Lucru de mână
Doriți să reacționați la acest mesaj? Creați un cont în câteva clickuri sau conectați-vă pentru a continua.
Ultimele subiecte
» Ne bem cafeaua împreuna (44)
Intelepciune prin povestiri EmptyAstazi la 7:17 am Scris de Dorulet

» Jucarii crosetate
Intelepciune prin povestiri EmptyDum 24 Mar 2024, 9:18 am Scris de LRodica

» Triplock(overlock); totul despre surfilare(6)
Intelepciune prin povestiri EmptyMier 13 Mar 2024, 11:18 am Scris de IoanaSL

» Tipare gratis, Leko- Cap.2
Intelepciune prin povestiri EmptyVin 08 Mar 2024, 10:38 am Scris de elena.m.m

» Din materiale reciclabile 6
Intelepciune prin povestiri EmptyJoi 07 Mar 2024, 8:11 am Scris de Dorulet

» Conturi de utilizatori, inchise la cerere
Intelepciune prin povestiri EmptyMier 28 Feb 2024, 11:03 am Scris de orhideea1966

» Frivolite - cap 7
Intelepciune prin povestiri EmptyDum 25 Feb 2024, 3:30 pm Scris de LRodica

» Punct in cruce-creatii diverse (2)
Intelepciune prin povestiri EmptyJoi 22 Feb 2024, 6:04 am Scris de LRodica

» Miniaturi - handmade
Intelepciune prin povestiri EmptyDum 18 Feb 2024, 11:44 pm Scris de mlizeta

» Tehnica de embosarea a hartiei
Intelepciune prin povestiri EmptySam 20 Ian 2024, 7:53 am Scris de geia

»  Bijuteriile noastre capitolul XX
Intelepciune prin povestiri EmptyVin 05 Ian 2024, 8:36 am Scris de Dorulet

» Ornamente de Craciun - 6
Intelepciune prin povestiri EmptyMier 06 Dec 2023, 9:37 am Scris de Dorulet

» Lumanari sculptate manual
Intelepciune prin povestiri EmptyJoi 30 Noi 2023, 4:49 pm Scris de LaurentiuSmin

» Scoala de croitorie (15)
Intelepciune prin povestiri EmptyVin 17 Noi 2023, 9:04 pm Scris de Dorulet

» Pirogravura
Intelepciune prin povestiri EmptyDum 12 Noi 2023, 10:09 am Scris de Dorulet

» Despre noi
Intelepciune prin povestiri EmptyJoi 02 Noi 2023, 8:29 am Scris de diada

» Bijuterii lut polimeric (fimo, cernit, etc) -34
Intelepciune prin povestiri EmptyDum 15 Oct 2023, 9:54 pm Scris de mlizeta

» Mobilier homemade (2)
Intelepciune prin povestiri EmptyLun 04 Sept 2023, 2:59 pm Scris de LRodica

» Totul despre ÜBERdeck - masina de acoperire
Intelepciune prin povestiri EmptyVin 18 Aug 2023, 9:03 am Scris de diada

» Hyundai 668
Intelepciune prin povestiri EmptyJoi 17 Aug 2023, 11:10 am Scris de LRodica


Intelepciune prin povestiri

+15
32vali
MagdaMarin
bisisica bijuterii
Gabica
criss472013
Adina Grigoriu
Dorulet
Uca
aurishta
georgeta.prnic
piciul
irinuta
Cristina_Ionela
elena.habasescu
luminita_khader
19 participanți

Pagina 1 din 4 1, 2, 3, 4  Urmatorul

In jos

Intelepciune prin povestiri Empty Intelepciune prin povestiri

Mesaj Scris de luminita_khader Lun 22 Feb 2010, 4:47 pm

o povestioara frumoasa..........pt oameni speciali...

MAMA

Cu putin timp in urma incepusem sa ies cu "o alta femeie", in realitate fusese ideea sotiei mele.
"Tu stii ca o iubesti !" - imi zise intr-o zi, luandu-ma prin surprindere.
"Viata este foarte scurta, dedica-i timp "...
- "Dar eu te iubesc pe tine ", am protestat.
- "Stiu, dar o iubesti si pe Ea, deasemenea".
Cealalta femeie pe care sotia mea dorea sa o vizitez era mama mea, vaduva de niste ani, dar serviciul si copiii mei faceau ca sa o vizitez numai ocazional. In seara asta am chemat-o sa o invit la cina si la film.
- "Ce s-a intamplat ? Esti bine ?" m-a intrebat.
Mama mea este tipul de femeie pe care, o chemare seara tarziu, noaptea, sau o invitatie surpriza este un indiciu de veste rea.
- "Am crezut ca ar fi placut sa petrec ceva timp cu
Tine", am raspuns, "amandoi, singuri...ce
parere ai ?".
Reflectand un moment la asta, zise:
- "Mi-ar place foarte mult"...
Vinerea asta, in timp ce conduceam, dupa serviciu, sa o iau, ma simteam nervos, nervozitatea care precede o intalnire...
Si, pentru Dumnezeu !, cand sosi la casa ei, am vazut ca si ea era foarte emotionata !
Ma astepta in poarta, imbracata in vechiul ei palton, isi incretise parul si imbracase o rochie cu care sarbatorise ultima aniversare de nunta, fata ei radea si iradia lumina ca un inger.
"Le-am spus prietenelor mele ca o sa ies cu fiul meu si au fost foarte emotionate" - imi povesti urcand in masina.
Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor.
Mama mea se sprijini de bratul meu ca si cum era "Prima Doamna a Natiunii".
Cand ne-am asezat a trebuit sa-i citesc meniul. Ochii ei vedeau numai figurile mari.
Pe la mijlocul intrarilor, mi-am ridicat privirea spre ea, mama mea,asezata pe partea cealalta a mesei, doar ma privea.
Un suras nostalgic se vedea pe buzele ei.
-"Cand erai micut, eu eram cea care iti citea meniul.
Iti amintesti?".
- "Atunci, e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiti sa-ti inapoiez favoarea", am raspuns.
In timpul cinei am avut o conversatie agreabila, nimic extraordinar, doar ne-am pus la zi unul cu viata celuilalt.
Am vorbit atata, ca am pierdut filmul.
- "Voi iesi cu tine altadata, dar numai daca ma lasi sa te invit eu", spuse mama mea.
Cand am dus-o acasa imi parea rau ca ne desparteam, am sarutat-o, am imbratisat-o si i-am spus cat o iubesc.
- "Cum a fost intalnirea?" a vrut sa stie sotia mea cand m-am intors in noaptea aceea.
- "Foarte placuta, iti multumesc", am privit-o recunoscator spunandu-i, mult mai mult decat mi-am imaginat".
Cateva zile mai tarziu Mama mea muri de un infarct , totul a fost atat de rapid, ca nu am putut face nimic.
Dupa putin timp am primit un plic dela restaurantul unde cinasem cu Mama.
Continea o nota care spunea :
Cina este platita anticipat, eram aproape sigura ca nu voi putea fi aici, oricum am platit pentru tine si sotia ta...., niciodata nu vei putea intelege ce a insemnat noaptea aceea pentru mine.... TE IUBESC !
Mama ta.

In acest moment am inteles importanta de a spune la timp TE IUBESC si sa le dam fiintelor noastre dragi spatiul pe care il merita.
Nimic in viata nu este mai important decat Dumnezeu si Familia ta, da-le timp pentru ca ei nu pot astepta.

Daca Mama ta traieste....distreaz-o !
Daca nu....aminteste-ti-o !

Daca ai Mama....retrimite acest mesaj, faci ca sa reactioneze pe cinevacare a uitat putin aceasta fiinta minunata care este MAMA.

Si aminteste-ti mereu !
Dumnezeu iarta, dar Timpul nu iarta niciodata.

NICI NU SE POATE INTOARCE !!!!!!


**********************************************************

Zeita frumusetii si zeita urateniei...s-au intalnit intr-o zi pe malul marii. Una dintre ele a spus:" hai sa ne scaldam in mare".Si-au dat jos mantalele si au inotat in mare.Dupa un timp uratenia a iesit prima dein maresi s-a acoperit cu mantaua ce apartinea zeitei frumusetii si si-a vazut de drum.Iesind din apa zeita frumusetii, nu si-a mai gasit mantaua ei...fiind rusinoasa nu a mai putut pleca;asa ca s-a acoperit cu mantauaurateniei. De atunci si pana azi, multi dintre barbati si femei le confund... insa sunt si cunoscatoricare stiu sa descopere frumusetea de dincolo de vreo manta.. precum si stiu sa recunoasca uratenia chiar si invaluita de cea mai distinsa si frumoasa manta... Adevarata frumusete nu se gaseste in apusul ori rasaritul soarelui, nici in oglinda stralucitoare a marii... ci se afla doar in interiorul inimilor noastre si nu in vreun alt loc.



**********************************************************

Erau doi copaci pe nume Duba si Sanobra.Copacul Duba creste in doua saptamani pt. a ajunge la inaltimea normala, pe cand Sanobra ii trebuie 30 de ani pt. a ajunge la inaltimea normala.Duba i-a spus lui Sanobra:
"Ceea ce faci tu in 30 de ani, eu fac in douoa saptamani.Si mie mi se spune copac si tie."
Sanobra i-a raspuns:" Prima bataie de vant ce va veni spre tine, tu te vei rupe sau te vei prabusi"....
Si la prima adiere de vant, a fost scos din radacini.
Si ca o concluzie la aceasta:Omul are nevoie de multa pregatire si timp pt. a capata stiinta si a se perfectiona.Oamenii de stiinta au spus cu privire la acest lucru:"Cel care castiga sau capata stiinta dintr-o data, asa o si pierde, tot dintr-o data."



**********************************************************

Regulamentul site-ului, punctul 6!


Ultima editare efectuata de catre MihaelaT in Vin 26 Feb 2010, 2:50 pm, editata de 1 ori (Motiv : fuzionare postari)
luminita_khader
luminita_khader
Ucenic
Ucenic

Numarul mesajelor : 217
Localizare : BUCURESTI
Data de inscriere : 23/12/2009

Sus In jos

Intelepciune prin povestiri Empty fericiti vor fi

Mesaj Scris de elena.habasescu Dum 10 Oct 2010, 5:47 am

luminita_khader a scris:o povestioara frumoasa..........pt oameni speciali...

