Pauza mare

Am venit!
Ma alatur voua cu cel mai mare drag!

asa de mare e pauza de scris sau sunteti prinse rau la scoala?
Eu una astept vacanta sa pot lucra si eu in liniste .La scoala mea nu s-a dat nici acum suta de euro,mai este cineva in situatia asta?

Din pacate am ratat intrarea la liceul pedagogic (deh...matematica asta), dar iubirea pentru copii mi-a ramas. Si am prins si experienta cu cei patru frati pentru ca eu in calitate de sora mai mare ii ajutam cu tot ceea ce insemna activitate scolara. Ca secretara intr-o scoala (postliceala ce-i drept) am lucrat doi ani de zile. Bibliotecara nu am fost inca, dar lucrez cu cartile intr-un depozit en-gros de carte.Deci locul meu nu este printre voi ci pe langa voi. Asa ca ma voi mai fatai si eu pe aici. Felicitari pentru intiativa!

Deci am si eu un loc printre voi!
Cand eram mititica tare imi doream sa devin profa de sport, apoi profa de engleza. Am ajuns la litere (am si terminat ) apoi am predat romana intr-un oras transilvanean. Am renuntat, m-a speriat programul cu multe ferestre si gandul ca cine stie cand si daca voi reusi sa ma titularizez. Victor era inca bebe, un serviciu cu program fix era ceea dce imi doream. Asa ca am pazit, si cand s-au scos la concurs posturi la biblioteca judeteana, hop si eu. Am lucrat cu drag 4 ani, dupa care am plecat din tara. In Madrid a durat un an pana sa obtin dreptul de munca, an greu, apoi am lucrat cu un profesor universitar dr, trageam tare cu greaca si latina. Dar ... am mai schimbat o data tara, si am luat-o de la capat. Am facut un curs intensiv de germana, in timpul caruia deja am inceput sa merg la interviuri. La Biblioteca Nationala nu am reusit, problemele de limba fiind inca mari. Nu m-am lasat, si dupa 4 luni am obtinut un post la o biblioteca universitara.
Acum merg doar in vizita, ca bebele meu are 7 luni. Dar probabil ca la iarna sau cel tarziu la primavara o sa reincep munca.

Ela, in Germania ai mai facut un curs de calificare in domeniu? Au acceptat calificarea din Romania?

Felicitari Clio_Ela!
Ma bucur mult cand aud ca mai sunt si romance care reusesc sa continue in strainatate munca pe care o iubesc. In general, e foarte greu cu pregatirea pe care ai avut-o in tara sa te afirmi in afara. (Stiu ce inseamna...si eu am schimbat tari si limbi.)
Bravo, barvo, bravo!
O zi buna iti doresc tie si familiei!
Alles Gute!

Ema, intra pe [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] ("Anerkennung und Bewertung ausländischer Bildungsnachweise"), si gasesti acolo un tabel cu facultatile (universitatile) recunoscute aici.
Ceea ce in Spania ar fi durat ani intregi, in Germania am obtinut rapid. Nu e nevoie de nici o perfectionare pentru anumite calificari.
Pentru medic, arhitect, inginer, moasha, asistent medical, , stiu ca se dau examene, e necesara echivalarea studiilor (care e cu totul altceva decat recunoasterea studiilor superioare). Recunoasterea studiilor inseamna sa obtii un post de absolvent de studii superioare, nu in domeniul in care esti calificat, si asta conteaza la salarizare. Noi avem la institut un informatician care a terminat teologia
Ramane la alegerea angajatorului, nu e insa obligat sa "recunoasca" si sa accepte pe cienva cu studii facute in strainatate, chiar daca le gasesti in lista de pe anabin.

Habana, Dankeschön
Universitatea e plina de angajati straini, e adevarat ca cei mai multi au studiat aici, insa europenii (intelectuali) din Est sunt admirati pentru constiinciozitatea si perseverenta de care dau dovada.
Edit:
eu va citesc de cand ati deschis subiectul, poate o sa va bombardez cu intrebari mai incolo. Sora mea e profesoara de bio, titulara de doi ani la un liceu din oras (in Romania), acum e graviduta. Eu nu mai stiu ce conditii mai sunt in tara, am vazut ca se fac reforme si se schimba legile de la an la an...

