15 ianuarie - Nasterea luceafarului Mihai Eminescu

Codrule,codrutule ce mai faci dragutule....
O mama dulce mama ,din negura de vremi...
si daca stele bat in geam si se cutremur plopii...
Pe linga plopii fara sot adesea am trecut...
Dintre sute de catarge care lasa malurile cate oare le vor sparge vinturile ,valurile...
.

Da,buna dimineata!!!Spre ascultare si buna vedere:[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

"Punctu-acela in miscare ,mult mai mic ca boaba spumii
e stapanul fara margini peste marginile lumii."

Asta mi-a venit mie in minte acuma!

"O, mama, dulce mama, din negura de vremi
Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
Se scutura salcâmii de toamna si de vânt,
Se bat încet din ramuri, îngâna glasul tau...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu"

Mi-e dor de reuniuni, comemorari, aniversari..... la care am participat pe vremuri!

Poate ma injurati, dar mie nu-mi vine in minte decat ca, acum 4 ani, pe 15 ianuarie am suferit o tripla fractura maleolara (la glezna) care isi cere tributul si acum, cand merg mai mult sau stau mult in picioare

A fost odată ca-n poveşti,
A fost ca niciodată.
Din rude mari împărăteşti,
O prea frumoasă fată.
Şi era una la părinţi
Şi mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinţi
Şi luna între stele.

Atita stiu, ca atit ii place nepoatei mele.

Glossă

"Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece."

Somnoroase pasarele

"Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna
Se ascund in ramurele
Noapte buna."

GLOSSA

"Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limba
Recea cumpana-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.

Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.

Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.

De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.

Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine."

(1883, decembrie)

p.s. m-am trezit in minte cu versul: Ce e val ca valul trece... este intr-adevar nemuritoare poezia lui Mihai Eminescu

"Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!"
mie asta -mi vine in minte des...cat de bine se potrivesc si in zilele noastre versurile lui...

bety ....acesta este si pasajul meu favorit...si intradevaril il rememoram din ce in ce mai des in zilele noastre

Mai am un singur dor
În liniştea serii
Să mă lăsaţi să mor
La marginea mării

Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin

Nu-mi trebuie flamuri
Nu voi sicriu bogat
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri.

Şi nimeni-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet
Doar toamna glas să dea
Frunzişului veşted....

Din memorie....

pentru tine,Iubitul meu din nemurire,
ma extrag dintre vanturi si vremi,
aduc cu mine pacea lumii-n brate
si-n poale,atarnat,motiv sa nu ma "temi".

buna ziua,am citit un articol in ev zilei ,de azi referitor la eminescu( o ipoteza despre ce anume ia cauzat moartea geniului) si pot sa va spun ca este mindria noastra nationala geniul lui(pacat ca nu facem un brand din acest lucru);oare cind se va naste urmatorul geniu (de o asemenea anvergura)la noi

si daca s-ar naste,AR TACEA,pentru ca:
-s-ar naste sub istorii si realitati pamantene in care tot ce e genial,e condamnat la moarte;daca orice om are instinct de conservare,si geniul are.
-nu ar exista minti sa il inteleaga,deci s-ar naste spre propria lui delectare(ca nu exista inimi sa-l priceapa).
-consider ca geniul considera ca merita sa studieze,tacut,sa intervina,tacut,in specia "umana" care mai mult decat sa admire geniul nu face;dupa admirare(daca exista),urmeaza contrazicerea de idei(pentru ca geniul i-a pus oglinda in fata) si apoi alterarea imaginii geniului,a fiintei proprii,a fiintelor lui apropiate si a relatiilor lui dragi.
Urmariti istoria,geniile nu au copii sau au alienari,geniile se alieneaza;oamenii spun ca ei sunt nascuti sa innebuneasca,geniile spun ca nu suporta mediocritatea si rautatea,asa ca,probabil,sute de ani nu vom mai vedea genii pe langa noi,pentru ca nu se vor mai arata.Vor iesi in fata non-valori,vom zbiera o data cu ele,zicand ca e freumos ce e urat,pina cand ne va durea capul si gatul(    ),pina cand vom muri de dor si doruri...
Cam asa vad eu lumea;voi ce ziceti?

Lui Eminescu

Oricate versuri se vor scrie
Ca ale tale nu vor vor fi nicicand ,
Traiesc prin a ta poezie
Si noaptea dorm ,cu ea in gand.

Luceafarul ai fost numit
Si meriti numele asa sa-ti fie,
Caci te-ai nascut ,ai scris si ai murit,
Dar vei trai prin a ta, poezie.

Daca pe tine nu te-as fi citit
Cat de sarca viata mi-ar fi fost!
Iar sufletul pribeac si gol
Ar cauta in intuneric ,fara rost .

Nu cred ca-n lume se va naste
Un om cu stralucirea ta .
Tu vei trai in inimile noastre
Atat cat vom iubi ,vom suferi si vom visa .

poezia preferata ,Oda in metru antic .
Nu credeam sa-nvat ,a murii vreodata
Pururi tanar,infasurat in manta-mi
ochii mei ,inaltam visatori la steaua,
Singuratatii !!!!