Proza sau poezie... hai sa scriem!!!

Adevarat.

Oseminte pierdute
(Tudor Arghezi)

Iubirea noastră a murit aici.
Tu frunză cazi, tu creangă te ridici.

Atât amar de ani e de atunci!
Glicină tu, florile-ţi arunci.

A mai venit de-atuncea să vă asculte,
Voi plopi adânci, cu voci şi şoapte multe?

Voi aţi rămas întorşi tot spre apus,
Voi creşteţi toţi de-a pururea în sus.

N-o mai zăriţi, din vârfuri, nicăieri?
Ştiţi voi ce vorbă este vorba "ieri"?

La poartă, umbr-aceluiaşi ştejar,
Mă rog, intrând de domnul grădinar.

Fântâna curge, ca şi-atunci, mereu,
Tu curgi, fântână, pe trecutul meu.

Şi toate sunt precum le-am cunoscut,
Rămase-aşa, ca dintr-un început.

I-am spus că vreau să caut un mormânt,
Pe care l-am săpat, de mult, cântând.

Şi mi-a răspuns că nu e în grădina lui.
E-adevărat. Nu este mormântul nimănui.

Un haiku:
Primăvară
Adieri de vânt,
Prelungi cohorte de nori
Fire de iarbă…

Ia-o `nainte,pavaza straveche!
Ma duci in larma ta,dupa ureche.

Nici n-ai stiut `cotro ti-e firea,
Nici stii acu`, `cotro iti e menirea.

(michelinebeaulieu)

La Pasti, poezie de George Topârceanu
Astăzi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necăjite şi mînjite,
Zece ouă înroşite.
Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
- Ce vă este, frăţioare
Ce vă doare?
Nu vă ninge, nu vă plouă,
Staţi gătite-n haină nouă,
Parcă, Dumnezeu mă ierte,
N-aţi ouă
- Suntem fierte!
Zice-un ou rotund şi fraise
Lîngă pasca cu orez.
Şi schimbîndu-şi brusc alura,
Toate-au început cu gura:
- Pînla urmă tot nu scap!
- Ne găteşte de paradă.
- Ne ciocneşte cap în cap
Şi ne zvîrle coaja-n stradă
- Ce ruşine !
- Ce dezastru !
- Preferam să fiu omlet !
- Eu, de m-ar fi dat la cloşcă,
Aş fi scos un pui albastru
- Şi eu unul violet
- Eu, mai bine-ar fi să tac:
Aşa galben sunt, că-mi vine
Să-mi închipui că pe mine
M-a ouat un cozonac !...

Toparceanu este unul dintre poetii mei preferati!

Spune-ne ce iti place foarte mult,atunci!

Sunt cativa dar, in general, nu sunt amatoare de poezie!

Ce iti place foarte mult din preferatul tau Toparceanu ziceam,desigur!
Mie imi place "Acceleratul".

Poezie scrisa de un african:

   Cand ma nasc, sunt Negru
   Cand ma nasc, sunt Negru
   Cand cresc, sunt Negru
   Cand stau la soare, sunt Negru
   Cand mi-e frig, sunt Negru
   Cand sunt speriat, sunt Negru
   Cand sunt bolnav, sunt Negru
   Iar cand mor, sunt tot Negru !
   
   Iar tu, tipule Alb,
   Cand te nasti, esti Roz
   Cand cresti esti Alb
   Cand stai la soare, esti Rosu
   Cand ti-e frig, esti Albastru
   Cand esti speriat, esti Galben
   Cand esti bolnav, esti Verde
   Iar cand mori, esti Cenusiu
   Si tu ma numesti pe mine COLORAT ?!?!
   CURCUBEUL DRACULUI !!!!!

Sofia Vicoveanca

La toți ni se aprinde sufletul câteodată...

SĂ MOR CÂNTÂND!
Aici a început amarul,
De-aici s-a declanșat calvarul
Ce s-a prelins, ca firul tors,
În suflet, care mi-a fost stors
De ultimul picuț de sânge,
De lacrima ce nu mai curge...
Izvoare care au secat
Ca în pustiul însetat...
Dar din durere îmi fac zbor!
Îi cântul lebedelor care mor...
Ca o scânteie sunt, atât mi-a mai rămas,
Durerii ce mă curmă, durerii să-i dau glas!
Mă iartă, Doamne, rogu-te-n genunchi,
Cântând în fața LUMII, prin cântec să mă rupi,
În fața lor să mor, cu sufletul în palmă...
Prea Bunule, de moarte nu îmi este teamă!
TU mi-ai dat harul și sufletul curat,
Dar asta nu înseamnă că nu-i plin de păcat...
Și-acum, păcătuiesc, cerând
Să MOR... dar să mă iei cântând!
(Publicată în volumul "Cu inima-n palme")

De scris mai greu, dar de citit nu ne impiedica nimeni!
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

citesc, multumesc....