Animale de companie!!! - 5

Imi pare rau pt. Bebe al tau!!! Stiu cum e sa iti pierzi animalutul iubit!!

Of, Doamne! Imi pare rau pentru Bebe. Sper sa existe un loc in Rai si pentru animalute.
Inteleg suferinta si a catelusei si a stapanilor.

Ma strange in spate pentru ca motanul meu - rasa europeana (comuna), Moti se chinuie de aproape 1,5 ani cu probleme la gurita. Initial a avut diagnostic de palatinita, apoi gingivita, stomatita, si-a pierdut aproape toti dintii (veterinarii - sunt 2 la acel cabinet si lucreaza simultan...si concomitent !), a avut o anestezie si i-au facut detartraj si au extras aproape toate radacinile (i-au lasat o masea cariata, curatata, dar fara sa acopere gaura aceea cu ceva si caria s-a extins iar), acum, din noiembrie, dupa o alta anestezie generala cand l-am dus sa-i scoata si radacina ramasa care se tot cariaza dar i-au curatat-o si i-au lasat-o tot acolo "ca nu mai are cu ce manca", are diagnostic de "tumoreta" care, la inceput era proeminenta, apoi dupa un tratament cu o injectie pe saptamana ("amestec de enzime care opreste inmultirea celulelor" - un fel de citostatic presupun) s-a aplatizat dar pare extinsa pana la "comisura"-zisa veterinarului. Nu l-au operat ca s-au temut sa nu reapara si sa se extinda rapid cum s-a intamplat la un alt motan, inainte de a-l duce pe al meu, cu cateva saptamani. De fiecare data, problemele sunt asociate si cu infectie, febra, mai nou cu dureri (miauna bietul de el si fuge prin casa, plange cand mananca si mananca rar, odata/zi sau la o zi jumate chiar si doua cand e mai rau), efectul trata mentului tine 3-5 zile dupa care o luam de la capat. In general i-au facut antibiotic cu antiinflamator. In toamna si luna asta, la inceput, i-au facut si o injectie care-i indeparteaza/atenueaza durerea 2-3 zile. In acele zile mananca bine si e vioi. Asta vara mi-a facut si un soc cardio-respirator si de atunci are si diagnostic de insuficienta cardiaca si traieste cu pastiluta. Nu are inca 9 ani. Mi se rupe sufletul de el si nu mai stiu ce sa mai fac, unde sa-l mai duc (mai ales ca nu stiu nici numele medicamentelor folosite pentru tratamente, ca nu-mi spun decat actiunea lor) si am cheltuit o groaza de bani, de care nu-mi pare rau, daca au efect tratamentele, dar nu prea au. Si nu stiu cat i-or mai rezista ficatul, rinichii si toate cele la atata antibiotic si antiinflamator. Acum iar dureri, iar febra, iar miros greu din gurita, iar plansete la mancare si peste zi, iar nu mai iese afara si doarme - cat poate si el - si avem abia 2 saptamani dupa tratament. Mi-e frica, mi-e mila si aproape intru in panica. Imi "propusesem" sa-l am sanatos macar 15 ani (prin comparatie cu motanul de rasa al unei colege care are 17 ani). Asa ca, sincer, inteleg ce inseamna pierderea lui Bebe.

Karina desi nu am caine nu pot fi indiferenta la asemenea suferinta si pierdere   Orice vietate avem langa noi, face parte din familie si eu cred cu sinceritate ca au o misiune aici, uneori chiar ingerii nostri pazitori.

Cand am fost diagnosticata cu astm mi s-a recomandat sa renunt la pisici; n-am putut deoarece ele mi-au salvat fiica si casa de la un dezastru. In 1993 cand a murit socrul meu (locuim pe aceeasi strada distanta de un bloc) noi eram acolo pentru pregatirea celor necesare. Fata in clasa a patra cu o prietena de-a ei se jucau in camera mica si ca sa nu fie deranjate de Pitzi si Mio au inchis usa camerei cu cheia. In camera mare ardea pe suport un betisor (pus la inaltime pe dulap). La un moment dat jarul a cazut pe dulap si de-aici s-a aprins mileul, a ars o parte din dulap incat a strapuns suprafata, s-a aprins covorul. Deasupra dulapului era teava de gaz pentru ca aveam convector.
Bineinteles ca ei alergau prin casa agitati, dar fetele credeau ca se joaca pana cand Mio a sarit pe clanta usii de la camera incat a cazut cheia din usa. Abia atunci fetele au deschis usa dar in casa era fum de abia se vedea. Deja focul se apropia de prelungitorul de curent, au reusit sa-l scoata din priza, iar norocul a fost ca am invatat-o sa scoata de sub tensiune de la tablou in cazuri extreme. Au aruncat pe urma apa si dupa aceea a venit sa ne spuna ce s-a intamplat, alba ca varul. Cand am venit acasa peretii erau negrii, Mio si Pitzi erau "negrii de fum", imprimanta nu mai scotea decat pagini negre si la doua luni dupa.
De atunci n-am mai folosit betisoare pentru ca trebuie sa stai cu ochii pe ele ca pe butelie.