MAMA

Cu putin timp in urma incepusem sa ies cu "o alta femeie", in realitate fusese ideea sotiei mele.
"Tu stii ca o iubesti !" - imi zise intr-o zi, luandu-ma prin surprindere.
"Viata este foarte scurta, dedica-i timp "...
- "Dar eu te iubesc pe tine ", am protestat.
- "Stiu, dar o iubesti si pe Ea, deasemenea".
Cealalta femeie pe care sotia mea dorea sa o vizitez era mama mea, vaduva de niste ani, dar serviciul si copiii mei faceau ca sa o vizitez numai ocazional. In seara asta am chemat-o sa o invit la cina si la film.
- "Ce s-a intamplat ? Esti bine ?" m-a intrebat.
Mama mea este tipul de femeie pe care, o chemare seara tarziu, noaptea, sau o invitatie surpriza este un indiciu de veste rea.
- "Am crezut ca ar fi placut sa petrec ceva timp cu
Tine", am raspuns, "amandoi, singuri...ce
parere ai ?".
Reflectand un moment la asta, zise:
- "Mi-ar place foarte mult"...
Vinerea asta, in timp ce conduceam, dupa serviciu, sa o iau, ma simteam nervos, nervozitatea care precede o intalnire...
Si, pentru Dumnezeu !, cand sosi la casa ei, am vazut ca si ea era foarte emotionata !
Ma astepta in poarta, imbracata in vechiul ei palton, isi incretise parul si imbracase o rochie cu care sarbatorise ultima aniversare de nunta, fata ei radea si iradia lumina ca un inger.
"Le-am spus prietenelor mele ca o sa ies cu fiul meu si au fost foarte emotionate" - imi povesti urcand in masina.
Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor.
Mama mea se sprijini de bratul meu ca si cum era "Prima Doamna a Natiunii".
Cand ne-am asezat a trebuit sa-i citesc meniul. Ochii ei vedeau numai figurile mari.
Pe la mijlocul intrarilor, mi-am ridicat privirea spre ea, mama mea,asezata pe partea cealalta a mesei, doar ma privea.
Un suras nostalgic se vedea pe buzele ei.
-"Cand erai micut, eu eram cea care iti citea meniul.
Iti amintesti?".
- "Atunci, e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiti sa-ti inapoiez favoarea", am raspuns.
In timpul cinei am avut o conversatie agreabila, nimic extraordinar, doar ne-am pus la zi unul cu viata celuilalt.
Am vorbit atata, ca am pierdut filmul.
- "Voi iesi cu tine altadata, dar numai daca ma lasi sa te invit eu", spuse mama mea.
Cand am dus-o acasa imi parea rau ca ne desparteam, am sarutat-o, am imbratisat-o si i-am spus cat o iubesc.
- "Cum a fost intalnirea?" a vrut sa stie sotia mea cand m-am intors in noaptea aceea.
- "Foarte placuta, iti multumesc", am privit-o recunoscator spunandu-i, mult mai mult decat mi-am imaginat".
Cateva zile mai tarziu Mama mea muri de un infarct , totul a fost atat de rapid, ca nu am putut face nimic.
Dupa putin timp am primit un plic dela restaurantul unde cinasem cu Mama.
Continea o nota care spunea :
Cina este platita anticipat, eram aproape sigura ca nu voi putea fi aici, oricum am platit pentru tine si sotia ta...., niciodata nu vei putea intelege ce a insemnat noaptea aceea pentru mine.... TE IUBESC !
Mama ta.

In acest moment am inteles importanta de a spune la timp TE IUBESC si sa le dam fiintelor noastre dragi spatiul pe care il merita.
Nimic in viata nu este mai important decat Dumnezeu si Familia ta, da-le timp pentru ca ei nu pot astepta.

Daca Mama ta traieste....distreaz-o !
Daca nu....aminteste-ti-o !

Daca ai Mama....retrimite acest mesaj, faci ca sa reactioneze pe cinevacare a uitat putin aceasta fiinta minunata care este MAMA.

Si aminteste-ti mereu !
Dumnezeu iarta, dar Timpul nu iarta niciodata.

NICI NU SE POATE INTOARCE !!!!!!


Fericiti vor fii copii care n-au sa uite aceasta poveste si vor proceda asa si nefericiti vor fi aceia care vor uita ca au parinti, vor uita sa le spuna ca-i iubesc si le este dor de ei , vor uita sa le duca o mica atentie si lacrimile lor vor uda in zadar piatra unui mormant

**********************************************************

Zeita frumusetii si zeita urateniei...s-au intalnit intr-o zi pe malul marii. Una dintre ele a spus:" hai sa ne scaldam in mare".Si-au dat jos mantalele si au inotat in mare.Dupa un timp uratenia a iesit prima dein maresi s-a acoperit cu mantaua ce apartinea zeitei frumusetii si si-a vazut de drum.Iesind din apa zeita frumusetii, nu si-a mai gasit mantaua ei...fiind rusinoasa nu a mai putut pleca;asa ca s-a acoperit cu mantauaurateniei. De atunci si pana azi, multi dintre barbati si femei le confund... insa sunt si cunoscatoricare stiu sa descopere frumusetea de dincolo de vreo manta.. precum si stiu sa recunoasca uratenia chiar si invaluita de cea mai distinsa si frumoasa manta... Adevarata frumusete nu se gaseste in apusul ori rasaritul soarelui, nici in oglinda stralucitoare a marii... ci se afla doar in interiorul inimilor noastre si nu in vreun alt loc.



**********************************************************

Erau doi copaci pe nume Duba si Sanobra.Copacul Duba creste in doua saptamani pt. a ajunge la inaltimea normala, pe cand Sanobra ii trebuie 30 de ani pt. a ajunge la inaltimea normala.Duba i-a spus lui Sanobra:
"Ceea ce faci tu in 30 de ani, eu fac in douoa saptamani.Si mie mi se spune copac si tie."
Sanobra i-a raspuns:" Prima bataie de vant ce va veni spre tine, tu te vei rupe sau te vei prabusi"....
Si la prima adiere de vant, a fost scos din radacini.
Si ca o concluzie la aceasta:Omul are nevoie de multa pregatire si timp pt. a capata stiinta si a se perfectiona.Oamenii de stiinta au spus cu privire la acest lucru:"Cel care castiga sau capata stiinta dintr-o data, asa o si pierde, tot dintr-o data."



**********************************************************

Regulamentul site-ului, punctul 6!
elena.habasescu
elena.habasescu
helper
helper

feminin
Numarul mesajelor : 84
Varsta : 71
Localizare : bocsa
Data de inscriere : 30/08/2010

http://ena-quilt.blogspot.com

Sus In jos

Intelepciune prin povestiri Empty Re: Intelepciune prin povestiri

Mesaj Scris de Cristina_Ionela Mier 17 Aug 2011, 10:01 am

Felul in care iubim conteaza!

Asteptand sa iau un prieten de la aeroportul din Portland, am avut una dintre acele experiente care iti schimba viata si despre care ii auzi pe unii oameni vorbind - cele care se strecoara in viata ta pe neastepate. Aceasta s-a intamplat la numai un metru de mine.
Straduindu-ma sa-l vad pe prietenul meu printre pasageri, am observat un barbat care se indrepta spre mine, avand in maini doua genti usoare. S-a oprit chiar langa mine pentru a-si saluta familia.
Mai intai, si-a intins mainile spre fiul sau mai mic (de vreo sase ani). A urmat o imbratisare lunga si plina de dragoste. Cand s-au despartit destul de mult incat sa se priveasca, l-am auzit pe tatal spunand: "Ce bine imi pare ca te vad, fiule. Mi-a fost atat de dor de tine!" Fiul sau a zambit oarecum sfios, si-a indepartat privirea si a raspuns soptit: "Si mie, tata!"
Apoi, barbatul s-a ridicat, a privit in ochii fiului sau mai mare (poate de noua sau zece ani) si luandu-i fata in maini i-a spus: "Esti deja barbat. Te iubesc foarte mult, Zach!" Si s-au imbratisat cu o imbratisare tandra si iubitoare.
In acest timp, o fetita (poate de un an sau un an si jumatate) se zbatea pana la entuziasm in bratele mamei ei, fara sa-si ia vreun moment ochii de la minunata priveliste a intoarcerii tatalui. Barbatul a spus: "Buna, fetita mea!", luand-o cu blandete din bratele mamei ei. A sarutat-o pe obrajori, a tinut-o aproape de pieptul sau si o legana. Fetita s-a linistit imediat si si-a pus capul pe umarul lui, ramanand nemiscata intr-o incantare candida.
Dupa cateva momente, a inmanat fetita fiului sau mai mare si a spus: "Am pastrat ce era mai bun pentru la urma!" si a sarutat-o pe sotia sa. A fost cel mai lung si mai pasional sarut din cate imi amintesc sa fi vazut vreodata. A privit in ochii ei cateva secunde si a spus incet: "Te iubesc atat de mult!" Priveau unul in ochii celuilalt, zambindu-si fericiti, in timp ce se tineau de mana. Pentru un moment mi-au parut un cuplu proaspat casatorit, dar luand in considerare varsta copiilor, era imposibil.
M-am gandit la aceasta un timp, dupa care mi-am dat seama cat de absorbit eram de aceasta demonstratie extraordinara de dragoste neconditionata care era la doar un brat departare de mine. Deodata m-am simtit stanjenit, ca si cum invadasem ceva sacru, dar am fost uimit sa-mi aud propria voce intreband cu emotie: "Uau! De cand sunteti casatoriti?"
-"Suntem impreuna de paisprezece ani in total, dar casatoriti de doisprezece. a raspuns, fara sa-si ia privirea de la fata incantatoare a sotiei sale.
-"Pai atunci, de cand esti plecat?" l-am intrebat. In cele din urma barbatul s-a intors si m-a privit, pastrandu-si acel zambet stralucitor. "De doua zile intregi!"
Doua zile? Eram inmarmurit. Judecand dupa intensitatea acelei intalniri, am presupus ca fusese plecat de cel putin sase saptamani - daca nu de cateva luni. Stiu ca m-a tradat expresia fetei si am spus aproape fara sa vreau, sperand sa-mi inchei interventia inoportuna cu o urma de politete: "Sper ca si casnicia mea sa fie atat de pasionala dupa doisprezece ani!" Deodata barbatul nu a mai zambit. M-a privit direct in ochi si cu o forta care mi-a patruns direct in suflet, mi-a spus ceva care m-a schimbat pe loc:
"Nu spera, prietene... decide!"
Apoi mi-a oferit iarasi un zambet minunat, mi-a strans mana si a spus. Dumnezeu sa te binecuvanteze!"Facand asta, el si familia lui s-au intors si au plecat impreuna. Inca mai priveam cum se indeparteaza acel om extraordinar si familia lui deosebita, cand, prietenul meu vine si-mi spune: "Hei, la ce te uiti?"
Fara ezitare si cu un aer ciudat de siguranta am raspuns: "La viitorul meu!"
Cristina_Ionela
Cristina_Ionela
helper
helper

feminin
Numarul mesajelor : 94
Varsta : 41
Localizare : Apuseni
Data de inscriere : 04/05/2010

Sus In jos

Intelepciune prin povestiri Empty Re: Intelepciune prin povestiri

Mesaj Scris de irinuta Mier 09 Noi 2011, 12:03 pm

Mi-a placut f mult ce am citit.......
irinuta
irinuta
helper
helper

Numarul mesajelor : 1
Localizare : valcea
Data de inscriere : 28/09/2010

Sus In jos

Intelepciune prin povestiri Empty Re: Intelepciune prin povestiri

Mesaj Scris de piciul Sam 12 Noi 2011, 8:26 pm

E sambata seara, @ e frig si cautam povesti la gura sobei! study Multumesc celor care au scris aici! aplauze Sanatate!
piciul
piciul
Atotcunoscător
Atotcunoscător

feminin
Numarul mesajelor : 4828
Localizare : online
Data de inscriere : 08/06/2010

Sus In jos

Intelepciune prin povestiri Empty Re: Intelepciune prin povestiri

Mesaj Scris de georgeta.prnic Sam 19 Noi 2011, 11:44 pm

Aproape in fiecare seara,sper ca cineva cu acelasi talent la scris sa mai posteze ceva pe aici,caci tare mult mi-a placut ce am citit. Sad
georgeta.prnic
georgeta.prnic
Atotcunoscător
Atotcunoscător

feminin
Numarul mesajelor : 1535
Varsta : 47
Localizare : romania-serbia
Data de inscriere : 23/10/2011

