Mamici de mai multi copilasi

Apoi nu stiu ce sa zic...eu nu am experienta...dar cred ca va trebui sa lucrezi la barbat, sa-l convingi ca isi creaza dependenta fata de voi si mai tarziu o sa fie si mai rau.

Am citit un articol in revista Familia ortodoxa despre dependenta pe care si-o creaza copii fata de mama, sau altcineva m-am speriat si am actionat. Vreau sa zic ca ale mele daca iesim si toti din camera ele nici nu baga de seama, nu plang, isi vad de treaba lor.
Mai zicea ca un copil mic trebuie obisnuit sa adoarma la loc singur, nu cu un truc, lapte, apa, ceai sau mai rau mancare noaptea, am auzit pe cinneva ca da si biscuiti noaptea, de fapt tot ce ii cere copilul numai sa adoarma la loc.

Ale mele le mai aud noptea ca se mai trezesc, dar nu plang se foiesc, uneori bolborosesc, apoi adorm la loc.

Intr-un fel e bine la tine ca sutn de o varzsta. Eu nu pot sa o las sa planga noapte aca e si baiatul si se trezeste si a doua szi nu mai poate merge al scola. Acum am inceput sa o las doar pe ea sa doarma cu sotu si eu fug pe canapea in sufragerie. La inceput a protestat rau de tot dar acum vad ca sa obisnuit. sa nu mai fiu noapte alanga ea.

RamonaM a scris:

aurishta a scris:Ramona, n-as vrea sa crezi ca te-am luat in primire, eu nu am gemeni si pot doar banui dificultatile pe care le intampini cu doi bebelusi. Aici ne dam cu parerea, poate poti culege ceva care sa-ti fie de ajutor.

Nicidecum Aurishta, eu consider ca fiecare mama stie ce e mai bun pt bb al sau. Teroarea, ca sa zic asa nu a durat mult: 1 noapte au plans amandoua dar in reprize, a 2 a noapte numai una si putin, iar in urmatoarele nopti, vreo 2, s-au mai trezit pe la 4, acum vreau sa zic ca este suuuuuuuuuuper bine cu somnul.

Nu am o ora anume de somn seara, cand le vad ca le este somn, le alapez si in patut, le spun rugaciunea, le dau jucarica de somn si gata, se mai trezesc dimineata 6, 7, 8, 9, 10, au fost si dimineti cand s-au trezit si la 11.

Dar e regula dupa ce se trezesc le alaptez si dupa 1 h/30min vor sa doarma din nou 2 ore.
La 6-7 luni le-am impus progrmul asta, dar m-a ajutat sotul, el e mai tare, nu mi-a dat voie sa ma dau jos din pat, eu plangeam, ele plangeau.
Acum ii multumesc

Ramona, initial si eu am zis ca e cam dur tratamentul, crezind ca fiind gemene, au fost mai micute si trebuiau sa manance mai mult. Dar iti dau dreptate si felicitari sotului, pentru verticalitate.
Tot asa si eu, dar impinsa de imprejurari. De pe la 2 luni mi se trezea doar o data pe noapte si apoi pe la 4-5 cred ca deloc, doar dimineata. Eu dormeam bustean, o auzeam cand gandurea, cand se mai trezea, dar ma culcam la loc. Si s-a invatat si ea sa savureze somnul. Era si liniste in casa, ce e drept. Nu pot sa inteleg cum sa-ti faca, copilul program. Pai ce-i dupa el?

Admina a scris:........ Si s-a invatat si ea sa savureze somnul. Era si liniste in casa, ce e drept. Nu pot sa inteleg cum sa-ti faca, copilul program. Pai ce-i dupa el?

Haide mai... eu zic ca e dupa el

Admina, micute nu au fost, 3000g si 2700g, acum au vreo 9kg, devenise obisnuinta sa se trezeasca noaptea, iar eu eram glont langa patuturi. In plus nu va imaginati primele 3 luni se trezeau din 2 in 2 h cat mancau, pe rand, abia o puneam pe una in patut, ma puneam fuga in pat sa prind o bucata de somn , dupa juma de ora oa, oa, oa foame cealalta, si tot asa....

