Ce va motiveaza sa creati/lucrati?

Si parintii mei sunt/ au fost croitori (mama e la pensie, dar croitoria nu e doar o meserie de care te lasi, nu?), dar ei nu ma lasau la masina si nici nu ma invatau, pe principiul ca nu e meserie pe care s-o invat eu. Aveau alte planuri pt mine. Si acum mama imi spune cu repros ca nu m-a tinut la o facultate ca sa stau acum la masina . Draga de ea... pt ea era doar o meserie, pentru mine e o pasiune si un mijloc de a economisi bani. Si imi place sa-mi cos ceva pe placul meu si apoi sa fiu apreciata pt ce port. Dar cel mai mult imi place ca fie-mea face diferenta intre hainutele cusute de mine si celelalte

De-a klungul timpului, am avut nenumarate porniri creatoare, de copil, am incercat crosetatul, tricotatul, insa nu am avut sansa sa evoluez, neavand surse de inspiratie, de invatat tehnici noi.
de ceva vreme tot urmaream diferite tutoriale pe net si asa am inceput sa imi cumpar sarma, pietricele si sa incerc sa fac si eu, pornind de la tehnicile invatate din diferite surse, bijuterii.
La inceput cu clestele sotului, mai tarziu am inceput sa imi cumpar ustensile speciale.
Ideea e ca nu ma mai pot opri. Imi place ce fac, ma ajuta sa uit de serviciu, de problemele de la serviciu, si imi incanta sufletul.
Daca ar fi dupa mine as sta toata ziua sa lucrez cate ceva, insa timpul nu imi permite.
Cu toate acestea, seara reusesc sa fur cateva ore pentru acest hobby care ma implineste.

Imi place sa ma relaxez crosetind si tricotind.
Sunt unele dintre hobyurile mele preferate,cind am mai mult timp liber.

La mine e un hobby util.Si am satisfactia ca port un lucru facut de mine.Eu de cand m-am maritat nu am cumparat nici-o lenjerie pentru pat toate sunt facute de mine ,una insa am facut-o din petice mici ca o manseta de camasa de dama.Era un material gofrat si mi-a placut atat de mult incat am luattot ce insemna rest de span din acel material si am stat si am unit petice pana am realizat o lenjerie da pat dublu.

Eu lucrez frivolite .Fac asta in timpul liber cu multa pasiune si ma relaxeaza. Nu comercializez lucrarile mele.Le fac cadou uneori persoanelor importante din viata mea.Intotdeauna cand termin un mileu sau un guler, am o satisfactie deosebita.

Bun venit printre noi andramaria62 !

Nu e o problema daca nu vinzi Noi vrem doar sa ne arati ce faci!

si eu ma relaxez tricotind Sa crosetez acum invat de la voi Si ma mai relaxeaza si ma incinta sa va admir lucrurile care va ies din miini .

Mi-a placut placut dintotdeauna sa lucrez ceva manual ,pentru mine nu a fost o pedeapsa lucru manual in clasa a IV a,din pacate acum sunt nevoita sa -mi transform pasiunea si intr-o mica sursa de venit in plus.Oricum un lucru este clar ,trebuie sa ai talent si unele calitati in plus ca sa te ocupi cu asa ceva.

Eu nu am fost nici la scoala sa invat croitorie si nici nu ma invatat Mama desi stiea ca doar lucrase vro 10 ani la apaca dar in schimb mi-am loat bataie cu nuiaua de la mestere de la vro 14 ani asa si imi spune Monico mama daca nu inveti sa cosi va fi vai si amar de pielea ta......si uite asa am invatat sa fac de toate mai o lenzerie mai modific cite ceva,ieri am facut 4 fete de perna am modificat o perechie de pantaloni,mi-am modificat camasa si azi o sa termin vesta ca doar sunt in concediu si mai gasesc eu sa fac ceva ca nu pot sta degeaba

Am cumparat masina de cusut ca sa-mi fac pernele pentru magazin... sa nu mai dau bani la cusut si sa pot experimenta modele noi.. Apoi am fost curioasa sa-i fac fetei mele cate ceva, dupa care, pentru ca "v-am intalnit" pe voi, am indraznit sa-mi fac si mie; purtabil, chiar
De mica tricotez, dar niciodata prea mult, adica o bluza pe iarna.. mi se pareau prea scumpe firele. Numai ca n-am apreciat corect Acum sunt hotarata sa nu mai ratez nici o seara... doar atunci pot tricota.. Mai am putin si termin o bluzita fetei mele, si deja am alte proiecte.
Cred ca v-am ametit..

