Sunt graviduta!!! sfaturi legate de sarcina-8

Tare mamosul, Admina!   Cred ca totusi eu nu voi fi dintre pionerele care nasc acasa, nu de alta, dar pe aici pe la mine e o situatie foarte incalcita si delicata.

Eu vreau sa va spun ca am fost la doctor si totul e bine si normal. Am vazut cum ii bate inima bebeului si acum urmeaza ceva analize de sange. Doctorita pare intr-adevar asa cum mi-a descris-o persoana care mi-a recomandat-o. E foarte de treaba si a spus ca de acum ma va chema la spital, ca sa nu platesc. Mi-a lasat numarul de telefon si mi-a spus ca pot sa o sun oricand. Mi-a dat si cateva sfaturi bune legate de situatia mea cu asigurarea la stat.
Sunt foarte incantata si fericita si emotionata!    

lacrisel, mi-a prescris si mie Utrogestan, pentru mai multa siguranta a zis. E ca acidul folic, n-are ce sa strice, atata doar ca trebuie luat doar pana in saptamana 12-14 si nu trebuie intrerupt brusc.

 va multumesc pentru incurajari, sfaturi si felicitari!

La ce spital vei merge?

Inainte de toate, eu trebuie sa spun din capul locului ca locuiesc in Germania de ceva ani si prin urmare, sarcinile le-am dus aici si am si nascut aici. In Germania e taman pe dos. Daca vrei cezariana, e musai sa fie probleme grave pe undeva (la mama, la bebe) si atunci te trimit catre ea sau sa platesti din buzunar toata tevatura (din cate stiu, nu e prea ieftin) sau sa duci o mare munca de convingere a doctorului sa-ti caute nod in papura ca sa te trimita la cutit. Nu am uitat ce inseamna medicina in Romania, insa tot mi se pare incredibil unde s-a ajuns. Pt a mai umple buzunarele, se cauta metode de inspaimantare a viitoarelor mamici pt a naste prin cezariana, dar fara a mai le expune riscurile ce pot decurge de la o asemenea operatie. Probleme pot aparea la oricare dintre nasteri, dar statistic vorbind, dupa o nastere naturala te refaci mult mai usor si fara prea multe urmari pe viata.

In ceea ce ma priveste, prima sarcina a fost un vis ... foarte usoara. La nastere am avut dureri cam 3 ore si atat. Cea de-a doua sarcina (am 2 ani in cap intre baieti) a fost cu probleme, insa nu asa de mari ca la Fiore. In sapt 32, eram pe punctul de a naste de la o infectie luata de la toaleta de la locul de munca (desi nu ma asez niciodata pe closet in afara casei). Pana la urma, am nascut la termen, dar extrem de greu si doar cu moasa. In paralel cu nasterea mea, se mai faceau 2 cezariene de urgenta, plus alte 2 nasteri naturale si practic o doctorita a venit doar la final sa vada daca e nevoie de cusatura. Categoric, daca as mai face un copil, tot natural as naste daca totul va fi bine.

Da, trandafiras, aici s-a ajuns. Acum cu avantul companiilor farmaceutice si de medicamente e si mai abitir. Eu mai lucrez grafica pentru evenimente organizate pentru unele asociatii de medici si vreau sa va spun ca baga companiile astea bani cu nemiluita in congrese medicale prin zone turistice, concerte, bancheturi pentru medicii din Romania. Lux! Si merge business-ul, ca farmaciile vad ca se tot inmultesc in continuare. Nu ca astfel de coruperi nu s-ar incerca in toate domeniile, de stat sau private (am lucrat in amenajari interioare la nivel ansambluri rezidentiale, lanturi de hypermarketuri - tipul acesta de proiecte si se mituia si pe acolo la greu - arhitecti, directori de achizitii etc.).
Poate se mai linistesc acum, cu campania asta DNA. Sper sa o tina americanii cat mai mult. In fine, hai ca m-am inflamat cam tare si am iesit din topic!   

Aurishta, la Bucur o sa merg.

Samarineanca a scris:

Aurishta, la Bucur o sa merg.

Acolo am nascut si eu ultimul copil....mi s-a parut ok!   

aurishta a scris:
Acolo am nascut si eu ultimul copil....mi s-a parut ok!   

Super!  

