Proza sau poezie... hai sa scriem!!!

Cam pesimiste gandurile exprimate!Ce-ar fi sa incluzi si culoarea roz,a sperantei si a binelui?Cred ca este mai bine sa gandesti pozitiv,iar optimismul sa te insoteasca pretutindeni.Probabil acum asa este starea,dar imi place ce ai scris.

Vlavi,

astazi esti gri.
esti asa de frumoasa,
gandind,poate,
ce sa pui
copilului pe masa,
sau poate
ca nu e totul pe roate.
esti gri
si plina de griji.
esti asa de frumoasa.
va ploua,cu fulger si tunet,
va veni curcubeul,
la vreo ora de-aici inainte,
soarele tau,caruia poti,apoi,
sa-i dai orice culoare
iti va fi prieten fierbinte.

esti gri.
esti asa de frumoasa.

dormi
sau gandeste
sau porneste razboi,
doar atat se cuvine,
sa nu dai `napoi.
esti gri.
esti atat de frumoasa!!!

Sufletul lui Vlavi este roz!!! Numai ca azi e un pic mai mohorat afara, de-aia inspiratia i-a venit in gri !Oricum, scrierea e buna de pus la dosar!

pleca baba leana-n sat
sa promita si sa mute
soaptele de capatat
intre viile marunte.
de-o sa-i iasa,sa vedem,
ca manca aseara baba
gem de prune,si acum
intra chiar in viile vorbite
sa-si primeasca darabaua
si,pe sest,se...stranute.

imi place poezia Vlavi ...si gri-ul e una din culorile mele preferate!

Mai, Michelle , tu si Vlavi ma uimiti de fiecare data cand scrieti !

prozaic:

culorile sunt doar culori.e mai frumos si mai cinstit sa ne asumam starile de spirit.o fi cromoterapia o metoda de...terapie,dar mai stapin pe tine esti cand stii ce e cu tine;altfel,e chiar periculos sa migrezi prin viata prin mijloace artificiale.De obicei costul e sanatatea mentala,fizica sau morala.


poe zi e:

lume,lume,trambiteaza
daca vrei sa trambitezi,
pe la ciurde ratacite
prin gradini si prin livezi.
ca e vorba omului
nu-ti fa casa la vecini,
nu umbla prin maracini,
nu gati in oala sparta,
nu te du la prosti la poarta,
nici nu fa din cal magar,
nu vinde la gradinar.

...Iar de-ţi vin idei deşarte,
te opreşte şi socoate
dacă preţul nu-i prea mare
de arde la buzunare,
Mai gândeşte cum ţi-ar sta
să vezi negru-n calea ta,
cum ar fi de n-ai visa,
ce-ai plânge de n-ai spera...
P.S. Mulţumesc, fete drăguţe, că aveţi răbdare şi citiţi joaca mea de-a cuvintele frumoase.Tabloul meu gri e mai vechi. Uneori, când mi se mai îneacă vreo corabie prin valurile vieţii, mai citesc din ce am scris cândva şi prind curaj pentru că, dacă am fost eu capabilă să trec peste cumpenele de-atunci, sigur voi trece şi peste următoarele.
Fiţi fără grijă, fetelor, nu ne lăsăm noi doborâte de câte un gând tembel.
Micheline, dă-mi voie să mă înclin în faţa ta ! [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine] Sau... mai bine-ţi pup obrăjorii şi-ţi mulţumesc pentru versuri. [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Vai de mine si de mine,
am gasit atatea rime
sa-mi ajunga ,iarna toata,
sa nu mai fiu suparata
ca ziua s-a micsorat
si n-am pofta de lucrat .
ca la becul meu miop
nu vad,aproape deloc...
Dar nu-i bai,da-l de lucrat ,
n-am fete de maritat ,
am lucrat la tinerete
sa am pan' la batranete .
Va citesc si-s incantata.
V-ati strans toate laolalta,
Faceti lucruri minunate
Sunteti pricepute in toate.
V-as ruga sa ma scuzati
si sa nu va suparati ,
ca am indraznit si eu
sa scriu ,caci nu-mi pare greu .
E mai greu sa crosetezi,
sa cosi si sa tricotezi,
sa faci o bluza ,o fusta ....
ei aicea ...eu mi-s tuta