Sus In jos

Intelepciune prin povestiri Empty Re: Intelepciune prin povestiri

Mesaj Scris de piciul Dum 20 Noi 2011, 3:12 pm

"Să trăieşti Mimilică dragă, să fii bună, să fii bună pentru ca să poţi fi fericită! Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că mai întâi nu pot fi iubiţi şi al doilea. al doilea, de! Norocul şi celelalte pere mălăieţe, care se aseamănă cu el, vin de afară, de la oameni, de la împrejurări, asupra cărora, n-ai nici o stăpânire şi nici o putere, pe când fericirea, adevărata fericire, în tine răsare şi în tine înfloreşte şi leagă rod când ţi-ai pregătit sufletul pentru el. Şi pregătirea aceasta e operă de fiecare clipă. Când pierzi răbdarea împrăştii tot ce ai înşirat şi iar trebuie să o iei de la capăt. De aceea vezi atât de puţini oameni fericiţi. atâţia cât merită.
A, dacă nu ne-am iubi pe noi fără măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastra şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţit, sau ne-am surprins asupra unei răutăţi, ori asupra unei fapte urâte, dacă în sfârşit, ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi, partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură. Se ştie că durerea este un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şi din durerile altora. Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce vrei. Şi văd că ai început să ştii şi asta. Doamne, ce bine-mi pare că ai început să te observi, să-ţi faci singură mustrări şi să-ţi cauţi vina. Aşa, Mimilică dragă, ceartă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei şi al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg, cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată, de câte ori deşertăciunea te îndeamnă să strigi: "Uitaţi-vă la mine!", dar mai ales aş vrea să scriu, de-a dreptul în sufletul tău aceasta: "Să nu faci o faptă a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşesti". Nu e triumf pe lume, nici mulţumire mai deplină, ca o conştiinţă curată.
Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi trăit cincizeci de ani ai să o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu să o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi!"

Te îmbrăţisez cu drag, Alexandru Vlahuţă Când ai împlinit şaptesprezece ani.

Nu uitati sa urmariti aceste doua postari!

P.S. [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
piciul
piciul
Atotcunoscător
Atotcunoscător

feminin
Numarul mesajelor : 4828
Localizare : online
Data de inscriere : 08/06/2010

Sus In jos

Intelepciune prin povestiri Empty Re: Intelepciune prin povestiri

Mesaj Scris de georgeta.prnic Lun 21 Noi 2011, 12:49 am

Am citit,dar am ascultat-o si pe Doamna Oana Pellea.Este geniala,are o putere fantastica de a transmite .
georgeta.prnic
georgeta.prnic
Atotcunoscător
Atotcunoscător

feminin
Numarul mesajelor : 1535
Varsta : 47
Localizare : romania-serbia
Data de inscriere : 23/10/2011

Sus In jos

Intelepciune prin povestiri Empty Re: Intelepciune prin povestiri

Mesaj Scris de Cristina_Ionela Mier 28 Dec 2011, 1:33 pm

Dragostea Domnului

Se spune că, odată, un om mergea printr-un deşert. Nu mai putea de oboseală; nu mâncase nimic de mai multe zile, apă nu mai avea, iar soarele puternic îl topea cu razele sale de foc. în afară de întinderea nesfârşită de nisip dogoritor, nu se vedeau decât urmele omului, urmele paşilor săi.
Deodată însă, omul a observat că alături de el au apărut şi alte urme, ca şi când mai era cineva, o persoană ce mergea odată cu el şi ale cărei urme le putea vedea alături de ale sale. Speriat, a strigat:
- De ce sunt patru urme în nisip, când eu sunt singur? Cine eşti şi de ce nu te văd? Dar o voce i-a răspuns:
- Sunt Dumnezeu! Nu eşti singur, fiindcă Eu merg alături de tine. Astfel, vei fi ocrotit de orice rău şi vei ajunge cu bine la capăt!
Omul a căzut în genunchi şi i-a mulţumit Domnului că S-a îndurat de el, după care şi-a continuat drumul, convins că acum va reuşi. Şi a mers, a mers, până când într-un final a simţit că nu mai poate face un pas măcar. Căzut în genunchi, a privit în spate şi ... ce i-a fost dat să vadă? Pe nisip, nu se vedeau decât urmele paşilor săi.
- Doamne - a spus omul îndurerat - de ce m-ai părăsit, de ce nu sunt decât două urme în nisip?!
Dar, aceeaşi voce i-a răspuns cu blândeţe:
- Pentru că, până acum, Eu te-am dus în braţe.
Deodată, omul nostru a simţit ceva rece, rece, şi a deschis ochii. Visase. Toropit de oboseală, încins de lumina soarelui, căzuse în nisip, ajuns la capătul puterilor. Dar, în timpul somnului, fusese găsit de o caravană. Câţiva negustori îl ridicaseră şi îl stropiseră cu apă. Atunci când a simţit apa rece pe faţă s-a trezit, amintindu-şi de visul său.
- Binecuvântat să fie Domnul! a strigat omul. Cum de m-aţi găsit?
- Am văzut nişte urme în nisip şi ne-am dat seama că cineva s-a rătăcit. Erau, într-adevăr, urmele tale.
-. Voi credeţi că urmele mele v-au adus aici? Nu, Dumnezeu, Care S-a îndurat de suferinţa mea, El v-a călăuzit paşii spre mine, altfel aş fi murit.
Sunt unii oameni care nu văd că Dumnezeu se îngrijeşte de ei. Nu văd că Domnul, din iubire, caută mereu să îi ajute. Ei uită de cele sfinte şi de Dumnezeu, dar Dumnezeu nu uită niciodată de el. Ferice de aceia care văd că toate - sănătatea, puterea de muncă, fericirea - ţin de Dumnezeu şi că doar prin puterea Lui putem fi mântuiţi. Ferice de aceia care au mereu încredere în ajutorul Domnului.
"Chiar dacă noi ne îndepărtăm uneori de Dumnezeu, Dumnezeu rămâne mereu aproape de noi."
(Sfântul Ioan Gură de Aur)


Dragoste de mamă

O tânără domnişoară s-a întors acasă într-o după-amiază. Avusese o zi grea, cu multe probleme şi acum era obosită şi supărată. Mama ei, femeie în vârstă, s-a grăbit să-i iasă în întâmpinare. S-au aşezat împreună la masă, dar, ca orice mamă, a văzut de îndată tristeţea din sufletul fetei şi a căutat să o liniştească.
- Mai lasă-mă în pace, mamă! Crezi că toate se pot rezolva aşa, cu una, cu două?
Nici nu ştii despre ce-i vorba.
- Dar îmi poţi povesti - i-a răspuns, cu răbdare, mama. Poate te-aş putea ajuta...
- Cu ce să mă ajuţi, cu sfaturi? M-am săturat de atâtea întrebări şi sfaturi. Lasă-mă în pace! - a mai strigat tânăra fată şi a plecat în grabă, trântind uşa.
Spre seară, când s-a mai liniştit, când şi-a dat seama de greşeala ei, de supărarea pe care i-o pricinuise, cu siguranţă, mamei, s-a întors. Acasă însă, şi-a găsit mama aşteptând în fotoliul din faţa ferestrei, cu capul în piept, parcă ar fi adormit.
Dar ea murise, murise de inimă chiar în după-amiaza aceea. Zadarnice au fost lacrimile ce au urmat, zadarnică a fost toată durerea fetei. Mama murise şi ultimele cuvinte pe care le auzise de la copilul ei fuseseră: "Lasă-mă în pace!". Acest lucru o durea cel mai tare pe tânăra fată: mama murise fără ca ea să-i fi spus, de fapt, cât de mult o iubeşte, câtă nevoie are de prezenţa ei, de sfaturile ei, de dragostea ei - dragoste de mamă.

"După Dumnezeu, nu iubesc pe nimeni atât de mult ca pe mama." (Fericitul Ieronim)

Al patrulea mag

Există o poveste tare veche, care spune că, de fapt, au fost patru magi doreau să se închine Mântuitorului, la naşterea Sa. Cel de-al patrulea şi-a vândut tot ce avea şi, cu banii obţinuţi, a luat trei pietre scumpe: un safir, un rubin şi o perlă, pe care să le ducă în dar Mântuitorului. Grăbindu-se să ajungă în Babilon, unde îl aşteptau cei trei magi, acesta a întâlnit pe drum un om rănit, pe care nimeni nu îl ajuta. L-a dus pe bietul om la un doctor căruia i-a dat safirul pentru a-1 îngriji pe bolnav până ce se va însănătoşi complet. Toate acestea 1-au întârziat. Când a ajuns la locul întâlnirii, magii plecaseră deja fără el, însă nu s-a descurajat, ci şi-a continuat drumul singur, călăuzit de steaua ce-1 ducea spre Bethleem. Ajuns aici, a aflat că magii L-au găsit deja pe prunc, că soldaţii lui Irod omoară toţi copiii nou-născuţi şi că Sfânta Familie a plecat spre Egipt, pentru a se feri de mânia regelui. Chiar în faţa sa, un soldat încerca să-i smulgă unei tinere femei copilul pentru a-1 omorî. Femeia îşi apăra cu disperare pruncul. Magul i-a arătat soldatului necruţător rubinul şi i-a spus:
- Lasă copilul să trăiască şi îţi voi da această piatră scumpă. Nimeni nu va afla de târgul nostru.
Ademenit de nestemată, soldatul a luat piatra, îndepărtându-se grăbit. Tânăra femeie i-a mulţumit străinului cu lacrimi de bucurie şi recunoştinţă. >
Acesta s-a hotărât să-L caute mai departe pe Mântuitor. Acum, mai avea un singur dar, perla. A plecat şi el spre Egipt, unde, ani de zile, L-a căutat pe Iisus, însă fără nici un rezultat. După 30 de ani, a aflat că undeva, în Palestina, Mântuitorul propovăduieşte Evanghelia. Bucuros că, în sfârşit, ştie unde îl poate găsi, s-a grăbit spre ludea. Ajuns la Ierusalim, spre seară, a aflat că Iisus Hristos este răstignit pe Dealul Căpăţânii. S-a grăbit magul spre locul acela cu dorinţa să-L vadă în viaţă pe Mântuitor, să-I ducă darul său pe care îl păstrase de atâta timp. însă, prin faţa lui au trecut doi soldaţi romani ce duceau în sclavie o tânără evreică. Oprindu-i, magul le-a spus:
- Dacă îi daţi drumul fetei, vă dăruiesc această perlă. O puteţi vinde şi împărţi banii. Veţi câştiga mult mai mult lăsând fata liberă.
Lacomi, soldaţii au luat perla, eliberând-o pe tânără, care, plângând de feri¬cire, nu ştia cum să-i mulţumească străinului. Dar magul, rugându-se cerului să-L vadă măcar o clipă pe Mântuitor, se grăbea spre Golgota. Acum, nu mai avea nimic. Îi era ruşine să se închine împăratului împăraţilor fără nici un dar. Însă, când a ajuns lângă Cruce, Mântuitorul S-a uitat drept spre el şi i-a spus:
- În sfârşit, ai venit. Tu mi-ai adus cele mai frumoase daruri ...
- Bine, dar nu mai am nimic, ce Ţi-am adus eu? - a întrebat mirat magul.
- Tot ce duceai cu tine ai dat celor neajutoraţi. Dându-le lor, Mie Mi-ai dat. Darul tău a ajuns la Mine şi, îţi spun, că el este cel mai însemnat, căci, acela care îl iubeşte pe Dumnezeu, îi iubeşte pe oameni.
Cine nu caută nevoile celorlalţi spre a fi de folos cu ce poate, nu va găsi mulţu¬mire şi bucurie, nu va afla adevărata viaţă. Cu cât te apropii mai mult de oameni, cu atât eşti mai aproape de Dumnezeu.