Sotul meu a zis ca nu credea ca se mai odihneste vreodata, ca apelam si la el, daca se trezeau in acelasi timp sau il rugam sa le aduca in pat sau sa le puna in patut, pt ca pe mine ma intepenea spatele.

O fost greu, dar a trecut, acum dormim toti bustean...e un tratament dur, dar de nevoie l-am impus

Si eu cred ca uneori trebuie sa te iei si dupa bb. Credeti-ma eu am fost o mama spartana, ca sa zic asa. Nu am dat si nu dau drept de apel copiilor. Cu primii patru copii a mers. Au dormit in patut, nu i-am alaptat noaptea decat pana la trei-patru saptamani, s-au obisnuit vrand-nevrand cu programul impus de mine. Cu Angelica n-a mers aproape nimic din ce a mers cu ceilalti. A refuzat cu indarjire patutul din prima zi de nastere(adica de la maternitate). Nu este chip sa doarma singura mai mult de o ora, trebuie neaparat sa simta pe cineva langa ea. A fost imposibil sa o culc fara perna. Nu doarme invelita decat cu o anume paturica, alta se pare ca are tepi. A refuzat constant ceaiul, apa sau orice alt lichid in afara de lapte. Abia acum a inceput sa mai bea, dar doar daca nu sunt eu acasa. Nu biberon, nu suzeta!Cu greu a acceptat mancare, dar doar dupa varsta de 9 luni. N-am avut ce face si m-am adaptat, desi determinarea nu imi lipseste. Acum totul a intrat in rutina. Singura chestie pe care as schimba-o ar fi dormitul cu noi in pat. A! si alaptatul nocturn!

Fiecare copil e unic...eu vad la ale mele ca sunt diferite si au fost in acelasi timp in burtica...

Util topic si frumoase povesti.
Intre puisorii mei sunt 11 ani diferenta, au temperamente diferite si nu cred ca exista un "sablon" aplicabil tuturor copiilor. Cel mare a fost o fire somnoroasa, la primele alaptari din maternitate lua 10 g, i-am dat sa suga cand si cat a vrut, nu puteam aplica din 3 in 3 ore. In schimb nu plangea, adormea usor, intarcatul a fost cu acordul ambelor parti in ziua in care a implinit 1 an. Mezinul m-a stors ca pe-o lamaie, golea ambii sani si apoi se culca, mama l-a invatat sa adoarma cu cantat, aude cel mai mic zgomot, se trezeste noaptea daca nu se poate intoarce cu saculetul lui de dormit, pe la 3,30-4,00 mai mananca o data (lapte in biberon sau san), iar dimineata la 7 il iau in pat langa mine, mananca, se joaca, dar nu mai adoarme la loc.
Cu dormitul in pat am avut probleme cu cel mare, a dormit singur pana pe la un an, cand ne-am mutat la socrii si n-am mai avut loc de patul lui, taica-su era mai mult plecat si a inceput sa doarma cu mine. A dormit cu noi pana la 6 ani si l-am dezvatat foarte greu, cu plansete, rugaminti, intai il trimeteam pe el la culcare, in patul nostru dar singur, vroia lumina aprinsa, ii batea in ochi si se baga sub patura, il gaseam lac de transpiratie. Apoi cu veioza, ba ca bazaie ceva (era una care se invartea cu niste desene), ba ca vede umbre pe pereti...ma striga din 5 in 5 minute, cand credeam ca a adormit il vedeam ca ne pandeste din hol. Am reusit abia dupa vacanta, cand il duceam la parintii mei si i-am rugat sa-l culce intr-o camera alaturata, cu usa deschisa intre ei si din patul lui vedea la tv. Huh, greu a mai fost!
Cu gelozia n-am avut probleme, el e un copil dragastos, vorbea cu bebe-fasolica din burtica(asa i-am spus la primele luni, ca e cat o boboita de fasolica), iar pe la 7 luni mi-a zis "acum e bebe-bostanica". Cu ajutorul mai putin, ca se plictiseste repede. In schimb cu mancarea celui mic ma inebuneste, vrea si el mere rase cu biscuiti sau gris din biberon, pana si din ceai bea.
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Asa facem noi baita din vara, de pe la 7 luni, el il tine, eu il spal, poza e din preajma Craciunului si-si facusera barbi de spuma.