Fiecare din noi are un talent , se naste cu el , unii mor si nu-l descopera . Atunci cand simti nevoia sa faci ceva frumos inseamna ca ai in tine o energie pe care trebuie s-o materializezi cumva.Acea energie pe care o pui in ceva frumos si folositor se va intoarce inapoi la tine inzecita. Ati observat cat de mult ne bucuram dupa ce reusim sa facem ceva frumos? Eu stau chiar si ore in sir privind la un tablou pe care l-am terminat sau o piesa de arta textila deosebita in care am pus mult suflet, rabdare, timp si bani.Am avut multe satisfactii , e tare placut sa vezi in jurul tau oameni incantati de ceea ce faci si asta este un motiv sa mergi mai departe, sa faci ceva si mai frumos.Toate vernisajele pe care le-am avut au fost si vor fi zile de sarbatoare pentru mine, motive pentru care sa nu ma opresc desi uneori spun : gata ma opresc aici ! Nu pot ! in afara de copilul meu arta este al doilea lucru frumos din viata mea.Va doresc sa va bucurati de tot ce faceti -Elena

Frumos, Elena, se vede flacara artistului arzand in sufletul tau

cind eram in scoala era ora de lucru manual.ce multe lucruri invatai acolo!imi placea mult sa tricotez ,sa brodez fete de masa ,pernuta , am terminat scoala si am intrat la servici la o firma de goblenuri din focsani,si inet incet am invatat sa fac goblenuri ,dar din pacate nu le-am inramat, de cind v-am descoperit pe voi iar m-am apucat de treaba ,tricotez si crosetez dupa indicatii video .va multumesc ca existati...

Pentru ca e ... o distractie, o "joaca".
Ar fi multe de spus... . Desi am terminat inginerie economica si restul studiilor postuniversitare sunt legate tot de domeniul economic, m-a fascinat si ma fascineaza tot ceea ce este legat de vestimentatie si de tehnica crearii acesteia. Pe vremea cand aveam sase ani si ceva am croit dupa mintea mea prima sapca, bine-nteles aceasta fiindu-mi cusuta de cineva care imi canta in struna la acea vreme. Fara sa aiba ceva iesit din comun, era extraordinara pentru mine si o purtam cu mare mandrie chiar daca era in mijlocul lunii august. Dupa cativa ani a inceput o mare prietenie intre mine si "Sanda". Pentru cei care nu stiu "Sanda" este una dintre ceatiile romanesti in ceea ce priveste domeniul masinilor de cusut de uz casnic. Mama a cumparat-o atunci cand au aparut de piata insa nu a folosit-o niciodata. Daca nu eram eu nu cred ca era folosita si probabil ar fi mers si azi. De-a lungul timpului am facut multe lucruri frumoase, uneori distractive alteori cu nervi, impreuna cu "Sanda". A urmat o masina de cusut industriala "Super" dupa care o "Metalotehnica" urmand ultima achizitie s.h., un "Durkopp-Adler". Acum folosesc o masina de cusut casnica "Singer" pe care am cumparat-o acum patru ani, o masina industriala de cusut facuta de cei de la "Juki" pe undeva prin Hong Kong pe care am cumparat-o cam cu doi ani in urma si o masina industriala de surfilat Metalotehnica, veche dar buna. Am facut aceste achizitii pentru faptul ca am devenit foarte pretentios in ceea ce priveste acuratetea executiei produselor care-mi ies din mana.
Revenind la subiect, tot ceea ce am creat croit si cusut a fost ca o simpla distractie si un mod placut de a petrece timpul liber. Trebuie sa precizez ca datorita profesiei si locului de munca a parintilor mei, mi-am petrecut aproape toata copilara intr-o fabrica de confectii. Probabil asta explica atractia mea fata de acest domeniu. Cand ma apuc sa fac cate ceva e ca o "joaca" de aceea ma si joc. Faptul ca nu am facut permanent acest lucru si faptul ca profesia mea este diferita de aceasta "joaca", m-a facut sa nu ma plictisesc si sa-mi doresc sa mai scot din cand in cand cate ceva din mintea si mainile mele. Va rog sa ma credeti ca am prieteni si prietene care sunt foarte bucurosi ca ma "joc" din cand in cand.
Deci cum v-am mai spus pentru mine e o "joaca".

foarte frumos, bogdan , te felicit!