"Să dorim binele fraţilor noştri şi mântuirea tuturor oamenilor mai mult decât pe a noastră. " (Sfântul Teodor Studitul)

Copilul bine crescut

Într-un sat din câmpie, s-au întâlnit la fântână trei femei. Două dintre ele nu încetau să-şi laude băieţii. Cea de-a treia însă, nu spunea nimic, cu toate că avea şi ea un băiat de care nu s-ar fi putut plânge. Au luat cele trei femei câte o găleată cu apă şi au plecat împreună înapoi, spre casă. Pe drum, s-au întâlnit cu cei trei copii, care se jucau într-o livadă.
- Ia uite-1 pe-al meu, a zis prima femeie. E aşa de puternic.
- Dar al meu, zise şi a doua, e priceput la toate.
Nici de această dată, cea de-a treia femeie nu a spus nimic, însă copilul ei, văzându-şi mama, s-a grăbit să vină şi să ia el găleata. Ceilalţi doi băieţi au început să râdă şi au rămas să se joace mai departe. Acum se vedea adevărul. Din modestie, cea de-a treia femeie nu se lăudase cu feciorul său, dar, în locul ei, vorbeau faptele...

"Învaţă-te, fiule, să fii totdeauna simplu şi fără răutate! " (Sfântul Efrem Sirul)

Criminalul


La începutul primului război mondial, pe vârful unui munte, se afla cea mai temută închisoare. Nimeni nu reuşise să evadeze vreodată de acolo, în general, cei trimişi aici erau fie condamnaţi la moarte pentru crime sau jafuri deosebit de grave, fie ispăşeau o pedeapsă foarte mare. Deşi era atât de bine păzită, într-o seară un criminal a scăpat. Toată noaptea gardienii 1-au hăituit cu câini, însă, spre dimineaţă, i-au pierdut urma într-o pădure.
Fugarul, obosit după atâta goană, a văzut într-o poiană, o luminiţă la fereas¬tra unei case. Desigur că acolo putea găsi ceva de mâncare şi haine. Cu disperare, a năvălit în odaia mică, unde o imagine cu totul neaşteptată îl ţintui în loc: o tânără femeie plângea lângă un copilaş micuţ, care, de asemenea, scâncea. Pe masa goală, un rest de lumânare lăsa în mica încăpere o lumină slabă, în care se vedea, totuşi, chipul palid şi slăbit al femeii.
Parcă trezit dintr-un coşmar, evadatul o îndemnă pe tânăra mamă să nu se sperie, se aşeză alături şi o întrebă ce probleme o fac atât de nefericită. Aceasta, printre lacrimi, i-a răspuns că soţul ei a murit pe front, că nu mai are nici un ban şi că, de foame şi frig, copilaşul s-a îmbolnăvit.
- Lasă femeie, îi spuse puşcăriaşul, o să te ajut eu.
- Nu vreau să furi pentru mine şi nici să sufere cineva nu doresc.
- Nu-ţi face griji, nu va suferi nimeni! - i-a răspuns omul şi a luat-o pe femeie cu el. Când au ajuns împreună în faţa poliţiei, aceasta 1-a întrebat mirată:
- Ce faci?
- Lasă, ţi-am spus că n-o să sufere nimeni. Vino!
Intrând cu ea în clădirea poliţiei, omul s-a predat, iar când şeful poliţiei a venit să vadă cu ochii lui dacă periculosul puşcăriaş este, în sfârşit, prins, acesta îi spuse:
- Femeia aceasta m-a găsit în casa ei, când încercam să fur câte ceva şi m-a adus aici. Dă-i recompensa pusă pe capul meu, o merită!
Cu lacrimi de recunoştinţă în ochi, femeia n-a mai spus nimic. Era o recom¬pensă foarte mare, deoarece puţini credeau că cineva 1-ar putea prinde şi preda pe criminal. Bucuros că îl avea acum prizonier, şeful poliţiei a plătit imediat femeii suma enormă, după care 1-a trimis pe fugar înapoi la închisoare, sub pază strictă.
După câteva zile, însă, femeia, cerând o audienţă la directorul puşcăriei, i-a povestit acestuia totul, aşa cum se întâmplase cu adevărat. Uimit de bunătatea deţinutu¬lui său, cu ocazia Sfântului Crăciun ce se apropia, directorul 1-a graţiat, căci era obiceiul ca, o dată pe an, să fie eliberat puşcăriaşul care s-a purtat cel mai bine. Timpul a dove¬dit că omul acela se schimbase cu adevărat, căci niciodată nu a mai făcut ceva rău.
Oamenii trebuie să se ajute unii pe alţii. Nu te ajuţi pe tine decât ajutându-i pe ceilalţi. Dumnezeu vede cu ce preţ cauţi binele altora şi nu pe al tău. Dacă un aseme¬nea om - cu lanţuri la mâini şi la picioare, obosit şi dornic de libertate, ce nu ducea cu sine decât o groază de păcate - a putut să o ajute pe femeia aceea, cu atât mai mult noi îi putem ajuta pe cei din jurul nostru. Să ne rugăm la Dumnezeu să ne dea ocazii de a face bine, fiindcă binele îl putem face cu siguranţă. Şi nu e zi, fără să nu se ivească un asemenea prilej. Nu trebuie decât să-1 vedem.
"Nu dărui celorlalţi după cum merită, ci după cum au nevoie." (Sfântul Ioan de Kronstadt)

Sinceritate

În timpul războiului, viaţa era tare grea şi oamenii sufereau de foame. Dar un om bogat s-a hotărât să-i ajute pe cei sărmani şi a trimis vorbă în tot târgul că, din ziua următoare, el va oferi pâine oricărui copil şi asta nici un ban. A doua zi, încă din zori, mulţi prichindei se strânseseră în faţa casei care locuia omul atât de bun la suflet. Când acesta a apărut cu nişte coşuri mari, plin| cu pâine, copiii s-au repezit, îmbrâncindu-se, lovindu-se, căutând fiecare să apuce pâine cât mai mare. Fiecare, cum punea mâna pe câte o pâine, o lua la goană, buci; că prinsese o bucată mai mare. Era acolo o hărmălaie ...
Dar omul a observat că undeva, la marginea curţii, aştepta cuminte o fetiţă. După ce toţi ceilalţi copii şi-au ales ce pâini au vrut şi au plecat cu ele, fetiţa s-a apropiat şi ea de primul coş şi s-a uitat în el. Dar acolo nu mai rămăsese nimic. A căutat şi în cel de-al doilea coş, dar şi acesta era gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui de-al treilea coş a găsit o pâinică mică, mică, pe care nici un copil nu o băgase în seamă. Fetiţa a luat-o, a mulţumit frumos pentru pâine şi a plecat spre casă.
Toată ziua a stat omul şi s-a gândit la cum se purtase acea fată şi, ca urmare, a dat poruncă la bucătărie să fie coaptă o pâine mică, dar în care să fie puşi 10 gal¬beni. Apoi, dis de dimineaţă, a aşezat pâinica deasupra celorlalte pâini şi a ieşit iarăşi cu toate coşurile în curte, unde copiii deja se strânseseră şi aşteptau nerăbdători. Din nou s-au repezit şi s-au luat la harţă. La sfârşit, fetiţa noastră, care aşteptase cuminte, ca şi în ziua precedentă, s-a ales tot cu pâinea cea mai mică, sin¬gura rămasă. Şi de această dată, i-a mulţumit frumos omului şi s-a grăbit spre casă, unde mama ei o aştepta. Când s-au aşezat la masă şi femeia a rupt pâinea, ce să vezi?!, galbenii s-au răsturnat pe masă din aluatul proaspăt.
- Vai, s-a speriat mama, ce să fie cu aceşti bani? Dacă banii au ajuns din greşeală în pâinea adusă de tine? Poate i-au căzut brutarului, în timp ce frământa aluatul. Ia-i şi du-i imediat înapoi!
S-a întors fetiţa la casa omului şi i-a dat acestuia toţi banii; spunându-i cum mama ei i-a găsit în pâinica primită. Privind-o cu drag, omul i-a răspuns:
- Banii aceia nu au ajuns întâmplător acolo. După ce am văzut ieri cum ai avut răbdare şi cum te-ai mulţumit chiar şi cu mai puţin, am hotărât să te răsplătesc. Astăzi, am văzut şi cât eşti de cinstită, fiindcă ai fi putut păstra totul, dar tu mi-ai adus banii înapoi. Drept răsplată, în fiecare dimineaţă când vei veni să iei şi tu o pâinica, vei primi şi câte zece galbeni.
Doamne, ce bucuroasă a fost fetiţa! Nu ştia cum să-i mulţumească omului pentru atâta bunătate. S-a dus în fuga la mama ei şi i-a dat bănuţii, după care i-a povestit totul, iar mama a povăţuit-o şi de această dată, iar fata i-a urmat sfatul.
Aşa se face că, de atunci, în fiecare dimineaţă, când primea galbenii, fata se ducea în mijlocul celorlalţi copii şi împărţea cu ei toţi bănuţii. Ştia că şi ceilalţi au nevoie de milostenie la fel de mult ca şi ea.
"Sărăcia sau bogăţia nu pot învinge DRAGOSTEA, dar DRAGOSTEA poate învinge şi sărăcia şi bogăţia." (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cel ce înşală

Cu mult timp în urmă, a trăit un boier tare bun. într-o zi, 1-a chemat la el pe un ţăran şi i-a spus:
- Uite, omule, fiindcă ştiu că familia ta o duce destul de greu, vreau să te ajut. îţi dau de muncă şi te plătesc foarte bine. Vrei să lucrezi pentru mine?
- Sigur, boierule - a răspuns omul bucuros - ce trebuie să fac?
- Să-mi construieşti o casă, la marginea pădurii.
Ţăranul a plecat bucuros şi, chiar din acea zi, s-a apucat de treabă. Boierul îi dădea bani pentru tot ce trebuia să cumpere, însă omul ce şi-a spus? "E, şi aşa nu mă vede, ce-ar fi să-1 înşel?!"
Şi, în loc să facă totul aşa cum ar fi trebuit, a început să cumpere lucruri ieftine şi proaste şi să cheltuiască banii ce îi rămâneau. Când a terminat, casa arăta tare frumos pe dinafară, dar ţăranul ştia că n-o făcuse bine şi că, destul de repede, ea se va strica.
Când i-a arătat casa boierului, acesta i-a spus:
- Fiindcă ştiu că tu şi familia ta locuiţi într-o cocioabă mică, îţi fac cadou această casă. De-aia te-am lăsat pe tine să o construieşti şi ţi-am spus acum, la sfârşit, tocmai pentru ca bucuria voastră să fie mai mare.
Acum şi-a dat seama omul de greşeala sa. A vrut să-1 înşele pe altul şi, de fapt, singur s-a înşelat. Dacă ar fi fost cinstit şi şi-ar fi văzut de treabă, şi-ar fi făcut un bine lui şi familiei sale. Acum însă, părerile de rău nu mai puteau îndrepta nimic.
în sinea lui, omul s-a jurat să nu mai înşele niciodată pe nimeni.
"După cum ne purtăm noi cu aproapele, aşa Se va purta Dumnezeu cu noi."
(Sfântul Ioan Gură de Aur )


Ca albina sau ca musca?