Ela, nu inteleg Deci poti obtine recunoasterea diplomei universitare fara sa mai treci pe la Ministerul Invatamintului sa echivalezi diploma? se poate si asa?
Pe mine in Franta nu a avut cine sa ma lamureasca (ai vazut ce am avut linga mine) Vreau sa plec pe undeva sa-mi caut de viata mea si pentru ca totusi am invatat pentru diploma mea, nu m-as duce la facut menaj (nu e o rusine dar cred ca pot mai mult)

Ema, nu e vorba de recunoasterea oficiala, eu am doar traducerea legalizata a diplomelor.
Daca vrei sa ai recunoastere si sa obtii acreditarea de la o universitate germana e birocratie multa. Insa nu e ceva strict necesar. Ti-am spus, depinde foarte mult de angajator.
Conteaza f mult si in ce Land esti. In Bayern de ex, nu recunosc nimi bacalaureatul facut in anumite zone din Germania. Si cer perfectionari si pt nemtii care au studiat in alte Landuri.
Eu am trimis dosarul al Biblioteca Nationala si la doua biblioteci universitare, am scris frumos ca sunt cetatean roman (atunci nu aveam cetatetia germana), am scris ca frecventam cursul intensiv de germana si ca nivelul cunostintelor de germana era destul de cslabut si am atasat copiile diplomelor (si ce se mai cerea). M-au chemat la interviu fara probleme. A fost o experienta folositoare, am vazut ce inseamna concursuul pt post. 100% diferit de ce am trait in Ro. Cu apa minerala, cafea si fursecuri in fatza, relaxata, nu "tremurand" in fatza directorului, cum stiam eu. La Nationala chiar m-au intrebat de ce port costumas, ca era cald tare...
sper sa nu fiu certata pentru

ema a scris:...Vreau sa plec pe undeva sa-mi caut de viata mea si pentru ca totusi am invatat pentru diploma mea, nu m-as duce la facut menaj (nu e o rusine dar cred ca pot mai mult)

Ema, draga mea, este vorba numai si numai de optimism! ...si un pic de noroc!
In strainatate primii pasi sunt foarte grei. Limba trebuie stapanita bine. E o munca dubla pt un unul care a hotarat sa lase tara.
Eu am facut menaj, am fost si bucatareasa la familii....si in am stat si pe scena Austriei. Pana am reusit sa le arat ca sunt capabila de meseria mea adevarata, am fost apreciata si de celelalte. Nu este nici o rusine sa muncesti, indiferent ce! Pt mine banii nu au miros. Este o mandrie personala sa stii sa le faci bine. Si eu sunt mandra si daca trebuie sa dau cu harletzul. Bucata de paine trebuie castigata cu truda. Altfel, care este satisfactia?!
(Mai ales daca porti si un copil cu tine si ca singur intretinator de familie, ai multe responsabilitati!!)
Dupa ce am terminat si cu spectacolele la Viena,

[img][Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine][/img]

am facut o scoala de Computer design si azi lucrez ca desenatoare (proiectanta) intr-un birou de arhitectura din Praga.
Deci, inainte de a pleca de acasa trebuie sa fi convinsa de puterea care o ai. Si sa stii sa pleci capul, sa respecti regulile tarii unde te duci si sa multumesti de posibilitatile care ti-i se ofera.
Apoi, restul..."piece of cake"! Pt ca atunci stii cine esti si cat valorezi in ochii celorlati.
Sper ca m-ai intes. Nu exista :NU SE POATE!!! Trebuie numai sa fi decis!
O zi buna iti doresc!

Draga Habana, am citit ce ai postat si in mare parte sunt de acord cu tine De munca nu ma feresc atita doar ca nu am facut ani lungi de scoala (atunci cind scoala era scoala) ca sa dau cu mopul nu stiu pe unde mai ales ca nu ma am decit pe mine de intretinut Stiu cum e viata afara dar mai stiu si ca trebuie sa te respecti si sa nu pleci capul tot timpul Vroiam doar sa stiu cum e cu recunoasterea studiilor in vederea unei recalificari
Sfatul tau vine din experienta si nu e rau intentionat si iti multumesc dar cred ca nu m-am facut inteleasa bine (referitor la partea cu munca)