Ce dragalasi!

Bianka7 frumosi sunt baieti tai, sa-ti traiasca

Bianca sa -ti traiasca copii sunt tare frumosi.

Bianka ce nazdravani ai!!! Sa-ti traiasca. Vreau si eu cada . Noi stam in chirie si am numai dus...asa m-as balaci cu fetele in cada.

mnarcisa las-o sa picteze vorba lui RamonaM am incercat si eu metoda cand erau mezinele micute ca acum sunt pana la umarul meu
mnarcisa unde venea patul le-am lasat sa picteze ele ce au vrut cu mainile cu creioanele cu pensula ...cand se plictiseau dadeam cu var si iar desenau sa sti ca am avut liniste si nu am desenat altundeva ,iar acum este si vopsea care stergi peretele si se poate desena din nou ..
aaa una dintre fete picteaza si acum si participa la concursuri de desen nu sti ce talent zace in fetita ta
Bianka7 frumosi feciori sa te bucuri de ei

Multumesc de urari, asemeni si voua. M-a impresionat sa vad aici mamici cu mai multi copii, eu regret ca am lasat prea mult timp sa treaca intre cei doi, pt. ca imi doream 3.
Cel mai important mi se pare ca parintii sa aiba grija ca relatia dintre frati sa fie deosebita, indiferent de varstele lor, detest sa aud pe cineva zicand "eu nu vorbesc cu fratele/sora mea de x ani", indiferent de motiv. Eu cu sora mea am o relatie extraordinara, chiar daca stam in orase diferite, relatie insuflata de parinti si mentinuta indiferent de schimbarile de viata prin care am trecut (pentru ca am vazut si soti care au incercat sa-si indeparteze partenerul de familia lui, de frati sau parinti, detestabil deasemenea). La primul meu servici, unul dintre sefi avea 2 fetite, la o distanta de 2-3 ani, cea mare mai linistita, cu o inteligenta peste medie, cea mica mai zvapaiata, isteata, dar repezita. Mereu cea mare era data drept exemplu, iar cea mica denigrata si admonestata, incat fetele nu se suportau, faceau pana si vacantele separat, una la bunicii dinspre mama, calalta la cei dinspre tata. Ma intrista sa le vad asa si mi-a ramas in minte sa nu fac greseala asta.

Intr-adevar , e foarte grav sa faci diferente intre copii. Am cunoscut odata o femeie care avea doicopii, un baiat de vreo 5 ani si fetita de un an. Ea spunea tuturor ca o iubeste doar pe cea mica fiindca e fata si , mai rau de-atat, ii spunea si baietelului in fatza lucrul acesta. Eu am admonestat-o atunci, m-a maniat foarte tare situatia, la care ea a replicat senina: '' trebuie sa-i spun adevarul, doar nu vrei sa-l mint'' Ma gandesc cu groaza ce frustrari trebuie sa fi produs aceasta atitudine in sufletul bietului baietel. Nu am pastrat legatura cu aceasta familie uracioasa si nu stiu in ce fel s-au dezvoltat acesti copii, dar e usor de imaginat ca lucrurile nu aveau cum sa stea bine.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Dragele mele, am deschis acest nou topic in speranta ca ne vom impartasi experientele noastre si vom aduna idei utile.

Pacat ca exista si asemenea mame.Iti dai seama cu ce frustrari si cata ura poate acumula baiatul , din cauza unei "mame" iresponsabile
Vai ce m-am enervat numai citind.Daca as avea-o in fata cred ca as lua-o de par
Eu nu uit niciodata sa ii spun si lui David ca il iubesc atunci cand o alint pe Rebecca,sau invers,desi Rebecca abia are 8 luni.Nu pot concepe sa nu ii iubesc pe amandoi la fel.
Eu mi-as fi dorit 4 copii,dar am reusit sa raman insarcinata abia la 34 de ani cu David,iar acum este cam tarziu la 38 sa mai fac unul,mai ales pe vremurile astea.Inca nu avem casuta noastra si trebuie sa ma gandesc la viitorul lor,la ce pot sa le ofer.
Daca aveam casa mea si sa nu avem datorii la banci,as fi facut si la 40