[/b]Din cele scrise de tine ,am inteles perfect ca,,joaca ta,, este pasiune ,hoby.
Si mai inteleg ca ,,joaca,, de-a creatul si executarea vestimentatiilor s-a nascut la o renumita fabrica de confectii.
M-as bucura daca ar mai exista acesta fabrica.Avea mult export si personal calificat.
Iti doresc un bun venit pe acest Forum si la cit mai multe ,,creatii vestimentare,, facute din pasiune.Cred ca ai sa intilnesti la rindul tau oameni pasionati .
Si eu mi-am redescoperit ,de un an de zile de cind am intrat pe acest Forum,mai multe ,,hobyuri,, tricotat,crosetat ,tatting .

Eu lucrez numai si numai din pasiune. Cusutul imi da o satisfactie enorma, chiar daca nu stau la masina, ci in fata televizorului ( mai mult ascult decat vad) si remaiez un ciorap sau carpesc o soseta.
Am inceput de mica. In casa aveam in casa o masina de cusut, cu pedale, ILEANA si mama lucra la ea din an in pasti. Eu insa, m-am indragostit. Am inceput cu cusutul hainutelor pt papusi. Pe vremea aceea erau si papusi mari, de vreo 60-70 cm inaltime.
Prin anii '80, mi-am cusut pereche de pantaloni. I-am croit dupa un tipar (am desfacut un alt pantalon) si i-am cusut din cel mai ieftin material, pe care-l cumparam in comert, diftingul (nu mai stiu daca se numeste asa). Se gasea numai in culorile alb, roz si bleu. Eu cumparam multi metri alb si m-am invatat sa-l vopsesc. Cu aceasta tehnica materialul intra bine la apa si avea si o tinuta mai buna. Pt o eleva care nu avea bani, acest material era ideal.
Apoi, am continuat cu mici lucrari pt colegele mele de scoala. Eram fascinata pur si simplu. Lucram chiar si noptile.
Din pacate, mama mea nu m-a lasat sa-mi continui pasiune si ma- fortat sa fac o alta scoala. Asa am intrat la Liceul Economic...dar nu mi-a placut.
M-am angajat prin mici ateliere de croitorie ca sa aprofundez ceea ce-mi placea. Dimineata lucram, iar seara faceam seralul.
Apoi....am lucrat in privat, acasa. Faceam rochii de mireasa, de seara... diverse. Eram independenta si aveam clientii mei. Ma puteam desfasura in largul meu. Am facut din aceasta pasiune o meserie. Am iubit-o si o iubesc!
Insa, acum 4 ani am cunoscut, la Viena (locuiam acolo cu fiul meu) pe Claudio. El mi-a schimbat viata. A vazut ce si cum lucram ( tocmai am terminat proiectul pt un spectacol, un musical) si mi-a propus sa fac o scoala, de design. El este arhitect si avea nevoie de o desenatoare, o proiectanta. Dar care lucra cu computerul. Eu nu stiam decat sa trimit E-mailuri, habar nu aveam de altceva.
Cum si dragostea crestea in acest timp, am zis :fie! Imi demontrez mie in primul rand daca pot... Numai de invatat nu aveam chef....Ufff...
M-am inscris la Scoala, la 40 ani!!! (in Viena) si mi-am luat diploma in Autocad (computer design) ...Am descoperit o alta lume. Al desenului tehnic.
Acum 3 ani am parasit Viena pt Praga. Viena mea draga! Am tradat masina de cusut...
Azi, lucrez intr-un birou de arhitectura. Am invatat foarte mult si am straduiesc pe zi ce trece. La inceput am avut o colega, care ma mai ajuta la nevoie...acum sunt singura si incerc sa tin fata situatiei. Nu mi-e usor, dar si aceasta munca este la fel de frumoasa. Ne ocupam de reconstructii de cladiri istorice ( care la Praga nu lipsesc!) si de design interior. Este o firma italiana...deci design italian, calitate prin excelentza!
In decembrie 2010 am facut o alt curs de perfectionare in domeniu.
Insa, la masina de cusut nu am renuntat...si nu voi renunta. A fost prima iubire si asta nu se uita, nu-i asa?!
...cam asta a fost povestea mea de croitoreasa....De fapt ea continua!
O seara placuta va doresc! Si nu uitati un lucru: niciodata nu prea tarziu sa inveti ceva nou!
p.s.
Scuze pt eventualele greseli (scriu de la servici)

De cand locuiesc la greci, sunt liber profesionist in artele vizuale, pe langa placerea pe care o depun in timpului lucrului, imi vand lucrarile pentru a trai.