“Mi-au spus unii că se smintesc pentru că văd multe lucruri strîmbe în Biserică. Iar eu le-am spus:

“Dacă vei întreba o muscă: «Sunt flori în locul acesta?», ea îţi va spune: «Nu ştiu. Ci ştiu numai că acolo jos, în groapă, sunt cutii de conserve, gunoaie, necuraţii», şi îţi va înşira toate murdăriile pe care a stat. Dar dacă vei întreba o albină: «Ai văzut vreo necurăţie în locul acesta?», ea îţi va spune: «Necurăţie? Nu, nu am văzut nicăieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare», şi îţi va enumera o grămadă de flori de grădină şi sălbatice. Vezi, musca ştie numai unde există gunoaie, in timp ce albina ştie că acolo este un crin, mai departe o zambil㔦”.

După cum mi-am dat seama, unii oameni seamănă cu albina, iar alţii cu musca. Cei care seamănă cu musca in orice situaţie caută să afle ce rău există şi se preocupă de el; nu văd nicăieri nici un bine. Cei care seamănă cu albina află peste tot orice bine există. Omul stricat gîndeşte, pe toate le interpretează de-a stînga şi le vede anapoda. In timp ce acela care are gînduri bune, orice ar vedea, orice îi vei spune, îşi va pune în minte gîndul cel bun.

Intalnirea cu moartea

O străveche legendă arabă istoriseste trista poveste a ienicerului sultanului din Bagdad. Într-o zi, tînărul ienicer se aruncă plin de tristete la picioarele stăpînului său care îl îndrăgea mult, cerîndu-i cu împrumut minunatul său cal care părea că zboară, într-atît era de iute.

-De ce? Îl întrebă sultanul.

-Am văzut moartea în grădină si ea mi-a făcut semn. Cu calul tău, voi putea fugi la Bassara si mă voi ascunde în tîrgul de acolo. Astfel, moartea nu mă va afla.

Sultanul îi dete tînărului armăsarul său si acesta plecă în galop.

Sultanul coborî în grădină si văzu cum moartea stătea acolo si astepta.

-De ce mi-ai amenintat ienicerul? o întrebă.

-Ba nu l-am amenintat nicidecum, răspunse moartea.

Am ridicat doar bratul a uimire. M-am întrebat:

,,Cum poate să fie încă aici, de vreme ce eu am întîlnire cu el peste nici cinci ceasuri în tîrgul din Bassara”¦”

Uneori chiar credem, din păcate, că putem păcăli moartea fugind aiurea în sus sau în jos. De cele mai multe ori omul se comportă copilăreste fată de întîlnirea cu moartea si frica de a da mîna cu vesnicia îi descoperă nimicnicia si neputinta. Cîti dintre oameni cînd sunt sănătosi si toate le merg bine sunt ca zmeii în inaltul cerului si-si arată bărbătia? Dar cînd vreun eveniment al vietii îl pune în fata mortii i se descoperă lasitatea si nebărbătia. Pentru crestinii adevărati moartea este o trecere la fericirea vesnică.

Discutie intre doi embrioni

- Si tu crezi in viata de dupa nastere?

- Desigur. Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva. Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.

- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate?

- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura.

- Ce tampenie! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical. Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.

- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa,probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit aici.

- Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, in intuneric.

- Eu nu stiu exact, cum va fi, daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.

- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?

- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc.

- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista.

- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii”¦ eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!

Din intelepciunile copiilor

Un copil de 4 anişori stătea în vecini de un bătrân a cărui soţie murise de curând. Copilul, văzând bătrânul plângând în curtea casei, s-a apropiat şi s-a aşezat la pieptul lui. Când mama lui l-a întrebat ce a făcut la vecin, copilul a răspuns:
- Nimic, l-am ajutat numai să plângă.
_______________

Profesoara Debbie Moon studia cu grupul ei din clasa întâi un tablou cu o familie. În tablou era un copil, care avea părul de altă culoare decât restul membrilor familiei. Unul din copiii din grup sugeră că acel copil din tablou era adoptat.
Atunci, o fetiţă din grup spuse:
- Eu ştiu totul despre adopţii pentru că eu sunt adoptată.
- Ce înseamnă să fii adoptat? întrebă un alt copil.
- Înseamnă că tu creşti în inima mamei tale, în loc să creşti în burta ei, a spus fetiţa.

___________________

Jaime încerca să reuşească să obţină un loc in echipa de fotbal a şcolii. Mama lui ştia că băiatul pusese suflet în asta şi se temea că nu va fi ales. În ziua în care locurille au fost repartizate, Jaime ieşi alergând cu ochii sclipind, mândru şi emoţionat.
- Ghiceşte mamă, strigă şi apoi spuse cuvintele care au rămas ca o lecţie pentru mama lui. Am fost ales să aplaud şi să animez.

___________________________

Un copil de 10 ani stătea în faţa unei vitrine a unui magazin de pantofi pe stradă, desculţ, privind prin fereastră şi tremurând de frig. O doamnă se apropie de copil şi îi spuse:
- Micuţul meu prieten, la ce te uiţi cu atâta interes prin fereastra asta?
- Îi ceream lui Dumnezeu să-mi dea o pereche de pantofi, a răspuns copilul.
Doamna l-a luat de mână şi au intrat în magazin. Ceru vânzătorului o jumătate de duzină de şosete pentru copil. Întrebă dacă i-ar putea da un vas cu apă şi un prosop. Vânzătorul îi aduse ceea ce i-a cerut. Ea luă copilul în spatele magazinului, îi spălă picioarele şi i le-a şters. Atunci vânzătorul sosi cu sosetele. Doamna îi puse o pereche copilului şi îi cumpără o pereche de pantofi. Restul de şosete i le dădu copilului. L-a mângâiat pe cap şi i-a zis:
- Nu e nicio îndoială că acum te simţi mai bine micuţule!
Când ea se întoarse ca să plece, copilul o prinse de mână şi, privind-o cu lacrimi în ochi, o întrebă:
- Dumneavoastră sunteţi soţia lui Dumnezeu?

Vin vremuri grele

Într-o dimineaţă, un tânăr artist intră într-o cafenea, fiind foarte entuziasmat că a fost angajat să picteze portretul unui om cu bani care avea o firmă de construcţii. În timp ce îşi savura cafeaua bucuros, văzu un ziar lăsat pe masa vecină în care era tipărit cu litere mari următorul titlu VIN VREMURI GRELE. Începu să se gândească tot mai mult la aceste cuvinte.

Patronul cafenelei trecu să-l salute şi văzându-l îngrijorat, îl întrebă dacă s-a întâmplat ceva. Acesta i-a răspuns trist că trebuie să plece, căci “vin vremuri grele”, aşa că trebuie să muncească la lucrarea lui.

Patronul începu să se macine că poate chiar „vin vremuri grele”. Devenea din ce în ce mai îngrijorat pe măsură ce se gândea la vorbele tânărului. Îşi sună apoi soţia rugând-o să nu se supere dar că trebuie să-şi anuleze comanda pentru rochia cea nouă, deoarece este cam scumpă şi s-au anunţat „vremuri grele”.

Aceasta sună la magazinul unde îşi comandase rochia şi o rugă pe patroană să-i anuleze comanda. Îşi ceru scuze dar …„Vin vremuri grele” şi trebuie să facă economii.

Patroana n-a avut încotro şi a anulat comanda, dar îşi aminti că a auzit ea la ştiri cândva că „Vin vremuri grele”. Aşa că a sunat imediat la firma de construcţii pe care o angajase pentru executarea unei lucrări de extindere a magazinului. L-a anunţat pe constructor că va renunţa pentru moment la lucrare, deoarece “ vin vremuri grele “ şi nu îşi poate asuma un asemenea risc în acest moment.

Constructorul s-a întristat la auzul acestei veşti, motiv pentru care s-a grăbit să-l sune pe tânărul artist spunându-i că doreşte anularea comenzii pentru portret, întrucât „vin vremuri grele” şi acesta nu este un moment potrivit să cheltuie banii pe lucruri artistice.

Copleşit de supărare, tânărul artist a acceptat cu resemnare vestea, că doar s-a întâmplat aşa cum a anticipat. Simţindu-se trist, porni înspre cafeneaua favorită să-şi înece amarul cu un pahar de vin.

În timp ce stătea din nou aşezat la masa lui, zări ziarul pe care scria „Vin vremuri grele”. De data asta s-a ridicat şi a luat ziarul pentru a-l cerceta mai bine. Data ziarului era de acum 5 ani.

Cineva despachetase farfurii pentru restaurant.

Morala: Gândurile şi cuvintele noastre ne creează realitatea în care trăim.

Diferenta intre noapte si zi

Un mare înţelept şi-a întrebat discipolii cum pot deosebi momentul în care noaptea s-a sfârşit de ziua care a început.
Unul dintre ei a spus:
- Când vezi un animal la distanţă şi poţi spune dacă este vorba de cal sau de o vacă.
- Atunci când vezi un copac la distanţă şi poti spune dacă este vorba de un castan sau de un stejar, spuse un alt discipol.
- Niciun răspuns nu e corect, zise înţeleptul.
- Atunci când? au întrebat discipolii.
- Când vei putea privi faţa unui om oarecare şi să recunoşti în el pe fratele tău. Dacă nu poţi face asta, chiar dacă soarele e sus pe cer, pentru tine încă este noapte.

De ce striga oamenii unii la altii[/b][/b]

Într-o zi, un profesor înţelept puse următoarea întrebare discipolilor săi:
- De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?
- Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
- Dar de ce să ţipi atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine? întrebă din nou înteleptul.
- Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt discipol.
Maestrul întrebă din nou:
- Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?
Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri:
- Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige din cauza distanţei şi mai mari.

Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor,suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când două fiinţe care se iubesc, au inimile apropiate.

În final, înţeleptul concluzionă, zicând:

- Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.

Dragostea adevarata

Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că este foarte grăbit căci are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat să se aşeze ştiind că avea să mai treacă cel puţin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare îşi priveşte ceasul la fiecare minut care trece.

Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul şi să văd despre ce este vorba. Rana nu pare a fi aşa de gravă… în aşteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana şi mă lansez într-o mică conversaţie. Îl intreb cât de urgentă este întâlnirea pe care o are şi dacă nu preferă să aştepte sosirea medicului pentru tratarea rănii… Îmi răspunde că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, aşa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soţia.

Politicoasă, îl intreb de sănătatea soţiei. Senin, bătrânul domn îmi povesteşte că soţia, bolnavă de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-mă că într-un moment de luciditate soţia putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana dar batranul îmi explică că ea nu-şi mai aduce aminte de 5 ani cine este el…

Şi-atunci îl întreb mirată: “Şi dvs.. vă duceţi zilnic ca să luaţi micul dejun împreună?“. Cu un surâs dulce şi o mângâiere pe mână, îmi răspunde: “E-adevărat că ea nu mai ştie cine sunt eu, dar eu ştiu bine cine este ea“.