Lumaria imi pare rau pentru Moti, sper sa gasesti veterinarul cu diagnosticul corect si tratamentul pe masura; probabil ezita sa-ti spuna ce sanse de vindecare are.

Si eu am trecut ,anul trecut in septembrie, prin aceleasi momente triste precum Karina. Am avut un prieten de nadejde, un dog german gri , care sa ne apere casa si sa ne aduca multe momente de bucurie, dar batranetea si-a spus cuvantul In ultimele luni de viata se deplasa din ce in ce mai greu. Am adus medic veterinar, i-am facut tratament si injectabil si pe cale bucala, dar ,dupa cum ne-a spus si medicul , nu am facut decat sa amanam momentul in care trebuia sa ne luam "la revedere" de la el. Inainte cu doua zile de a chema medicul pentru injectia letala nu a mai vrut sa manace si sa bea apa, nici macar ajutat ( el nu se mai ridica deja de jos de vreo 2 - 3 saptamani.)
Acum sunt posesoare a doi bichoni, un pisic si inca un catel ( o corcitura) care sta in curte (nu am inca o poza cu el ).Este frumusel foc. Pe el l-a salvat sotul meu de pe marginea drumului, dintr-o parcare , la o saptamana dupa ce murise Maco (dogul).
Acestia sunt colocatarii nostri:
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Nu stiu daca as putea sa stau cu casa goala. Catelusii sunt cei care se bucura cu adevarat cand intru pe usa, iar fetita este ca si "umbra 'mea. Oriunde merg eu ,prin casa, ea este dupa mine.
Cand cos la masina sta pe un scaun langa mine, la fel si cand sunt la bucatarie ,are un scaun al ei.Baiatul este cu sotul meu. Daca nu e el acasa, sta pe canapeaua unde e facuta poza,este locul lui preferat.

Tomari, ai dreptate. Eu din start m-am gandit la ce e mai rau. Prefer sa-mi spuna direct, sa am timp sa ma pregatesc cat de cat, sufleteste. Chiar acum, "baiatul meu" a venit de afara, unde a fugit cand a vazut ca scot aspiratorul (chiar si cand se simte rau fuge daca aude ca umblu la cutia aspiratorului sau la cusca de transport la veterinar - e satul de injectii) si, s-a asezat in bratele mele... . Sper totusi.
CarmenClaudia, sa-ti traiasca "puisorii" si sa-ti aminteasca de batranul ... dog !

ooofff Doamneee, Karina m-ai facut sa plang. Te imbratisez cu drag!

Karina,imi pare nespus de rau!!!! Mi-au dat lacrimile.E tare greu cand pierzi un sufletel drag.
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Imi pare rau Karina pentru durerea ta si mai ales pentru chinul suferit de catelusa ta        

Am pierdut acum o saptamana un ciobanesc mioritic pe care il aveau ai mei la tara, era batran avea vreo 14 ani. De asta toamna avea episoade scurte de sufocare, din cand in cand si credeam de fiecare data ca moare, apoi isi revenea de parca nimic nu se intamplase, manca si era "vioi" ca un mosulet. Mi se rupea sufletul cand il vedeam cum se chinuie, la inceput incercam sa-l ajut, apoi speram de fiecare data sa nu-si mai revina. Nici un veterinar din comuna nu a vrut sa-l eutanasieze pe motiv ca nu are voie.
Acum plang pentru suferinta ciobanescului meu si a catelusei tale       , dar sigur e mai bine pentru ei acum.

Mi-am luat ramas bun de la multi catei pana acum, dar de fiecare data ma bucur de un nou catel in curtea alor mei, mai ales ca acum avem doi salvati de pe strada.

Fifi
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Bobi
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

O,Doamne ! ce animalute dragute!
Am si eu doi motani nazdravani si o catelusa isteata foc !Pisu cel mare va saluta cu o floare!
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Sa-ti traiasca Pisu!!!