am citit toate paginile ,am ras ,am plans ,am devenit nostalgica ,mi-am incantat sufletul ........
pentru toate astea. Va multumesc !
Sunteti harnice si talentate ! ma bucur mult ca v-am gasit
O noapte linistita si sa visati frumos !

vlavi,pupicii tai au ajuns cu bine pe obrajii mei!Thank-you,thank-you.

umbla melcul pe carare,
suna si da din picioare,
misca bine frunz`albastra,
pe la noi prin casa voastra,
umbla mortu`,canta vaca,
se-nscrie la scoala paca,
zice mutu,zice bine,
ca vine ologu` la mine,
aude surdu "vestea buna",
ca rau` ne canta-n struna,
canta vantu`in butoi,
ca a prins ura pe lume,
"drag" de noi.



Vlavi,a ajuns la mine si al treilea pupic.

Luni. Început de săptămână.
Haideţi să ne luăm de mână
şi să pornim curajoşi prin viaţă.
Nu, nu e ca un drum la piaţă,
însă se întâmplă cam tot aşa:
Plăteşti când cumperi ceva.
Plăteşti pentru tristeţi şi bucurii,
Pentru ceea ce eşti sau ce ai vrea să fii,
Pentru iubire, ambiţie, artă...
Dooar pentru speranţă nu plăteşti niciodată.
Portofelul ni-i plin cu zilele noastre
şi plătim cu un zâmbet sau cu o lacrimă-n noapte,
cu un rid, c-un sărut ori cu fapte,
cu-o poveste de viaţă în care sunt toate.


O săptămână plină de reuşite să aveţi, doamnele mele!

Un ultim dans, Toamnă!
O zi, atât ne-a mai rămas.
Nu plânge, lacrima-ţi îngheaţă pe obrazul ars de vânt.
Doar azi mai pot să-ţi mângâi trupul şi să-ţi simt încă o dată curbura şoldurilor de femeie-vioară care prinde să cânte tremurat sub palma mea înfometată de tine.
Sărută-mă.
Dă-mi să sorb boarea buzelor tale cu aromă de crizantemă, lasă-mă să-mi afund capul în pletele tale mirosind a vânt, priveşte-mă pentru ultima oară în acest an.
Haide, e un dans lin, sprijină-te de trupul meu, te voi încălzi, te voi lăsa să îţi ascunzi amintirile în pielea mea, în gândul meu, în sufletul meu....
Te iubesc, Toamnă!
Drum bun!

Tare sensibila esti doamna vlavi!
Eu însă, mă gândesc la iarnă şi la sărbători!
Iarna
Şi-au gătit copacii creanga
Cu o salbă de argint
Şi-a schimbat pământul haina
Într-un alb de sus cernit!
Cerul şi-a pierdut culoarea.
Păsările s-au ascuns
Şi îşi caută cărarea
Văntul rece de apus!
Doar sub haina de omăt
Collţul ierbii mai visează
Zâna cea cu părul blond
Îmbrăcată-n flori de zarzăr!
Iar copiii lîngă foc
Pregătesc colinde-n taină,
Ca să joace vechiul joc
Cu un Moş cu barba albă!