Acum, daca m-ati bagat in seama, o sa va mai intreb ceva. Observ la al meu oaresce dezinteres, de mi-a stricat toata bucuria.   Nu e mai putin afectuos decat de obicei, totdeauna a spus ca isi doreste copii cu mine, noi suntem foarte impreuna de 7 ani de zile (petrecem mult timp impreuna, lucram impreuna, ne distram impreuna etc.) si nu ne-am plictisit unul de altul. Doar ca atunci cand vorbesc de asta, nu zice nimic in afara de "da?" Ce ciudatenie barbateasca o mai fi si asta? sau o fi numai la mine?  Voi ati patit asa ceva?

Samarineanca a scris:...Observ la al meu oaresce dezinteres, de mi-a stricat toata bucuria.   Nu e mai putin afectuos decat de obicei, totdeauna a spus ca isi doreste copii cu mine, noi suntem foarte impreuna de 7 ani de zile (petrecem mult timp impreuna, lucram impreuna, ne distram impreuna etc.) si nu ne-am plictisit unul de altul. Doar ca atunci cand vorbesc de asta, nu zice nimic in afara de "da?" Ce ciudatenie barbateasca o mai fi si asta? sau o fi numai la mine?  Voi ati patit asa ceva?

   Din ce in ce mai mult se contureaza profilul masculin standard    Eu am cinci copii si la fiecare a fost la fel ca la tine    Am mai zis si la alt subiect, barbatii sunt mai rationali, percep copilul in mod abstract....asta nu ii impiedica sa fie tati buni. Nu te impacienta, el se va obisnui incet-incet cu ideea, iar adevarata implicare se va vedea dupa nastere, cand copilul va fi in bratele lui, fizic! Doar in filme barbatii sunt cutremurati de emotie cand aud ca iubita este insarcinata....poate si in realitate, dar foarte rar!   

Ah, multumesc, aurishta!   Cred ca sti cat aveam nevoie sa aud asta.   

Li se schimba viata si asta ii sperie. Fara copii, un cuplu are multa libertate, mult timp liber, finante mai multe, intimitate, etc. Dupa ce apare copilul, multi se tem ca li se schimba viata. Trebuie facute modificari in casa, cumparate chestii (scumpe, de obicei), nu mai poti sta la filme linistit, nu mai poti iesi in oras cand vrei. In plus, multi aud povesti de groaza, de la colegi, rude, prieteni, ca sotiile lor au luat-o razna, dupa nastere.
Am anuntat intr-un grup, ca sunt gravida si asteptam un baietel. Ma uit cu inteles la un prieten si il intreb, nu urmeaza el sa fie tata, stiind ca are fata. Dadea din cap descumpanit. L-am intrebat daca e greu cu fetita si el... copilul e ok, nu e problema la copil; nevasta ma ingrijoareaza.  Si nu e singurul care zice ca a fost schimbata sotia si relatia, dupa aparitia copilului.
La noi era mult mai comod daca ramanea un copil si sotul a fost socat ca mai vine un membru in familie. Noi am avut multa libertate, cea mica a fost cumintica, bebelus si copil mic, apoi am lasat-o destul de mult la ai mei. Totusi, ideea ca o luam de la capat, cu bebe mic, l-a socat. Desi, eu nu cred ca am devenit crizata, dupa ce am devenit mama... Dar i se schimba viata iar, vreau mai mult de la el, o sa fie libertate mai putina, calatorii mai putine, responsabilitati mai multe, praful l-am sters mai rar, spre deloc...   Cred ca o percep personal, ca un atac la confortul si traiul lor tihnit.
Dar, cum zice Aurishta, nu te teme. Da-i timp sa se acomodeze cu ideea, sa o digere, sa vada ca e un pas firesc intr-o relatie si va poate imbogatii, ca si cuplu. Nu toti raman distanti si neimplicati, marea majoritate, cred, isi iau in serios rolul de tata, chiar si daca doar pentru joaca si distractie, un scutec ocazional si ca sa alerge dupa acte, chestii organizatorice, etc.

Admina a scris:Li se schimba viata si asta ii sperie. Fara copii, un cuplu are multa libertate, mult timp liber, finante mai multe, intimitate, etc. Dupa ce apare copilul, multi se tem ca li se schimba viata. Trebuie facute modificari in casa, cumparate chestii (scumpe, de obicei), nu mai poti sta la filme linistit, nu mai poti iesi in oras cand vrei. In plus, multi aud povesti de groaza, de la colegi, rude, prieteni, ca sotiile lor au luat-o razna, dupa nastere.
Am anuntat intr-un grup, ca sunt gravida si asteptam un baietel. Ma uit cu inteles la un prieten si il intreb, nu urmeaza el sa fie tata, stiind ca are fata. Dadea din cap descumpanit. L-am intrebat daca e greu cu fetita si el... copilul e ok, nu e problema la copil; nevasta ma ingrijoareaza.  Si nu e singurul care zice ca a fost schimbata sotia si relatia, dupa aparitia copilului.