Fetele cu pisici, dati-mi un sfat: cum reusesc sa pacalesc pisica sa manance mancare naturala (adica pui fiert, smanatana, branza, ou, etc). I-am lasat piept de pui fiert intr-o zi, fara altceva si nici macar nu a gustat-o. A doua zi i-am schimbat-o, si la fel, nici nu s-a uitat la ea. Nu mananca decat granule pentru pisici si cate un pliculet de Felix pe zi (bucatele de carne in gelatina - linge doar gelatina). Adun smocuri de blana de prin casa pe care si le smulge cu dintii (nu are paraziti si ma gandesc ca o fi de la mancarea asta chimica)

Ema , incearca sa ii amesteci progresiv putin cate putin piept de pui in mancarea care ii place ei ! Eventual incearca sa faci un piure .

Din pacate nu te pot ajuta Ema!!! Motanii mei mananca orce dar, carnea le place cel mai mult!! Incearca asa cum a zis Floren, poate merge!!
Sau cum zice mama, lasa-l 2-3 zile fara mancare sa vezi cum mananca orice!!!

Floren si Alina am sa incerc o combinatie intre sugestiile voastre Incerc sa devin surda la miaunatul lui tragic si il oblig sa manance natural. N-o muri doua trei zile atata timp cat va avea apa sa se hidrateze si sper ca foamea il va face sa manance. Insa ma mir sa vad ca nu mananca nimic altceva si ma intreb unde o fi trait saracul pana acum ca e asa de timid si de lipicios...

De o saptamana avem un nou membru de familie. Un motanel de cateva luni, portocaliu, tigrat, GARFIELD. E frumusel foc si f. jucaus. Poze cu el am pe aparatul foto dar din pacate nu am avut inca timp sa ma ocup de ele.

Cand ai timp sa ni-l arati si noua.

Am si eu un Zoo(mai ales o multime de cocosi si gainuse liliputi,colorati si galagiosi).Ea este Mura si,cum usa era deschisa,a profitat sa traga un pui de somn in pat adevarat:[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Iar el este Pimpinel,un motanel obraznicut si alintat,care incearca sa ajunga la mancarea catelusului:[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Animalutele,indiferent ca au doua sau patru picioare,ca torc sau latra,sunt o terapie pentru cine le iubeste.

Sa va bucurati de animalele voastre de companie cat mai mult timp!
Cum sunt gainusele liliput? O sa caut poze pe aici.
Eu am doar un catel si de 2 luni iepurasi...din pacate la unul i-au crescut dintii aiurea si l-am taiat si gatit  in tava, la cuptor...imi pare asa rau...dar fiul meu filozof:"-Daca te joci cu mancarea, asa patesti!"

Gainusele japoneze sau liliputi sunt mici,colorate,zburdalnice si le place libertatea.La mine sunt libere prin toata gradina si seara se culca sus,in vie:[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Cocosii sunt galagiosi,gainusele sunt fac multe oua,iar cand vreuna e closca,nimeni nu se poate apropia de puisorii ei.Pe aici am prins cateva prin gradina:[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Alina ia sa-ti faci timp si sa ne arati pisicuta Ne faci curioase si ne lasi asa...
Dorulet imi place mult cocoselul din poza dar si mai mult imi place somnorosul acela mic. Oare de ce le place sa doarma acolo unde nu au voie?
Eu va spuneam ca aveam mari probleme cu motanul: lui ii cadea saracul blana in nestire si eu dadeam zilnic cu aspiratorul. I-am schimbat granulele pt pisici sterilizate cu granule pt pisici adulte Acum are o blanita lucioasa si fina si nici nu-i mai cade (doar cate un par pe ici pe colo)

Ema,sunt si granule contra caderii parului.

Dorulet, le-am incercat si pe acelea cateva saptamani si ii cadea blana la fel de rau ba incepuse sa se scarpine de era tot plin de zgaibe si in plus avea sange mult in fecale asa ca le-am inlocuit.
Ii dau Purina pisici adulte si nu s-a ingrasat prea mult (are tot 6 kile cat avea si din refugiu acum 1 an) si vad ca le suporta bine

Dorulet  sunt foarte frumoase. Catei imi plac si mie dar pisicile mai putin. La tara am avut caine era foarte frumos dar dupa ce a murit soacra a disparut, banuim ca a fost calcat de masina. Obisnuia sa-i conduca pe sotul sau pe socrul la tramvai si trebuia sa traverseze un drum european circulat.

Ce dorm ele acolo in vie! Faine!
Fac si oua? Se pot manca?...desi sincer sunt asa mici si delicate!
Sa va bucurati de animalele voastre!

Da,fac chiar multe oua.In iarna trecuta am avut doar patru gainuse(acum am vreo 15),dar n-am cumparat oua.E drept ca-s  mai mici,dar gustoase,ca pasarile mele sunt fericite,ca-s libere.Si e interesant si relaxant sa le urmaresti si sa le vezi viata de"familie",e un spectacol.