Uneori mă visez că sunt fulg.
Asta mi se întâmplă de pe vremea când, mică fiind, îmi plăcea să stau iarna lipită de un stâlp de iluminat stradal ( mamăăă, ce de cuvinte pentru un bec ) şi mă uitam fascinată cum se cern de nu-ştiu-unde fulgi mari, pufoşi. Pe vremea aia nici nu le simţeam răceala. Pentru mine era o minune că sunt! Nu mă interesa "procesul de fabricaţie" al fulgilor.
Doar stăteam acolo şi mă bucuram că nemişcarea mea e răsplătită de fulgi, că devin din ce în ce tot mai albăalbăalbă... Şi-mi impuneam să stau acolo până voi deveni un om de zăpadă.
Evident, planurile îmi erau dejucate ori de mucii care se simţeau nebăgaţi în seamă, ori de picioarele care-şi găseau să îngheţe taman când eu eram aşa de aproape de finalizarea proiectului!
OOOF!
Ei... şi cum vă spuneam, uneori îmi place să mă visez fulg...

CU MOŞ ENE


Moş Ene a venit pe la mine.
Mi-a împrăştiat pletele pe pernă,
M-a sărutat pe gene,
Apoi s-a întins alene.
Mi-e aşa de bine!
Mă prinde în braţe, mă alintă
Şi cu glas dulce îmi cântă:
Dormi, frumoasa mea, dormi liniştită!
Linişte... noapte adâncă...
Încet, Moş Ene se transformă...
Nu, nu e o masă diformă
Ci un june înalt, zvelt, frumos,
Cu pieptul vibrând, musculos,
Părul lui negru- pană de corb...
- Prinţesă, sărutul ţi-l sorb
Din cupa buzelor tale fierbinţi!...
- Vino, aştept să m-alinţi...
Zi-mi vorbe dulci, vorbe moi,
Să ne prindă zorii pe-amândoi
Îmbrăţişaţi!

Nu e scrisa de mine dar m-a amuzat adevarul din ea

Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta ce-am făcut?

Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Şi cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut?


autor,Constantin Tanase

Vio frumoase si adevarate versuri.

Cine moare?


Autor: Pablo Neruda

Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obișnuinței,
urmând în fiecare zi aceleași traiectorii;
cine nu-și schimbă existența;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște.

Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru.

Moare câte puțin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb și punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoții,
acele emoții care învață ochii să strălucească,
oftatul să surâdă și care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puțin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis;
cine nu-și permite măcar o dată în viață să nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare câte puțin cine nu călătorește;
cine nu citește;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuși.

Moare câte puțin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puțin cine-și petrece zilele plângându-și de milă și detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puțin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
și cine nu răspunde chiar dacă cunoaște întrebarea.

Evităm moartea câte puțin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim...

Dacă va fi să te înfierbânți, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înșeli, înșeală-ți stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minți, minte în privința vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ți frica.
Dacă va fi să simți foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să dorești să fii fericit, dorește-ți în fiecare zi...

MONOLOG
M-ai înşelat, PRIMĂVARĂ!
Mi-ai zâmbit ştrengăreşte de după un nor ceţos iar apoi ai fugit pe-o aripă de vânt cenuşiu, înfiorându-mi obrazul cu o mângâiere îngheţată.
Şi m-ai lăsat înlăcrimată privind în zare, după tine...
Altă dată, în zori, ai venit tiptil la geam, mi-ai susurat un cântec molcom cu picuri uşori pe pervaz şi m-ai chemat să-ţi privesc pletele viorii răsfirate peste crestele copacilor
care răsuflau liniştiţi, înveşmântaţi în vise de muguri. Am deschis iute fereastra dar, nu ştiu cum, tu plecaseşi deja mai departe lăsând în urma ta doar o adiere de parfum verde, îmbietor...
Şi am plâns iar după tine...
Am plâns îndelung, până când păsările, înduioşate , au venit să-mi şteargă lacrimile calde cu aripile lor moi şi să-mi mângâie obrajii arşi.
M-a durut că mă tot amăgeai cu câte un mugur gemându-şi tăcut deschiderea, cu vreo zvâcnire rebelă a unui firişor de iarbă ori cu câte o ghiduşă rază aurie împletindu-se şăgalnic printre genele mele şi apoi dispăreai ascuzându-te dincolo de nori.
Acum...iată! Mi te-nfăţişezi pe de-a-ntregul în toată splendoarea ta şi-mi bucuri inima cu aşa frumuseţe: ochi de cer senin, plete de salcie-nverzită, gura- căpşună pârguită, sânii- potir de floare, mijlocel unduitor ca firul de iarbă în bătaia vântului...
O! Când te văd atât de veselă, când te simt atât de pură, de gingaşă, uit cât de mult te-am aşteptat, cât m-a durut jocul tău şi-ncerc, uşor, fără să te rănesc cu pofta mea, să-ţi fur un strop de bucurie.

