pene si nu au nici cea mai mica idee ce inseamna sa fii cetatean al unui oras, oricare ar fi el.
Este pacat ca oamenii de valoare nu isi mai gasesc locul, sau o fac cu greu.

Sincer eu locuiesc de 30 de ani in Bucuresti, dar intimplarea face ca ma nascut la Hunedoara acu ce sa fac daca mama sa dus la imormintare la bunicu...?

Sau pleaca in afara, la mai bine... Narcisa, nu era asa. Eu m-am nascut aici, in buric de capitala si crede-ma ca (vorba Ioanei), mi-e rusine sa zic de unde sunt, cand plec prin tara. Toti ne catalogheaza ca pe niste marlani, niste ingamfati si epatanti. Cred ca ne dam mari cand spunem ca trafiiiiicul e infernal, ca e plin peste tot si suntem sufocati de noxele de la masini. Dar nu era asa, cand eram copil era asa liniste, asa frumos, mai mult respect si oameni mai putini, masini muuuult mai putine (bine, ca peste tot), doar ca la noi s-a urcat scroafa in copac.
Hai ca termin, ca stric frumusete de subiect. Imi place ca au renovat drumurile in anumite zone, au pus flori (desi stiu ca sunt praf in ochi, la prosti - ca mine ), au renovat parcurile si au pust piste de biciclisti si pubele de reciclare. Doar ca astea sunt lucruri normale, peste tot in tarile civilizate sunt de zeci de ani, noi, abia acum am inventat roata.

Stiu despre ce vorbesti Adimina. Sotul meu este "de familie buna" cu traditie si vechime. Ma introdus si pe mine in Bucurestiul ala frumos. Ne plimbam ore in sir admirand case si acolo unde nu mai erau imi povestea cum a fost. Are o intreaga colectie cu Bucurestiul vechi. Acel Bucuresti il iubesc si eu . mi-ar fi placut sa prind si eu macar o mica particica din el. Zileel trecute am revazut " cuibul de viespi" si faceam comparatie intre oameniide atunci si cei de acum si cei buni.

Fetelor si eu am stat in Buc. vreo 4 ani, in timpul facultatii si a fost un chin! Nu-i vorba ca nu m-am adaptat dar nu mi-a placut deloc, iar acum cand am treaba pe la capitala, ma apuca groaza cand a gandesc la drum. Vreau sa va spun ca ma ia depresia inca de la intrare...Simt ca ma inconjoara o energie negativa
Nu am idei preconcepute de genu "bucurestenii sunt asa si pe dincolo", dar problema, cred eu, este faptul ca in Bucuresti sunt tot felul de 'adunaturi' si este tare "colorat". Am prietene aici si sunt fete super de treaba!
Din pacate, Bucurestiul nu arata ca o capitala, la cat de prafuit si aglomerat este....

bucurestiul a fost un oras frumos asta stim cu totii, dar din pacate a fost distrus de stim noi cine. blocurile comuniste nu au cum sa fie un detaliu frumos iar cele "democratice", doar cu sticla si otel, construite unde au vrut "propretarii" sunt cireasa de pe tort. si cel mai grave mi se par blocurile construite peste casele de patrimoniu . eu asta nu inteleg cum adica nu te las sa modifici o casa de patrimoniu dar te las sa constuiesti o hidosenie prin/peste ea? e peste puterile mele de intelegere.

ma mai termina poluarea, si haosul din intersectii, dupa 5 ani de stat acasa, de liniste si facut ce vreau si ce-mi place mi-e ingrozitor de greu sa ma readaptez la ritmul alert si vuietul din jurul meu. nici mie nu-mi plac oamenii needucati, nervosi, agitati, rai uneori dar cred ca peste tot e la fel. pana la urma viata si cotidianul te transforma fara sa-ti dai seama.

si cel mai si cel mai rau sunt trotuarele ocupate de masini. am inceput sa am instincte criminale, imi vine sa zgarii masinile parcate pe tot trotuarul. inca ma mai controlez, dar cred ca asta e unul dintre lucurile in privinta caruia chiar as vrea sa fac ceva. ma intreb daca pozele nu pot fi probe pt amenzi, sau daca as putea sa sun undeva sa vina sa le ridice (desi nu cred ca au cum sa ridice atatea masini sau unde sa la duca).

in alta ordine de idei, duminica am fost in herastrau si era o atmosfera atat de frumoasa, lumea parea fericita, fara probleme, totul curat si frums, flori peste tot, deci se poate si la noi. totusi mai sunt oaze din astea cu iz "occidental" dupa care plange toata lumea. or fi putine, dar sunt.