Nu stiu unde am putea purta discutia asta, rog moderatoarea sau adminele sa ne mute. Dar pana atunci...
Ema, eu am dat doua licente ( la 25 de ani deja a doua, facusem 2 ani intr-unul), tot pe vremea cand se facea scoala. Dar cand am plecat din tara stiam ca pana reusesc sa fac altceva, e drum lung si cu sacrificii multe.
In Spania am pornit cu facutul menajului, cu spalatul vaselor in restaurante, si cu plansete zi si noapte. Asta a durat mai mult de un an, pana am intalnit si norocul. Profesorul universitar cu care am ajuns sa lucrez era orb, la inceput in faceam curatenie si ii gateam, iar cand mi-a ascultat povestea a inceput sa ma puna la invatat. Faceam in fiecare zi gramatica si ii citeam, iar el corecta. Dupa cateva luni mi-a facut contract de munca si am inceput sa lucrez cu el la institut. Dar eram angajata lui, nu a institutului. Urma sa imi echivalez studiile, dar l-am cunoscut pe sotul meu, si am schimbat din nou tara
E foarte foarte greu, mai ales daca nu ai pe cineva care sa te sprijine. Aici a fost altfel, am avut posibilitatea (mi-a platit sotul meu cursul intensiv de limba, care a ajuns cu transport cu tot la 300 de euro lunar). Unii angajatori cer si certificatul cu rezultatele examenului de limba. Trebuie sa fii tare (stiu ca esti) dar sa fii constienta ca nu e usor, ca poate dura ani intregi pana obtii ceea ce iti doresti.
Eu am avut mare noroc cu meseria de bibliotecar, acum se cere peste tot sa fii "diplom-bibliothekar), pana prin 2000 nu se faceau studii superioare de bibliotecar, iar in zona unde locuiesc eu nu e facultate de profil. In alte zone poate ca e batalia mai mare pe posturi. Am insa prietene care au terminat alte facultati si de ani intregi fac perfectionari si cauta serviciu.

Asta am vrut sa spun si eu dar mi-a fost teama ca supar pe careva si ca mi se va sari in cap: trebuie sa ai norocul sa dai peste cineva care sa te sustina un pic la inceput Singur e tare greu
Eu am lucrat aici la noi pentru un belgian Cit i-a mers afacerea ieseam des in Belgia si stiu cum se pune problema acolo Deci nu e nimic nou pentru mine Dar insist: singur e aproape imposibil sa reusesti mai ales acum cind parerea despre noi s-a mai schimbat
Habana, Ela, nu fiti suparate daca am zis vreo prostie Nu am vrut sa jignesc pe nimeni
PS In Romania ca sa fii bibliotecar se cer studii superioare

Perfect! Am inteles!
Scuze, nu suntem toti la fel, avem mentalitati diverse si de aceea nici nu ajungem toti in varf.
Si apropò, eu m-am respectat mereu. Sa fi umil nu inseamna sa fi prost. Este o calitate, nu un defect. De aceea, EU am si ajuns in varf!
O zi buna iti doresc!... Si succes in viitor.
Si totusi:
"Capul plecat, sabia nu-l taie!"...

Habana, am vrut sa spun ca sunt unii care te angajeaza in strainatate dar care au impresia ca pot face orice din tine Deci nu m-am referit la tine Vorbesc de cele auzite pe la prietenii mei care muncesc acolo Si au fost situatii in care au spus "stop pina aici"
Poate tu ai avut un dram de noroc asa cum ai spus
Numai bine si nu mai fi suparata

Nu, nu suntem suparate. Ce motiv ar fi?!
Poate ca si eu nu m-am exprimat bine. E dificil cu virtualul asta.
Ma refeream ca daca te trezesti intr-o tara straina, singur...pana inveti limba, cunosti mersul lucrurilor, trebuie sa faci ceea ce poti.
Si datul cu matura nu e mai jignitor ( pt mine!) decat sa "faci strada".
Ok, am vorbit din propria experienta...
Totusi, eu va doresc sa intalniti norocul cat mai repede!
--------------------------------
Scuze, Ema! Ne suprapunem cu raspunsurile. Nimic referitor la persoana. Ok?!
Iti doresc tot binele!