Somn

Tata,mai stii?! Prin spatiul dintre soapte
Trecuse vantul din amiezi.Acum e noapte
Si ninsa e cararea catre ape.Ma crezi?
Nu-i vaiet sa m-ajunga-n fapte cand visezi.

Mai dormi,tata.Iti stau aproape pina cand
Chiar somnul meu coboara dintre ape.In gand
Faptura ta de anticar batran ma insoteste
Si mama-mi umbla printre vise,ingereste,

Dansand.

Pentru Anne


Anul acesta nu a mai inflorit miozotisul,Anne.
Parea ca-si va tine in veci in ram neuitarea,
dar franse in cupe  tot veninul si pleca.

Anul acesta nu voi veni langa tine,Anne.
Aduna-ti din timp trei mame si trei trupuri
Si vino,pasind printre lacrimi,din nou.

Anul acesta va dura vesnicia din cioburi.
Anul acesta se pleaca in tine,plangand
Neuitarea si visul,si gand si mirare crescand.

poem pentru tine


Pe cand in tina ma-ntinam
Si ma varsam catre cuvinte
Ma duse gandul catre lauri
Si gandul mi-o lua-nainte.

Si laur ma facura zorii
Si gandul diminetii ma-ngana.
Ma petrecu spre miezul zilei
Ideea ca voi inopta cumva.

Cand seara se-aseza peste morminte
Vazura ochii mei in departare
Cum ingana-ma-vor,ritos,poetii,
Cum lacrima va curge spre hotare.

Asa dormisem in alt veac,odata.
Cand crivatul venise peste tine,
Tu,eu,ne-am adunat intre hotare
Ca sa vedem de timpul ne mai tine.

Pasisem stramb,spuneau carunt
huidumii.Pasisem stramb;in brate
tinusei pacea lumii.Neauzit si tandru
Cantam in versuri danteluri fara ate.

Tu dormi acum.In vis ti-oi arata
Si in cuvinte cam cum mai sade timpul
Cand tu adormi copilul si-l pasui dinainte.

Bisectie
(by michelinebeaulieu,again)

Ma inganam asa,sa-ti stiu avantul.
Sa iti patrund si cel din urma gand,
sa iti aduc prin altii legamantul
Ce mi-l facui,si il calcai razand.

Acuma ti-e tardiva jalea prefacuta.
Ca te-ai trezit in fata celui care
I-ai dat cu bata-n cap,oracaindu-l,
Si l-ai lipsit de ganduri si mancare.

Acum nu il mai trimite mataluta
Din nou la mine sa-i inec amarul.
Primeste-n fata visu-i si temerea
Caci azi fu-i eu cel ce-i umplu paharul.

Grigore Vieru - M-a strigat cineva?


Totul e indoielnic
Chiar si ochii acei.
Poate nu-s ai iubitei,
Poate-ai altei femei.
Totul e indoielnic
Chiar si rana.

Poate ca nu o port eu,
Poate ca mama.
Totul e indoielnic
Chiar si izvorul.
Poate ca nu el se-aude,
Poate ca dorul.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
...de cine este poezia? De unde am salvat-o, nu scria....caut eu.
Am postat-o pentru ca este atat de adevarata!
Am gasit: poezia Mariei Demetria