Eu ce sa zic.. de-abia m-am mutat in nebunia asta de oras si in fiecare zi vreau inapoi la Iasi, dar ce sa-i faci... sotzul meu aici are un job care-i place si e destul de bine platit, asa ca la Iasi nu cred ca ne intoarcem prea curand... Nu-mi plac deloc oamenii din Bucuresti mai ales cei care nu au cei 7 de-acasa, si sunt muuulti, cei care trebuie sa se bage in fatza peste tot la orice coada, chiar si atunci cand urc cu copilul de mana in tramvai.... bine, sunt si oameni cumsecade si prietenosi si educati dar sunt rari ... si nu-mi place puzderia de caini vagabonzi care e pe strazi ... ieri eram cu fetita in brate mergeam la gradi si era sa ma rupa unul... asa ca, fara suparare, dar mie nu mi se pare ca a mai ramas mare lucru din micul Paris...

Bucurestiul vechi il stiu doar din poze, filme si casele vechi care au mai ramas in picioare si imi place sentimentul creat de aceste imagini. Despre Bucurestiu de acum pot sa zic ca se dezvolta insa haotic. Admir si eu florile pe care primariile le planteaza si spatiile verzi amenajate, insa cu o floare nu se face primavara... toata dezorganizarea asta a orasului este obositoare pentru mine.
Comparatia asta a Bucurestiului cu Parisul, in prezent, este de rasul curcilor. Tot ce avem in comun e un arc de triunf, in rest este alt film. Cand am vizitat Parisul am mers in fiecare zi zeci de km pe jos prin oras pentru ca era frumos si iti incanta privirea si aveai pe unde merge, si ai harti de orientare in statiile de autobuz si metrou si lumea e zambitoare si au activitati dupa serviciu si cate si mai cate.. asa ca Micul Paris este doar o gluma proasta.
Am locuit si in Bucuresti, acum locuiesc in afara lui dar foarte aproape, asa ca am mai scapat cat de cat de zgomot si o parte din praf si am padurea la 5 min distanta si cand e placut afara ne luam bicicletele si ne plimbam in padure. Parca e mai frumos asa

Bucurestiu acela cantat de poeti a murit de mult- daca o fi existat vreodata!-au ramas doar proasta crestere, ignoranta, superficialitatea, mitocanismul. Asa arata capitala tarii.
Nu stiu cat de pacat e asta totusi.......suntem un popor balcanic, plin de infatuari si cu sange mult prea fierbinte...iar bucuresti nu e decat orasul care ne reprezinta!

Si eu sunt tot din 'Micul (si amaratul) Paris' si pot spune ca nu ma mandresc deloc cu asta.
Nu inteleg de ce unii vor sa vina aici, eu as pleca cu cel mai mare drag si cea mai mare viteza oriunde in tara, in special undeva prin Maramures. Ce frumos e acolo ! Am fost o data acolo si a fost singura data cand m-am simtit roman adevarat si mandru de asta.
Prefer sa stau in casa si sa margelesc, decat sa ies la plimbare

Vad ca in Bucuresti mai mult se da cu pietre decat se admira. Poate chiar asta merita Capitala azi. Nu cred ca e o virtute sa te nasti intr-un loc sau un altul. La urma urmei, nu e o alegere. Eu m-am nascut aici si iubesc orasul asta fiindca pentru mine e "acasa". Nu stiu daca e un oras rau sau bun. E acasa, iar asta schimba total si viziunea, si nivelul de toleranta fata de el.

Cel mai tare ma distreaza cand cei care locuiesc in zone in care agricultura inca mai exista vin si ne dau lectii despre cum ar trebui sa mancam "bio" si sa ne inconjuram doar de produse naturale. Si cum ne iau de prosti pe chestia asta.