Am rămas fără cuvinte şi un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu paşi grăbiţi. Mi-am înghiţit lacrimile spunându-mi în sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce îmi doresc de la viaţă!… Căci, în fond, aşa este dragostea adevărată ?!… nu neapărat fizică şi nici romantică în mod ideal. Să iubeşti înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce încă nu s-a întâmplat.”

Persoanele fericite şi împlinite nu sunt neapărat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care ştiu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au.

Viaţa nu înseamnă să supravieţuieşti unei furtuni ci să ştii să dansezi în ploaie !!

Secretul fericirii

Cu mulţi ani in urma, a trăit în India un înţelept care se spune că păzea într-un cufăr încântător un mare secret care l-a făcut să fie învingător în toate aspectele vieţii sale şi care, pentru aceasta, se considera cel mai fericit om din lume.

Mulţi regi invidioşi i-au oferit putere şi bani şi au încercat să-l jefuiască pentru a-i lua cufărul, dar totul a fost în zadar.

Şi cu cât încercau mai mult, cu atât erau mai nefericiţi, pentru că invidia nu le dădea pace. Aşa au trecut anii şi înţeleptul era în fiecare zi mai fericit.

Într-o zi a venit la el un copil şi i-a spus:

“-Domnule, la fel ca şi tine, vreau şi eu să fiu foarte fericit. De ce nu mă înveţi şi pe mine ce trebuie să fac pentru a reuşi?”

Înţeleptul, văzând simplitatea şi puritatea copilului, i-a zis:

“-Pe tine te voi învăţa secretul pentru a fi fericit. Vino cu mine şi fii foarte atent.”

În realitate sunt două cufere în care păstrez secretul pentru a fi fericit şi acestea sunt: mintea mea şi inima mea şi marele secret nu este altceva decât o serie de paşi pe care trebuie să-i faci de-a lungul vieţii:

Primul pas este să ştii că Dumnezeu există în toate lucrurile din viaţă şi, pentru aceasta, trebuie să-l iubeşti şi să-i fii recunoscător pentru toate lucrurile pe care le ai şi pentru toate lucrurile care ţi se întâmplă.

Al doilea pas este să te iubeşti pe tine însuţi şi în fiecare zi, când te trezeşti şi înainte să adormi, trebuie să spui: „Sunt important, am valoare, sunt în stare, sunt inteligent, sunt iubitor, aştept mult de la mine, nu există obstacol pe care să nu-l pot învinge.”
Acest pas se cheamă autostimă ridicată.

Al treilea pas este să pui în practică tot ceea ce spui că eşti şi, dacă tu gândeşti că eşti inteligent, acţionează inteligent; dacă tu gândeşti că eşti în stare, fă ceea ce îţi propui; dacă tu gândeşti că eşti iubitor, exprimă-ţi iubirea; dacă gândeşti că nu există obstacol pe care să nu-l poţi învinge, atunci propune-ţi scopuri în viaţă şi luptă pentru ele până când le vei obţine.
Acest pas se cheamă motivare.

Al patrulea pas este să nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obţine partea lor, tu o vei dobândi pe a ta.

Al cincilea pas este să nu păstrezi în inima ta ranchiună împotriva nimănui; acest sentiment nu te va lăsa să fii fericit; trebuie să-l laşi pe Dumnezeu să facă dreptate şi tu… iartă şi uită!
Ştiu că e greu, dar nu imposibil.

Al şaselea pas este să nu iei lucrurile care nu-ţi aparţin, aminteşte-ţi că, potrivit legilor nescrise ale naturii, mâine vei pierde ceva de mai mare valoare.

Al şaptelea pas este că nu trebuie să faci pe nimeni să sufere; toate fiinţele pământului au dreptul să fie respectate şi iubite.

Al optulea si ultimul pas: trezeşte-te întotdeauna cu un surâs pe buze şi observă împrejurul tău, căutând să descoperi în fiecare lucru partea lui bună şi frumoasă; ajută-i pe cei care au nevoie, fără să te gândeşti că nu vei primi nimic în schimb; când priveşti pe cineva, descoperă-i calităţile sale.

Secretul fericirii se află în fiecare, caută-l în interiorul tău şi-l vei descoperi!

Poti sa imi imprumiuti 25 de dolari

Un om a venit de la muncă târziu, obosit şi nervos, găsindu-şi băiatul de 5 ani aşteptând la uşă .
- Tati, pot să te întreb ceva?
- Da sigur, despre ce e vorba? a răspuns omul.
- Tati, câţi bani câştigi pe oră?
- Asta nu e treaba ta. De ce mă întrebi astfel de lucruri. Spuse omul nervos.
- Doar vreau să ştiu…Te rog spune-mi, cât câştigi pe oră?
- Dacă trebuie să ştii, câştig 50$ pe oră.
- Ah, a răspuns micuţul, cu capul plecat.
- Tati, imi imprumuti te rog 25$?
Tatăl s-a înfuriat,
- Dacă singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca să îmi ceri nişte bani să îţi cumperi o jucărie prostească sau alte porcării, atunci du-te direct în camera ta la culcare. Gândeşte-te de ce eşti aşa egoist. Nu lucrez din greu în fiecare zi pentru aşa copilării.
Micuţul a mers în linişte în camera şi a închis uşa .
Omul s-a enervat şi mai tare pe întrebările băiatului. Cum a putut să pună aşa întrebări doar pentru a cere nişte bani.
După o oră, omul s-a calmat şi a început să gândească:
“Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie să cumpere cu 25$ şi chiar nu mi-a cerut bani des.” Omul a mers la uşa băiatului şi a deschis-o:
- Dormi? a întrebat…
- Nu tati, sunt treaz, a răspuns baiatul.
- M-am gândit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatăl. A fost o zi lungă şi m-am descărcat pe tine. Uite aici ai 25$.
Micuţul a sărit, zâmbind. Mulţumesc tati, a zbierat. După aceea a scos un pumn de bani.
Omul a văzut că băiatul avea deja bani şi s-a enervat din nou.
Micuţul şi-a numărat încet banii şi s-a uitat către tatăl său.
- De ce vrei mai mulţi bani dacă deja ai? a spus tatăl.
- Pentru că nu am avut destul, dar acum am, a replicat băiatul. Tati, am 50$. Pot să cumpăr o oră cu tine???? Te rog sa vii mai repede acasă mâine . Vreau sa mănânc cu tine.
Tatăl a fost distrus. Şi-a luat băiatul în braţe şi l-a implorat să îl ierte.

Este doar o reamintire pentru toţi ce lucrează din greu în viaţă. Nu ar trebui să lăsăm timpul să treacă printre degete fără să petrecem timp cu cei care chiar contează pentru noi, aceia apropiaţi de inimile noastre. Să ne amintim să împărţim cei 50$ din timpul nostru cu cineva pe care îl iubim.

Dacă mâine murim, compania pentru care lucram ne va înlocui foarte uşor, în câteva ore. Dar familia şi prietenii pe care îi lăsăm în urmă o să simtă pierderea pentru tot restul vieţilor lor.

Somerul

Şomerul se prezintă la Microsoft pentru a ocupa un post de curăţitor de wc-uri.

Directorul de departament îl cheamă la un interviu. La final spune:
- Sunteţi angajat, vă rog să-mi daţi adresa de e-mail, ca să vă trimitem contractul de muncă.

Şomerul cu jenă în glas recunoaşte, că nu are nici calculator acasă, dară-mi-te adresă de e-mail.

Tipul îi răspunde:
- Dacă n-ai adresă de e-mail, atunci virtual dumneata nu exişti. Dacă nu exişti, nu poţi lucra la noi.

Omul pleacă amărât. Cu ultimii 10 dolari cumpără 1 kg de căpşuni, şi merge să vândă cu porţia din uşă în uşă. În 2 ore recuperează investiţia, are un profit de 40 de dolari, şi repetă figura de încă 3 ori în acea zi.

Îşi dă seama că afacerea nici nu este aşa de rea, a doua zi se scoală mai devreme şi cumpără căpşuni de de 4 ori.

La puţin timp îşi cumpără un scuter, apoi o camionetă, în final îşi face o firmă serioasă.

Peste 5 ani deja este proprietarul celui mai mare depozit de alimente din SUA.

Începe să fie preocupat de viitor, şi vrea să încheie o asigurare cu rentă viageră. Găseşte oferte atractive, discută cu agentul de asigurări, care în finalul discuţiei îi cere adresa de e-mail.

- Din păcate eu nu am adresă de e-mail!

- E incredibil! – se miră agentul. – Aţi construit un asemenea imperiu în 5 ani şi nu aveţi adresă de e-mail… Acum închipuiţi-vă ce-ar fi fost dacă aveaţi!…

La care omul: Aş curăţa WC-urile la MICROSOFT !

Prima concluzie: Se poate trăi şi fără internet!
A doua concluzie: Dacă n-ai calculator şi munceşti mult, poţi fi şi tu milionar!
A treia concluzie: Acestă poveste ai primit-o şi tu prin e-mail! Deci, eşti mai aproape de curăţatul wc-urilor dacât de milioane!
Şi totuşi: O ZI BUNĂ ÎN CONTINUARE!

Iubirea fara conditii

Un tânăr fusese în război în Vietnam aproape 3 ani de zile. Într-un final se întoarce în America şi îşi sună părinţii la telefon.

- Mama, tata, mă întorc acasă, dar vreau să vă cer o favoare. Am un prieten foarte bun şi aş vrea să îl aduc acasă cu mine.
- Sigur, ne-ar face mare plăcere să îl cunoaştem, au spus părinţii.
- Mai e ceva ce ar trebui să ştiţi despre el; în timpul războiului a fost rănit foarte rău. A călcat pe o mină şi explozia l-a lăsat fără o mână şi un picior. Nu are unde să se ducă şi vreau să vină să stea cu voi acasă.
- Ne pare rău să auzim asta, fiule. Poate rezolvăm cumva să îi găsim unde să stea.
- Nu, vreau să stea împreună cu noi acasă.
- Fiule, îi răspunde tatăl, nu-ţi dai seama despre ce vorbeşti. Un om handicapat ca el înseamnă o povară foarte mare pentru noi. Avem şi noi vieţile noastre de trăit. Ce sens are să ne încărcăm viaţa cu unul ca el. Lasă-l în pace şi vino acasă. O să-şi găsească el unde să stea.

În acest moment, fiul închide telefonl brusc. Părinţii n-au mai auzit nimic de el de atunci. După câteva zile, au primit un telefon de la Poliţie care îi anunţa că fiul lor s-a sinucis aruncându-se de pe o clădire. Erau chemaţi să identifice trupul. Părinţii înmărmuriţi, au ajuns repede la morgă şi acolo au descoperit că într-adevăr, fiul lor era cel care murise. De asemenea au mai descoperit un lucru.

Băiatul lor avea doar o mână şi un picior.

Ne e atât de uşor să îi acceptăm şi să îi iubim pe cei care sunt amuzanţi, plini de viaţă, fără probleme, dar nu ne pasă de cei care ne pot încurca planurile, care au probleme, sau nimeni nu-i bagă în seamă. Suntem ipocriţi. Da, eu sunt unul din ei.