Asa este! Cu adevarat, aparitia unui copil schimba foarte multe in cuplu! Depinde de fiecare dintre cei doi  ca schimbarea sa fie in bine sau in rau! Barbatii digera greu ideea sa isi imparta iubita cu copilul, ca atentia ei sa ia o alta directie ! Soacra mea ii spunea fiului ei, cand eram pe punctul de a naste primul copil :"eh! trebuie sa te obisnuiesti cu ideea ca vei trece pe locul doi!" Nu a fost asa fiindca am fost determinata inca de la inceput sa nu permit sentimentelor mele sa ia turnura asta! Am delimitat clar granita dintre iubirea pentru sotul meu si iubirea pentru fiul meu! M-am straduit sa pastrez echilibrul in asta, iar el, la randul lui, a invatat, deasemenea, ca aria relationala s-a extins si ca este normal sa "ma impart"! Nu este usor nici pentru ei acest prag....n-ati auzit de multe cazuri cand o legatura extraconjugala apare in perioada sarcinii si a alaptarii?  Trebuie un efort de atentie din partea noastra, astfel incat sotul sa nu se simta neglijat, pentru ca nici noi nu vrem sa fim neglijate de el! Cu siguranta, este o mare schimbare pentru ambii parteneri!

Aurishta, tu esti foarte norocoasa. Aveti o relatie frumoasa, dupa ani de zile si cresterea a 5 copii. Mai ales ca sunt de varste atat de diferite, e greu sa-i impaci pe toti, dar daca lucrati in echipa, imi inchipui ca e mai usor.
Eu am zis tot timpul, ca sunt oameni facuti sa fie parinti buni, dedicati si ... ceilalti.   Adica e ceva ce se invata, in timp, dar unii au o inclinatie spre asta, poate chiar ambii parteneri si trag in aceiasi directie.
Uite ca eu am ramas cu o idee, nu stiu de unde o am. Mi-am dorit sa fiu rasfatata, tinuta in puf. Desi sunt mai dura, in general, nu necesit atentie speciala, chiar rece as zice. Nu cer rasfat, dar in perioada asta, mi-am dorit si cu fi-mea si acum. Prima oara a plecat cand eram gravida in 5 luni si s-a intors cand avea fata 6 luni si acum... am avut alte prioritati. As vrea... asta e problema mea, ca astept de la el, o atentie, o maslina. Accept ca a facut alte eforturi: financiare, organizatorice, etc. dar asteptam mai multa rabdare si tandrete, acum. Revin, e problema la mine, la mansarda. Desi nu sunt adepta filmelor si cartilor siropoase, ideea asta zici ca mi-a ramas din romane Sandra Brown (pe care nu le-am citit).  
Ma rog, sper ca dupa aparitia celui mic, sa intre lucrurile in normal si sa nu se transforme nesiguranta asta de acum, intr-o depresie.   Nu vreau sa simta cel mic, starea mea de agitatie. Sper sa o tratez la timp, singurica.

Nu o trata singurica, vorbeste cu sotul si impreuna negociati: mai lasi si tu, mai pune si el... altfel te vei intreba mereu cum ar fi fost daca...???? Si vor aparea regretele iar la cearta si nervi - reprosurile .
sunteti 2 in chestia asta care se cheama casnicie
Bafta!!!

Admina,fiecare moment din viata de parinte ar trebui petrecut in doi,daca nu e asa,esti sensibila...

Cand urma sa vina Ema,al meu zicea: "asta o sa-mi manance tot laptele"! Va dati seama cine a fost bebelus pana atunci in casa!!!!
  

Admina a scris:
Uite ca eu am ramas cu o idee, nu stiu de unde o am. Mi-am dorit sa fiu rasfatata, tinuta in puf. Desi sunt mai dura, in general, nu necesit atentie speciala, chiar rece as zice. Nu cer rasfat, dar in perioada asta, mi-am dorit si cu fi-mea si acum. Prima oara a plecat cand eram gravida in 5 luni si s-a intors cand avea fata 6 luni si acum... am avut alte prioritati. As vrea... asta e problema mea, ca astept de la el, o atentie, o maslina. Accept ca a facut alte eforturi: financiare, organizatorice, etc. dar asteptam mai multa rabdare si tandrete, acum. Revin, e problema la mine, la mansarda.