"e haos cu masa... daca cere cineva de mancare bine, daca nu... sunt biscuti la discretie in toata casa, e autoservire."

si la noi e tot asa...gemenele au fost crescute "ca la carte",adica aveau program strict,mancare special pt ele,in scimb Sara...mananca de la noi din farfurie,doarme oriunde apuc sa o culc cate o ora,in cel mai fericit caz,de multe ori plange pana adoarme in scoica cat timp eu ma ocup de gemene sau fac mancare sau alte cele prin casa...si cu toate astea Sara,cea mica,e mult mai grasuta si mai dezvoltata fata de cum erau gemenele la 6 luni.
Nu e usor,si mie imi vine cateodata sa ma iau si sa ma duc cat vad cu ochii,macar o saptamana sa ma relaxez,sa uit de copii si de treburi casnice...dar sunt ai nostri cum sunt,si ii iubim.
Cresc deodata si ne aduc multe bucurii,pe langa greutati:)
Sa ii multumim lui Dumnezeu pentru familiile noastre!

buna ziua! ma numar si eu printre mamicile cu mai multi copilasi,trei deocamdata,2 fetite su un baiat.nici noi nu avem casa noastra stam cu chirie dar sintem sanatosi , fericiti si cred ca asta conteza cel mai mult.mi-am propus ca ultimul copil sa fie conceput in casa noastra ....daca sanatatea imi va permite poate mai fac un baietel.

Sa-ti traiasca, sa te bucuri de ei si sa-ti vezi toate visele implinite!

multumesc mult si voua la fel

Nicopop, ce diferenta este intre gemene si Sara, te intreb pt caa si eu sunt insarcinata, cand am sa nasc fetele, or sa aiba 1an si jumate.....cat par alb ai? Si mai ales cu te-ai descurcat la inceput cu trei?

Ramona,gemenele au 2 ani si Sara 9 luni,cand am nascut-o pe ea gemenele aveau 1 an si 3 luni.
La inceput nu mi-a fost chiar atat de greu,pentru ca cea mica dormea mai toata ziua.Mai greu imi este acum,cand nu mai vrea sa stea in fundulet si are nevoie de multa multa atentie,iar gemenele,de si mai multe.
Cu gemenele mi-a fost usor pentru ca le-am invatat sa doarma singure,si acum dorm de cate 2 ori pe zi,le dau sticlutele,le pun in patuturi si am scapat de ele.Dar Sara nu,pe ea o alaptez,doarme cu noi in pat,iar ziua aproape ca nu doarme deloc,decat reprize foarte scurte,si numai la san...
PS:ce dragalase sunt fetitele tale,Ramona!sunt identice?cat timp au si cum le cheama?Sa va traiasca si nu dispera gandindu-te ca nu o sa te descurci,timpul o sa treaca repede,nici nu o sa stii cand au 2 ani.Si de la 2 ani incolo,deja e altfel,incepi sa te intelegi cu ele.Sarcina usoara iti doresc si sanatate la copilasi!

Multumesc Nico, Nu sunt identice, au fost separate de membrana....fiecare cu capriciile ei. Anisia si Marta.
Multumesc de incurajari. Si ale mele dorm cu biberonul dar o singura data pe zi. Nu pot zice ca este f greu...este biine, avand in vedere ca nu stiu cum este cu un copil.

Pe cand un baietel? Pe ale tale cum le cheama?

Gemenele sunt Naomi si Ruth.Cea mica e Sara.
Am uitat sa specific ca mi-a fost greu la inceput,cand am fost insarcinata cu Sara,deoarece imi era tare rau,mai ales cand le schimbam pe gemene...Tu cum esti?Nu ti-e rau?
Un baietel...?Sotul meu vrea,dar nu stiu cand va fi...De acum incolo )
Vad ca esti din sighisoara,eu sunt din targu-mures,dar sotul meu e din maramures si avem aici casa.Sapt trecuta am fost la parintii mei,pe la zoo,pe la platou...