Saptamana trecuta, la Iarmarocul de la Muzeul de Istorie a Bucurestiului (ironic, uh?), am vazut jumari cu peste 50 de lei. Yep, jumari cu jumatate de milion. Chiar asa de prosti isi inchipuie producatorii de "eco" si de "bio" ca sunt bucurestenii si, in general, orasenii?

klavinia ... ai dreptate, este foarte frumos in Maramures, dar oamenii de acolo au un orizont destul de ingust.
Bunicii mei sunt in Maramures, (Ieud, langa Sighetul Marmatiei). Localnicii sunt indoctrinati religios, la ei nu misca nimic fara voia "parintelul", sunt fatarnici si barfitori, la ei o agentie de telefonie ar da faliment... viul grai are o viteza fantastica...
In concluzie... pentru un orasean o vizita in Maramures e benefica, dar nu mai mult...

Eu m-am nascut aici, ca si mama mea si ca si strabunica mea si strastrabunicamea. Inca iubesc acest oras si cred ca voi gasi resurse sa il iubesc inca, cat nu va fi distrus de invaziile nesfarsite de cetateni carora le este asa de greata si scarba de acest oras pe care il suprapopuleaza si caruia ii distrug spiritul, dar din care nu doresc sa plece, insa numai din motive economice. Serios?
Vin aici inraiti, dornici sa reauseaca, acum, repede! Vin sa dea din coate, sa dovedeasca si convinsi ca sunt mai buni si mai educati decat "marlanii" si "miticii" de Bucuresti. In general, am constatat insa ca nu este asa. Pana la urma, nu este deloc un handicap sa cresti intr-un oras unde scoala-i scoala, liceul, liceu (sau macar erau odata), ai teatru, muzee si atatea alte feluri de acces la cultura. Diferentele se vad si asta cred ca deranjeaza. Nu am prea vazut bucuresteni adevarati murdarind orasul care este casa lor, nu putem sa spunem ca nu sunt primitori, caci toata tara vine aici si uita sa plece, nu sunt stridenti, pentru ca sunt acasa si nu este nevoie sa se faca remarcati cu orice pret si nici nu trebuie sa se casatoreasca bine la Bucuresti!

Poate ca si suna ca o generalizare, desi nu asta am intentionat. Am prieteni minunati, care nu sunt nascuti si crescuti aici si pe care ii iubesc si ii respect.

Am acum copiii la scoala si pot sa va spun ca este plin de "invatatoare" maritate bine in capitala, insa care au facut scoala 1 - 8 in satul lor, cu toti colegii din 8 generatii in aceeasi clasa (nu este vina lor, este Romania noastra), sunt agramate, nepregatite si pline de pretentii. trateaza copiii dupa cum se imbraca si dupa masina parintilor lor. Daca mama se imbraca "de firma" si se intampla sa nu inteleaga copilasul, ii mai explicam, ca e de familie buna. Daca mama nu e imbracata corespunzator, atunci copilul e prost, ca nu e "de familie buna". Intr-adevar, Bucurestiul acesta nu-mi place nici mie.

Imi pare sincer rau ca am fost atat de agresiva, insa chiar imi fac rau aceste nesfarsite povesti despre greata pe care le-o provoaca casa mea, Bucurestiul, acelora vin aici si nu mai pleaca, desi orasul asta este atat de oribil fata de locurile minunate, cu oameni minunati ,din care vin si in care nu inteleg atunci, de ce nu se intorc.

Aghata (Joi 16 Dec 2010, 14:22) a scris:
Imi pare sincer rau ca am fost atat de agresiva, insa chiar imi fac rau aceste nesfarsite povesti despre greata pe care le-o provoaca casa mea, Bucurestiul, acelora vin aici si nu mai pleaca, desi orasul asta este atat de oribil fata de locurile minunate, cu oameni minunati ,din care vin si in care nu inteleg atunci, de ce nu se intorc.

Nu mi se pare ca ai fost agresivă, dar ai adus, într-adevăr, în discuţie un subiect care nu se prea abordează.

Eu, dacă fac o socoteală, nici nu prea mai am prieteni care să se fi născut aici. În general, au venit pentru studii şi au rămas. Şi mi se pare ok, căci sunt oameni civilizaţi, capabili să se adapteze.

Ceea nu mi se pare ok sunt cei care născuţi sau (mai degrabă) nu în Bucureşti, cataloghează toţi provincialii, la grămadă, drept "ţărani". Ţăran eşti când arunci gunoaiele pe unde îţi vine, când asculţi muzică tare, când te bagi în faţă la coadă.