Nu este de "la mansarda"  , cum zici tu, mi se pare o reactie fireasca. Cred ca oricine care traverseaza o perioada framantata fizic si emotional are nevoie de "rasfat", de un pic de atentie speciala! Totusi, daca el n-o face, incearca sa nu lasi amaraciunea sa se adune...si poti sa "parezi" elegant facand tu pentru el ce ai fi vrut sa faca el pentru tine! Poate nu crezi, dar asta aduce satisfactie si, posibil, sa-i aduca si lui aminte de vremurile in care erati doar voi doi!

Doamnelor,  sunteti niste dulci!
Stiu ca ajuta putina psihologie inversa, poate o sa o incerc. Deocamdata sunt obosita si n-am chef de nimic. Cred ca se apropie momentul. Moasa la control a constatat ca sunt... 6cm. Nu mi-a venit sa cred, totusi pare ca stie ce vorbeste. Acum am fost la a treia persoana, o doamna putin mai in varsta, dar atat de blanda si de atenta... o placere sa vorbesti cu ea. M-a si intrebat cum ma simt emotional, nu doar fizic. E o diferenta mare, desi doctorita la care am fost in tara si cea care m-a vazut aici au fost foarte dragute si atente, moasele sunt si mai si. Nu stiu, poate doar cele doua care m-au vazut pe mine (de aici, ca in tara au fost ok dupa nastere, dar au primit atentiile de la mama mea, deci nu stiu daca asa le era felul), dar e mare diferenta. Au o latura sentimentala, nu sunt doar la norma.
Ma uitam pe un site despre sarcina si nastere si isi scriau povestile diverse mamici. Multe, dar foarte multe erau spectatoare la nastere. Doctorul le zicea cand le induce, cand sa impinga, moasa le apasa pe burta, le internau desi nu era bebe coborat sau nu erau dilatate, una chiar zicea ca a nascut doctorul si moasele, nu ea.  Ma gandesc, atata ignoranta nu era nici pe vremuri, cand nasteau femeile pe unde apucau, le asista sau nu cineva, dar trebuiau sa stie, cat de cat, ce si cum, ce se intampla cu corpul lor. Acum chiar nu mai avem scuze, ar trebui sa ne facem temele bine. Unele chiar povesteau ca s-a folosit forcepsul (nu ii ziceau pe nume) sau ca ce bine ca le-a taiat, pentru ca altfel nu iesea bebe. Merg pe mana medicilor cu totul si de aia se ajunge des la cezariene, chiar daca nu sunt programate. Normal ca daca induci o nastere, nu e nici corpul si nici copilul pregatit. Si cu oxitocina se ajunge la dureri mari, la stres pentru mama si copil si uneori la progres mic sau deloc.
Tin minte si la mine ca ma chema la provocare la 37 saptamani, pentru ca venea Pastele in 10 zile... nu conta ca fetita era mica, daca era sau nu pregatita, daca raspundema bine la medicamentele lor. Ei au norma si trebuie sa grabeasca.

Admina a scris:
Deocamdata sunt obosita si n-am chef de nimic. Cred ca se apropie momentul. .

Te cred!    Suntem cu tine   , iti tinem pumnii     si asteptam cu nerabdare poze cu bb  

aurishta a scris:
Te cred!    Suntem cu tine , iti tinem pumnii    si  asteptam cu nerabdare poze cu bb