Rutina

Sunt obosit de atâta muncă şi de văzut aceeaşi oameni în drum spre serviciu. Ajung acasă şi nevastă-mea serveşte acelaşi fel de mâncare la cină. Vreau să intru în baie, apoi să intru în camera mea, să mă întind în pat şi să stau liniştit la televizor, dar fiica mea nu mă lasă, pentru că vrea să se joace cu mine; nu inţelege că SUNT OBOSIT.

Şi tatăl meu mă deranjează câteodată, soţia mea la fel, … şi între nevastă, fiică şi tată, încep să înebunesc.

“VREAU LINIŞTE!”

Unicul lucru bun este somnul, când închid ochii mă liniştesc şi parcă uit de toţi şi toate.

- Salut, vin pentru tine.
- Cine eşti? Cum ai intrat?
- M-a trimis Dumnezeu după tine. Mi-a spus să-ţi ascult plângerile şi… ai dreptate! A venit timpul să te odihneşti.
- Asta nu este posibil, pentru asta ar trebui să mor…
- Asa este, vei muri. Nu ai să mai întâlneşti aceeaşi oameni, nici nu mai trebuie să-ţi suporţi nevasta veşnic nemulţumită, nici pe micuţa ta fiică, nici să asculţi sfaturile tatălui tău.
- Dar ce se va intampla cu totul, cu serviciul meu….?
- Nu-ţi fă probleme, la firma unde lucrezi tu au găsit pe altcineva; şi acesta este foarte fericit, pentru că nu avea servici.
- Şi sotia mea, copilul meu?
- Soţia ta a întâlnit un bărbat bun, care o respectă şi o admiră pentru calităţile sale, şi are răbdare s-o asculte cu plăcere, fără să-i reproşeze nimic. Şi-n plus, are grijă de fiica ta, o iubeşte mult ca şi cum ar fi fost a lui, mai
ales că el este steril; şi oricât de obosit ar veni de la serviciu, are răbdare să se joace cu ea şi sunt foarte fericiţi.
- Nu, nu pot să mor…
- Îmi pare rău dar decizia a fost luată.
- Dar asta înseamnă că nu-mi mai pot săruta fiica niciodată, că nu-i mai pot spune “TE IUBESC” soţiei mele şi nici nu îmi mai pot îmbrăţisa tatăl. Nu, nu vreau să mor, vreau să trăiesc, nu vreau să mor încă…
- Dar, nu asta doreai? . . . . ODIHNĂ. Acum te poţi odihni etern; dormi pentru veşnicie.
- Nu, nu vreau, te rog, Dumnezeule…!
- Ce ai iubitule? Ai un coşmar? îmi şopti soţia mea, trezindu-mă.
- Nu . . . nu a fost un coşmar, a fost încă o şansă.

POVESTEA CATELUSULUI SCHIOP
În vitrina unui magazin de animale era un afiş: “Căţeluşi de vânzare”
Un baieţel de 10 ani intră şi intreabă care-i preţul unui căţeluş. Vânzătorul îi răspunde că preţul este între 30 şi 50$. Băieţelul bagă mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numără 2.70 $ … şi apoi întreabă: “Aş putea vedea căţeluşii?”
Vânzătorul zâmbeşte. Fluieră, din magazin iese afară căţeaua şi în urma ei 5 căţeluşi frumoşi. Al şaselea căţeluş… rămase în urmă şi nu se apropia!
Băieţelul întreabă: “De ce căţeluşul astă şchioapătă ?” Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi va şchiopăta toată viaţa! “Acesta-i caţeluşul pe care-l doresc”, a spus băieţelul cu bucurie în glas. “Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!”
Copilul s-a suparat şi a răspuns: “Nu-l vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi a celorlalţi căţei, îţi voi da tot ce am la mine acum, şi în fiecare lună îţi voi plăti 50 de cenţi, până voi achita preţul lui intreg !”
“Eşti sigur că vrei acest căţeluş? Doar niciodată nu va putea fugi sau juca sau sări precum ceilalţi!”
Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb.
“Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care să-l înţeleagă!”
Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului: “Mă rog şi sper ca fiecare căţeluş să aibe pe cineva care să-l iubească, aşa precum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!”
Morala:
În viaţă nu contează cine eşti, contează ca cineva să te preţuiască şi să te iubească necondiţionat! Un prieten adevărat, este acela care soseşte în timp ce ceilalţi… dispar!

O GUSTARE CU DUMNEZEU

A fost odată un băieţel care a dorit foarte mult să îl întâlnească pe Dumnezeu şi s-a gândit el într-o zi să pornească în căutarea Lui. Ştia foarte bine că nu o să fie o simplă plimbare, aşa că înainte de a porni şi-a umplut bine, bine valiza cu dulciuri şi cu multe sticluţe cu apă, să-şi mai potolească foamea şi setea din când în când.
Când a fost la câteva blocuri depărtare de casa lui a zărit un parc mare şi umbros, şi s-a gândit să-şi tragă puţin suflul înainte de a porni iar la drum. S-a aşezat pe o bancă lângă un bătrân amărât care se uita atât de plictisit la porumbeii ce scormoneau şi ei asfaltul, în speranţa că or mai găsi câte ceva de-ale gurii.
Băieţelul şi-a pus valiza în braţe şi a scos din ea o sticluţă de apă şi când să se servească a fost întrerupt de privirea bătrânului, care se uita la el cu o flămânzeală de parcă vroia să îl mănânce cu tot cu papuci. Făcându-i-se milă, baiatul i-a oferit acestuia câteva dulciuri, iar drept răsplată bătrânul i-a oferit un zâmbet.
Atât de incredibil şi de radiant a fost zâmbetul bătrânului, încât băieţelul i-a oferit şi o sticluţă cu apă doar, doar va mai primi încă un zâmbet atât de frumos. Fără nici o ezitare şi fără nici o reţinere, bătrânul i-a mai zâmbit încă o dată copilului.
Toată după-amiaza întreagă au stat acolo pe bancă, mâncând şi bând, fără să îşi spună vreun cuvânt unul celuilalt. Pe când se înnoptă, băiatul simţi prezenţa oboselii şi se hotărî să o ia către casă, cu gândul că îşi va continua călătoria în următoarea zi. Nici nu apucă bine să facă câţiva paşi că dă fuguţa înapoi să-l îmbraţişeze pe colegul său de bancă. Bătrânul surprins de fapta copilului, tot ce i-a putut oferi înapoi a fost cel mai frumos zâmbet pe care l-a văzut copilul în acea zi.
Ajuns acasă, mama băiatului îl întâmpină. Surprinsă de expresia feţei plină de fericire a copilului ei, nu se răbdă să nu îl întrebe: “Ce ai făcut tu azi de eşti aşa de fericit? Cine ţi-a adus această fericire?”
Copilul îi răspunse: “Am luat masa cu Dumnezeu!”. Şi înainte ca mama lui să apuce să îi răspundă, a mai adăugat: “Ştii ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am văzut vreodată!”
Între timp, bătrânul a ajuns şi el acasă şi copilul său, observând privirea paşnică a tatălui, nu a ezitat să nu îl întrebe: “Tată, ce ai facut azi de eşti aşa fericit? Cine ţi-a adus această fericire?”
El i-a răspuns fiului său: “Am mâncat în parc dulciuri cu Dumnezeu!”. Şi înainte ca fiul său să apuce să îi răspundă, el a adăugat:” Ştii ceva? Este mult mai tânăr decât am crezut!”
Morala:
Prea des subapreciem puterea unei îmbrăţişări, a unui zâmbet, a unei vorbe bune, a unei urechi ascultătoare, a unui onest compliment sau a unui simplu act de caritate. Toate acestea au potenţialul de a face dintr-o zi obişnuită o zi specială sau chiar să schimbe întregul fir al vieţii unei persoane. Şi toate acestea sunt printre cele mai obişnuite lucruri prin care acţionează ajutorul divin.

BANCNOTA DE 20 $


Un consultant de renume şi-a început un seminar ţinând în mâna o bancnotă de 20 USD în faţa a 200 de oameni. A întrebat:“Cine vrea aceasta bancnotă de 20 $?” Imediat au început să se ridice mâinile iar consultantul a adăugat:
“Am să dau această bancnotă unuia dintre voi, dar mai întâi am să fac ceva cu ea.” Nici nu a terminta bine de vorbit că a şi început să mototolească bancnota. Apoi a întrebat din nou:
“Cine o mai vrea?” În aer mai erau ridicate mâini.
“Bine, adăugă consultantul, dar dacă fac asta?” şi a scăpat bancnota pe podea după care a început să o calce cu piciorul. Apoi a ridicat-o. Era mototolită şi murdară.
“O mai vrea cineva?”, întrebă el surâzând. Normal că încă se mai vedeau mâini ridicate.
“Dragii mei prieteni, tocmai aţi învăţat o lecţie foarte valoroasă. Indiferent ce am facut eu cu banii, voi tot i-aţi vrut fiindcă aceştia nu şi-au pierdut valoarea. Încă valorează 20 $!”
Morala
De multe ori în viaţa noastră suntem părăsiţi, jigniţi, stropiţi cu noroi din cauza deciziilor pe care le luăm şi a circumstanţelor de care avem parte în viaţa noastră. Ajungem să credem că nu avem nicio valoare.
Dar să ştii că indiferent ce s-a întamplat şi ce se va întâmpla nu îţi vei pierde niciodată valoarea. Pentru cei care te iubesc tu eşti de nepreţuit. Valoarea vieţii noastre provine nu din ceea ce facem, pe cine cunoaştem ci din ceea ce suntem.