Pai cam ai dreptate cred ca ideile mele vin din fapul ca am avut mereu cam ce mi-am dorit si ca nu prea am cunoscut dificultatile
Si daca ma gindesc bine si la scoala ca profesor suportam umilinte si uite si acum cu salariile astea taiate si multe altele
Cred ca e chestie de perseverenta si de sansa in egala masura

Habana, felicitari pentru munca si reusitele tale!!
Scrisesem mai devreme, aparuse intre timp o postare, iar eu m-am pocupat de prunc si nu am vazut ca nu s-a afisat pe forum. Inca o data, felicitari si mult succes in continuare!

Si pentru ca sunt mai multe profesoare de fizica aici, va povestesc ceva hazliu- de ras si de plans:)
Eram in clasa a 11-a la un liceu teoretic, profil filololgie. (Matematica si fizica au fost cosmar pentru mine). Intr-o zi, la trecerea de pietoni a venit o masina care m-a "sters" putin. Eu, repezita, fara sa ma controlez m-am intors si am injurat. Ramasesem ingrozita: era profesoara mea de fizica. O Doamna pe care o apreciam foarte mult. Insa ... o facusem, ce sa mai. Problema e ca la fizica aveam note foarte rele, desi nu era in programa decat o ora pe saptamana.
De rusine, mai ales ca s-a facut ca nu a auzit injuraturile, m-am pus cu burta pe carte. Am luat chiar meditatii la fizica, si cand i-am spus profei ca imi aleg fizica la Bac... a ramas surprinsa. mi-a spus ca nu o sa reusesc sa iau bacul. Ei... e adevarat ca a fost nota cea mai mica pe care am avut-o, cred ca 7,80. Dar ... am invatat si fizica

Clio, intr-adevar esti ..."forte"!
Bravo tie!

Multumesc de aprecieri!

Bine ati venit in club, fetelor! Nu cred ca ar trebui sa mutati discutia in alta parte - ne intereseaza pe toate si conditiile de afara!

Eu sunt destul de prinsa cu activitatile de la scoala, ba chiar mi-am prins si urechile in cu examenele de grad - o incurcatura. Intrebarea mea este: cum pot sa-mi aman examenele pentru anul urmator si sa mi se recunoasca inspectiile facute: IC1, IC2 si speciala? Sau unde pot gasi informatiile astea?

Eva,ar trebui sa suni la ISJ,la personal.

Care grad?
Am avut o colega care era la gradul II si i se pierduse dosarul, ceva pb cu schimbarea numelui dupa divort si nu a mai putut da examenul. Anul urmator, cand am avut si eu, a trebuit sa aiba doua inspectii, deci n-a mai fost nevoie sa aiba si inspectia pt inscriere.
O alta colega amanase gradul I pt ca intrase in CIC (motiv solid) si a mai avut doar speciala.
Cel mai bine sa-i intrebi pe cei care se ocupa cu perfectionarea, daca nu stie cel din scoala, suna la Inspectorat.
Citeste si aici
Edit: Mi-am mai amintit ceva...Eu pierdusem doi ani cu gradul II ca am stat in CIC si mi-au luat in calcul doi ani inainte de CIC si doi dupa revenire ca sa fie 4 ani la catedra. Daca as fi putu face inspectiile pt gradul II din CIC anul trecut as fi obtinut si gradul I. Pentru unele persoane s-a putut...

S-a putit pentru ca au gasit intelegere la unii inspectori, si spun asta folosind sensul bun al cuvantului. Au gasit oameni care sa fie de partea lor, nu care sa se cramponeze de o precizare sau o virgula din metodologie.

Gradul II - am reusit sa aman - a fost o incurcatura! Mai pierd inca un an, asta e! Mai trebuie sa fac doar inspectia speciala care e valabila doar in anul scolar in care se face. Mihaela, si eu ar fi trebuit sa am deja gradul I, de cativa ani, dar asa s-au randuit lucrurile!

Eva,bine ca ai reusit sa rezolvi.Daca ai alte probleme mai importante,e bine sa le rezolvi,examenele se pot da si mai tarziu.Si eu ar fi trebuit sa am deja gradul I(intre timp am avut-o pe Mălina),dar abia in vara asta fac lucrarea.Toate la timpul lor.......................