Da, da, suntem alaturi de tine si iti tinem pumnii!  
Cu tandretea si rabdarea, in nici un caz nu e de la "mansarda". E atat de firesc!  Cam tot atat de firesc pe cat e lipsa din partea lui. Al meu, in ultimele zile, desi nu zice nimic, vad ca e mai atent cu mine, are grija sa nu mananc prostii, sa nu obosesc, face gesturi protective ... asa ca zice el doar "da?" cand vorbim despre, dar in ascuns cred ca se bucura, e mandru si abia asteapta.
Uite, in formatia noastra am avut un coleg a carui sotie a nascut de curand. Sunt amandoi destul de "maricei" - peste 40 de ani   Era excesiv de atent cu mamica (in turneu o suna cand plecam din oras, pe drum, cand ajungeam in orasul cu pricina, inainte de concert, dupa concert si tot asa). Dupa ce s-a nascut bebeul, ne-a disperat! Vorbea numai despre el, cum ii face baita, ce a mancat, cum a facut nu stiu ce nimicuri de copil mic, ce dor ii e de el, ce dragut e si asa mai departe. Evident ca pe noi nu ne prea interesa de fel.    Pana la urma relatiile noastre s-au si rupt pentru ca ajunsese sa vrea sa plece cat  mai repede sau chiar sa nu mai vina deloc la cantari, doar ca sa stea cat mai mult cu bebeul!!  Binenteles ca asta nu e deloc bine, nici pentru noi, care trebuie acum sa cautam un instrumentist, nici pentru el care pierde bani, ocazia de a mai aparea in public si de a primi aplauze si chiar unele calatorii frumoase. Asa ca nu e nici asa deloc in regula. Mai bine barbatul sa isi vada de profesia lui si sa fie mai putin sentimental, ca altfel parca nu prea mai e barbat.
Alt coleg de breasla are si el copil mic acum (1 an si cateva luni) si sotia lui, ca si la noi, este si ea in formatie. Iau bebeul peste tot in turnee si nu fac mare caz de chestia asta; el nu exagereaza cu tandreturile si fiecare isi vede de  felia lui. Sunt atat de armoniosi! Pana la urma barbatii asa sunt de cand lumea. Am citit recent ca in Grecia antica, barbatii care stateau prea mult pe langa copiii lor, erau cam  de rasul lumii. Noua ne e mai greu acum, pentru ca nu prea mai traim in comunitate ca altadata si singuratatea ne omoara. Grupul care ne inconjoara si de care ne simtim legate e tot mai mic – sotul, parintii si fratii/surorile (care de multe ori nu se comporta cum trebuie), cateva prietene in cel mai bun caz. De ce oare stam atat pe forumuri, pe facebook? Ne lipseste compania, prietenia si ajutorul vecinatatii, al familiei extinse. Dar eu zic ca e bine cata vreme facem parte dintr-o comunitate, chiar si virtuala. Ma bucur tare mult ca v-am cunoscut si imi face atat de bine sa citesc povestile voastre!  

Admina, nastere usoara!     Te asteptam cu   sanatos si cuminte. Aseara am vazut un filmulet cu "nepotica", se zbenguia in burtica, intindea manutele si picioarele, isi cauta locul pentru somn. Si eu si bunicul ne-am emotionat tare.    

Samarineanca,daca esti constienta ca intrunirile virtuale vin dintr-o lipsa a celor reale,atunci tot ce ai spus mai devreme despre absenta tatalui mai mult sau mai putin de langa mama cade in mod logic.
Parerea mea e ca barbatii erau asa cum spui in ginta;acum,ei au evoluat si prefera mai mult decat raceala unei doar datorii fata de familie. Nu vreau sa amintesc nici beneficiile umane ale unui tata care isi priveste copilul crescând,nici amaraciunea unei sotii care nu isi are sotul apt emotional,ci vreau sa spun doar ca Ema,fata mea,e tare-tare fericita când suntem toti trei impreuna-in fata acestui adevar personal,pentru mine,orice altceva nu sta in picioare!  

Admina,ce minunat ca va veni pe lume o Admina mica sau un Admin mic!!! O sa il tii in brate,bebelul va mirosi a lapte si când doarme o sa ii faci hainute sa ni le arati noua!  

Siii,sa stiti ca si doctorii au si ei emotii,sentimente pentru minunea care se intampla cu fiecare mama,dar nu prea au timp sa le arate;eu pentru asta am vrut sa fiu moasa,sa fiu mai aproape de femeie si sa am mult timp liber pentru mine.Moasa e mai aproape de pamant,medicul trebuie sa vorbeasca stiintific,sa explice de "sus",asta ii lasa putina lejeritate in a se manifesta! (nu vorbesc de cazuri de erori de comportament)

Hei, Admina, esti deja la maternitate?    Suntem aici....asteptam stiri fierbinti!    

GATA, au venit stirile fierbinti!!!

A nascut Admina, natural!!! natural de tot s-o citez (ce-o fi insemnand asta) si este mai mare decat prima fetita.

mesaj trimis de ieri 8.44 pm

Sa va traiasca, sa fie un bebe sanatos si papacios si tu sa te refaci repede!    

Sa va traiasca, sa fiti sanatosi si crestere usoara!  

Sa va traiasca,sa fie un bebe cuminte ,sanatos si voi de asemenea sa-i cresteti mari.

Admina, sa traiasca sanatos, fericit, mancacios, norocos ...   
Impreuna cu surioara lui, sa va bucure viata!   

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Admina, multa sanatate, lapte din belsug si somnic la greu (ai nevoie) si nu te stresa prea mult, TOTUL VA FI BINE!!!