Fraise, ti-am vizitat blogurile...superbe creatii, la cat mmai multa vanzare iti doresc.

In iunie venim aproape de Salonic, poate ne vedem.

Habana, succes pe mai departe, dai mult curaj multor femei aici pe forum, numai bine.

Ce bucurie, mi-ar place mult sa ne vedem. Te astept si ma bucur pentru vizita la bloguri.

lucrez pentru ca ma relaxeaza si pentru ca imi place sa incerc ceva nou
de mica mi-a placut impletitul atelor sa ii zic asa,bunica a fost cea care mi-a pus pentru prima data croseta in mana si m-a invatat sa fac lant pentru laseta.
zicea ea ..cu cat sti sa faci mai multe cu mana ta pentru casa si pentru tine cu atat mai bine ai satisfactia lucrului facut de mana ta,,.
acum mai de curand am invatat sa dau cu glet, cu lavabila,lucrand cu sotul in amenajari interioare, imi place cand vad ca putem realiza ceva cu manutele noastre <sunt un pic mai baietoasa de felul meu>
imi place sa umblu cu pistolet, cu soricel, cu bormasina, sa dau gauri ,bine la lucruri mai marunte unde nu pot cer ajutorul sotului.am idei multe pe care vreau sa le pun in practica dar mai putin sprijin moral
mai mult ma ambitionez sa fac ceva atunci cand mi se spune ca nu poti sa faci cutare lucru ,pentru ca esti fata, eu vreau sa fac,poate ca nu reusesc dar eu vreau sa incerc
ma inspira foarte mult membri forumlui LUCRU DE MANA
va multumesc

Eu lucrez caci place foarte mult,ma relaxeaza dar si ca pot vinde si-mi ajut si astfel baiatul /copii.
tuturor ce le place lucrul de mana
Eu nu-mi permit sa mai fac "caritate" acum cand doar terapiile(fara tratamentul )copilului ma ajung aprox 1500lei/luna....si nu am doar un copil si am si altele ca toata lumea

Cel mai multa ma motiveaza faptul ca vreau ceva nou si special, unic, si este o placere sa creez EU acel ceva.
Pentru mine, crearea de hainute a inceput inca de cand eram mica.
In scoala generala am brodat manual primul meu tablou ce o infatisa pe Fecioara Maria. Tot atunci am invatat sa crosetez.
De la 11 ani am inceput sa cos manual lucrusoare la papusi. Papusile mele aveau mereu cele mai frumoase hainute si cele mai multe...
La 14 ani am primit cadou masina de cusut Ileana din partea mamei mele cu care mi-am facut diverse fustite si alte modificari ale hainelor.
La 16 ani mi-am creat prima mea rochie cu care am participat la bal... m-am simtit foarte bine in ea deoarece imi iesise bine si o facusem cu mare drag
In prezent imi modific mereu cate o bluzita, rochita, pantaloni... mie, surorilor si prietenelor.
Acum mai nou am inceput pantalonii de primavara pentru noul concurs
. Sper sa iasa bine prima mea pereche de pantaloni. Imaginatie am, tipar am reusit sa fac, material mi-am cumparat.... ii dau "bataie" indata.

Si o curiozitate: ai reusit sa lucrezi pe bani? mie asta nu imi iese neam, daca le ofer sunt bine primite, daca cer bani... mai bine nu!

diada a scris:Si o curiozitate: ai reusit sa lucrezi pe bani? mie asta nu imi iese neam, daca le ofer sunt bine primite, daca cer bani... mai bine nu!

Nu stii sa ceri!
Eu croitoresc de la 16 ani pe bani, si atunci cliente mi-erau colegele, apoi vecinele, apoi...am inchis cercul si l-am transformat in club privat

Inainte de 16 ani ce-i lucram mamei (icoane, rame pirogravate, copiat carti, lumanari de ceara curata) era pe bani. Putini dar ma motivau. Altfel as fi putut sta cu o carte pe genunchi si cu andrelele in mana...

Fetelor munca se plateste. In bani, produse, servicii.

Eu acum muncesc si ca nu pot sta degeaba, e ca un drog. Seara nu mai croitoresc dar fac altele, ma joc impletind, crosetand sau desenez cate ceva ce voi avea de lucru apoi.