Mie mi se pare însă că, aşa cum se întâmplă şi în fenomenul de emigraţie, şi în străinătăţuri, şi în oraşele mari ajung mai cu seamă cei care nu şi-au făcut un rost în urbea lor şi pleacă aiurea, în căutarea unei vieţi mai bune. Ceilalţi, cu slujbe bune şi integraţi în societatea adoptivă, nici nu se remarcă. Cred însă că cei care refuză să accepte nişte reguli sunt cei care dau şansa celor din alte oraşe să îi catalogheze, de-a valma, pe bucureşteni drept agresivi şi mitocani. Şi tot aceia - cei care anulează Bucureştiul ca identitate.

Dar acelaşi lucru se întâmplă şi în New York, şi în Amsterdam: oraşe a căror identitate constă într-un amalgam de identităţi, niciuna proprie, doar impuse sau înglobate. Iar mizeria din NY este mai mare ca cea din Bucureşti, degringolada - mai aprigă, ambuteiajele - mai durabile, iar metroul - infinit mai periculos. Expresia de pe feţele oamenilor este însă identică şi în Bucureşti, şi în New York: oameni stresaţi, grăbiţi, obosiţi, precupaţi de sine mai mult decât de imagine.

Ai dreptate si multumesc ca ai continuat in penultimul tau paragraf ceea ce as mai fi vrut sa spun eu, insa mi-a fost frica sa nu fie textul "prea lung".

Este trist ca atatia oameni care si-au facut un rost pe aici si au fost acceptati si integrati nu au invatat nimic despre toleranta........

aghata si cazimi, e foarte fumos ce spuneti voi (si adevarat din punctul meu de vedere). din pacate ideile principale din acest topic (adica "noi e prosti si altii e destepti" sau "la noi e fiere si la altii e doar miere") sunt nivelul micro, pe cel macro il gasiti aici: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link].

daca aveti timp si chef si argumente...

Sunt de acord, amnro, cu tine, iar asta este o foarte trista realitate. Nu cred ca exista popor pe fata pamantului mai doritor de a-si pune... cenusa in cap si de a spune ca nu exista tara mai nenorocita ca patria lor.

Constat - bizar - mai mult dupa 89 decat inainte de pragul asta, vorba "un roman realizat e un roman emigrat". Niciun popor nu e mai dornic de se huli pe sine, a-si huli semenii si a-si blestema patria.

Nu m-am gandit, dar, ai dreptate, asta se aplica si la nivel de oras, nu doar tara.

Pentru ca ialomitencele si prahovencele dau navala...trebuie sa iau atitudine!
Deci...caut bucurestencele...unde sunt?...cele frumoase si destepte si modeste si harnice...
Astept raspunsuri...sau macar ecouri...

Uite ca te-am dus eu in brate pana la ele.
Data viitoare intreaba pe la cafea si vei fi trimisa direct,sa nu mai fi neviota sa deschizi un nou subiect

Nu cred ca subiectul meu se incadreaza aici dar...ma rog...tu esti moderatorul!

Admina a scris:Ca tot am mutat-o pe Firicel, cu Ialomita cu tot, la Ne bem cafeaua, impreuna... am hotarat! Bucurestencelor din lumea-ntreaga, raspundeti la apel?
Hai sa barfim si noi, intr-un subiect numai al nostru, mirobolantul, fantasmagoricul si eternul, Mic Paris. Sau ce a mai ramas din el...
Pe mine ma stiti deja, deci nu va asteptati sa laud ceva, din jur. Dar totusi, e mult de barfit, cand vine vorba de Bucuresti si cei care-l populeaza. Deci?

Admina a deschis subiectul acesta asa ca cearta-te cu ea

Eu zic că frumoase, deştepte şi harnice suntem toate, fie din Bucureşti, fie din alte oraşe. Dar Magda are dreptate, "bârfoteca" micilor parizience este aici. Deşi nu s-a mai bârfit demultişor pe aici. Ia să remediem asta.

E prea devreme pentru o disputa dar...voi preciza doar ca nu era vorba despre nici un fel de barfa ci despre a ne cunoaste noi,bucurestencele, intr-o cu totul alta directie si maniera...
Nu ma deranjeaza ca ai mutat subiectul aici ci ...dar cum spuneam...nu am chef de dispute.

Scuze, eu am folosit într-un sens particular cuvântul "bârfă". Poate că trebuia să aleg "şuetă", căci nu mă refeream în niciun caz la a vorbi pe cineva pe la spate.

Iar subiectul despre micile parizience este exact cel pe care l-ai enunţat tu.