A ARANJA LUMEA
Un copil si tatal sau calatoreau cu trenul.
Calatoria trebuia sa dureze circa o ora. Tatal se aseza comod si se puse sa citeasca o revista pentru a se distra. La un moment dat copilul il intrerupse, intrebându-l: “Tata ce este cladirea aceea?” Tatal se uita sa vada ceea ce i-a aratat copilul si raspunse : “Este o fabrica”. incepu din nou sa citeasca când copilul il intreba din nou: “Tata când sosim?” Tatal i-a spus ca mai au inca de mers. A inceput din nou sa citeasca, dar o alta intrebare a copilului il intrerupse urmate apoi de alte si alte intrebari.
Tatal, disperat, cauta un mod pentru a-l face pe copil sa se distreze. Vazu in revista pe care o citea multe chipuri de oameni, o rupse in mai multe bucati si o dadu copilului invitându-l sa reconstruiasca aceste chipuri intocmai ca la un joc de puzzle, dupa care se aseza multumit pe scaunul sau convins ca copilul va fi ocupat pentru tot restul calatoriei. Nu apucase sa treaca multa vreme caci copilul exclama: “Am terminat!”.
“Imposibil!” – raspunse tatal. “Nu pot sa cred! Cum ai putut reconstrui imaginea asa de repede?” Imaginea era reconstruita perfect.
Copilul raspunse: “Nu m-am fixat asupra lumii (a oamenilor celor multi)… caci pe cealalta parte a foii era figura unui (singur) om; AM RECONSTRUIT OMUL SI LUMEA S-A ARANJAT SINGURA!!!”
Lumea va fi aranjata numai când oamenii vor fi ei aranjati, vor fi loiali si onesti.
Lumea va fi aranjata atunci când fiecare om va fi capabil sa se revizuiasca in interiorul sau!
PATUL DE LANGA FEREASTRA
Povestea urmatoare este despre doi barbati grav bolnavi, imobilizati la pat, impartind aceeasi camera de spital. Unuia dintre ei i se permitea sa stea asezat in fiecare zi cate o ora pentru a facilita drenarea fluidului din plamani. Patul sau era pozitionat in dreptul singurei ferestre din camera.
Celalalt barbat era imobilizat in pozitie culcata si ii era inaccesibila ipotetica priveliste pe care o oferea unica fereastra.
Cei doi nu aveau altceva de facut decat sa stea de vorba. Si vorbeau la nesfarsit: despre sotiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar si despre locurile in care isi petreceau vacantele. In fiecare dupa-amiaza, cel caruia i se permitea sa stea asezat, ii descria celuilalt ceea ce vedea afara.
Omul care nu putea privi pe fereastra ajunsese sa traiasca pentru ora aceea din zi cand i se descria in amanuntime ce se intampla in afara spitalului. Perspectiva sa se largea si capata substanta datorita acestei descrieri. Fereastra pare-se ca dadea spre un parc cu un minunat lac. O multime de rate salbatice si lebede isi gasisera camin in acel lac iar copiii se jucau lansand in apa barci in miniatura. Indragostitii se plimbau imbratisati admirand florile in toate culorile curcubeului ce crestea din belsug in parc.Copaci seculari margineau aleile iar pe cer se
profilau cladirile orasului ce se vedeau in departare.
Omul de la fereastra povestea cu voce domoala si cu detalii minutios alese tot ce parcul ii dezvaluia. Celalalt se lasa purtat de povestire inchizand ochii
si imaginandu-si toate scenele. Intr-o dupa-aminaza calduta omul de la fereastra povesti despre parada care tocmai trecea prin parc.
Desi bolnavul imobilizat nu putea auzi muzica, reusea sa isi imagineze clovnii, carele alegorice, caii impodobiti si masinile decorate de sarbatoare.
Zilele treceau iar omul ce nu putea privi pe fereastra incepu sa fie invidios pe sansa celuilalt. Aprecia efortul celui de la fereastra de a-i descrie in
detaliu ce se intampla afara, dar si-ar fi dorit sa fie el cel care putea admira privelistea. Incepuse sa isi antipatizeze colegul de camera si, in cele din
urma, ajunsese sa-si doreasca cu disperare sa fie el asezat in locul aceluia.
Intr-o dimineata, infirmiera ce ii avea in grija constata ca bolnavul de la
fereastra murise linistit in somn. Cu tristete, cheama asistentii sa ia trupul neinsufletit. Curand dupa aceea, bolnavul ce tanjea dupa patul de langa geam intreba daca nu poate fi mutat in locul pe care si-l dorise atat.
Infirmiera il transfera imediat si se asigura ca sta confortabil apoi il lasa singur. Incet si cu mare greutate bolnavul nostru reusi sa se propteasca intr-un cot si sa incerce sa arunce o prima privire afara. In sfarsit se putea bucura nemijlocit de privelistea de afara!
Se cazni sa se intoarca si privi pe fereastra. In locul parcului nu era decat un zid gol! Suna infirmiera si o intreba: “Cum se face ca omul acela, colegul meu de camera, vedea un parc si un lac si imi descria totul atat de fidel? Cum putea sa imi spuna despre frumusete si dragoste cand, de fapt, el nu putea vedea decat un zid vechi din caramida?”.
Sora ii raspunse surprinsa: “Vai! Nu stiai ca bietul tau coleg de camera era orb? Nu putea vedea nici macar zidul daramite altceva”. Apoi adauga trista: “Poate voia doar sa te incurajeze”.
Ai auzit o poveste mai emotionanta decat asta? Ai simtit vreodata ceva asemanator sentimentelor pe care aceasta povestire le invoca?
Daca traiesti fiind preocupat obsesiv de ceea ce au altii si tu nu ai, cu siguranta vei rata bucuria de a primi ceea ce altii incearca sa iti daruiasca. Asa ca e mai bine sa lupti pentru ceea ce-ti doresti tu si sa nu mai tii cont de ceea ce zic cei din jur.
Ai simtit vreodata invidie crunta fata de o persoana careia ai fi vrut sa ii iei
locul? Ai fost vreodata dezamagit – poate ceva care ai crezut ca va fi minunat, s-a dovedit ulterior a fi mult mai putin de atat? Ai primit vreodata incurajari fara rezerve si nu ai apreciat la acel moment importanta lor?
Cristina_Ionela
Cristina_Ionela
helper
helper

feminin
Numarul mesajelor : 94
Varsta : 41
Localizare : Apuseni
Data de inscriere : 04/05/2010

Sus In jos

Intelepciune prin povestiri Empty Re: Intelepciune prin povestiri

Mesaj Scris de piciul Mar 03 Ian 2012, 12:27 pm

O, om
de Sf. Ioan Iacob Hozevitul


O, om, ce mari răspunderi ai
de tot ce faci pe lume,
de tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la alţii dai,
căci ea, mereu, spre iad sau rai
pe mulţi o să îndrume.

Ce grijă trebuie să pui
în viaţa ta toată,
căci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus… în veci nu-l mai aduni,
şi vei culege roada lui
ori mort, ori viu, odată.

Ai spus o vorbă, vorba ta,
mergând din gură-n gură,
va-nveseli sau va-ntrista,
va curăţi sau va întina,
rodind sămânţa pusă-n ea
de dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt… cuvântul scris
e-un leac sau o otravă,
tu vei muri, dar tot ce-ai scris
rămâne-n urmă drum deschis
spre moarte sau spre paradis,
spre ocară sau slavă.

Ai spus un cântec, versul său
rămâne după tine
îndemn spre bine sau spre rău,
spre curăţie sau desfrâu,
lăsând în inimi rodul său
de har sau de ruşine.

Arăţi o cale, calea ta
în urma ta nu piere,
e cale bună sau e rea,
va prăbuşi sau va-nălţa,
vor merge suflete pe ea
spre cer sau spre durere.

Trăieşti o viaţă… viaţa ta
e una, numai una,
oricum ar fi tu nu uita
cum ţi-o trăieşti vei câştiga
ori fericire pe vecie
ori chin pe totdeauna.

O, om! ce mari răspunderi ai,
tu vei pleca din lume,
dar ce ai spus prin scris sau grai
sau laşi prin pilda care-o dai
pe mulţi, spre iad sau rai
mereu o să-i îndrume.

Deci nu uita!.. Fii credincios
cu grijă şi cu teamă
să laşi în urmă luminos,
un semn, un gând, un drum frumos,
căci pentru toate neîndoios,
odată vei da seamă.



Să sperăm că în anul ce tocmai a inceput vom fi mai buni!

LA MULŢI ANI!
piciul
piciul
Atotcunoscător
Atotcunoscător

feminin
Numarul mesajelor : 4828
Localizare : online
Data de inscriere : 08/06/2010

Sus In jos

Intelepciune prin povestiri Empty Re: Intelepciune prin povestiri

Mesaj Scris de Cristina_Ionela Lun 30 Ian 2012, 2:26 pm

Murim...ca maine
Magda Isanos


E-aşa de trist să cugeti că-ntr-o zi,
poate chiar mâine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voioşi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri şi de ploi,
cu păr din care şiruie răcoare…

Şi iarba asta o să mai răsară,
iar luna tot aşa o să se plece,
mirată, peste apa care trece
noi singuri n-o să fim a doua oară.

Şi-mi pare-aşa ciudat că se mai poate
găsi atâta vreme pentru ură,
când viaţa e de-abia o picătură
între minutu-acesta care bate

şi celălalt şi-mi pare nenţeles
şi trist că nu privim la cer mai des,
că nu culegem flori şi nu zâmbim,
noi, care-aşa de repede murim.
Cristina_Ionela
Cristina_Ionela
helper
helper

feminin
Numarul mesajelor : 94
Varsta : 41
Localizare : Apuseni
Data de inscriere : 04/05/2010

Sus In jos

Intelepciune prin povestiri Empty Re: Intelepciune prin povestiri

Mesaj Scris de aurishta Lun 06 Feb 2012, 11:00 am

Se spune ca ,in vechime, s-a intamplat ca un mare rege sa cada grav bolnav. A chemat doctorii cei mai priceputi, dar nimeni n-a stiut leacul. A venit si un batran doctor care, dupa ce l-a consultat, i-a spus ca se poate vindeca doar daca isi va pune pe el camasa unui om multumit. Regele, bucuros ca leacul era atat de simplu, a inceput sa caute prin tara un astfel de om. Se parea, insa, ca nu exista, fiecare dintre cei intrebati avand nu una, ci un sac de nemultumiri. Pe cand credea ca totul este in zadar, a intalnit un om deplin multumit insa....acela nu avea camasa....!
aurishta
aurishta
Atotcunoscător
Atotcunoscător

feminin
Numarul mesajelor : 3945
Varsta : 56
Localizare : bucuresti
Data de inscriere : 18/04/2010

Sus In jos

Intelepciune prin povestiri Empty Re: Intelepciune prin povestiri

Mesaj Scris de Uca Lun 06 Feb 2012, 7:36 pm

Aura, cât de adevărat. hug

Am citit acum câteva momente textul de mai jos, mi-am spus să îl copiez şi aici:

"Era odata un om care, vazand cat de rea este lumea in ziua de azi si toti sunt intr-o goana nebuna dupa bani, s-a hotarat sa schimbe lumea. Zis si facut. A trecut o vreme si omul nostru vazu ca nu se intampla nimic si ca este foarte greu sa schimbi lumea, s-a hotarat sa schimbe tara sa. Un plan maret si acesta. De asemenea trecu ceva timp si observa ca este foarte greu sa schimbi si tara ta. Insa el nu se da batut si s-a hotarat sa schimbe orasul sau. Un plan care nu este la fel de mare ca primele doua si care are posibilitate de reusita. Trecu ceva vreme si de aceasta data, si vazu ca este foarte greu sa schimbi si orasul tau. Dar foarte hotarat, omul nostru si-a propus sa schimbe familia sa. Un plan care nu putea sa dea gres, doar erau persoanele apropiate lui, persoanele pe care le iubea. Dupa un timp a vazut ca nici acest lucru nu era posibil. Deja batran si pe patul de moarte si-a dat seama ca daca vrei sa schimbi familia ta, orasul tau, tara ta sau chiar lumea, trebuie sa incepi prin a te schimba pe tine"

_________________
Universul meu
Uca
Uca
Moderator
Moderator

feminin
Numarul mesajelor : 3917
Varsta : 38
Localizare : brasov
Data de inscriere : 27/12/2009

http://ucadesign.blogspot.com/

Sus In jos

Intelepciune prin povestiri Empty Re: Intelepciune prin povestiri

Mesaj Scris de aurishta Lun 06 Feb 2012, 7:53 pm

Uca, Smile a venit randul meu sa zic: cat de adevarat! aplauze
aurishta
aurishta
Atotcunoscător
Atotcunoscător

feminin
Numarul mesajelor : 3945
Varsta : 56
Localizare : bucuresti
Data de inscriere : 18/04/2010

Sus In jos

Intelepciune prin povestiri Empty Re: Intelepciune prin povestiri

Mesaj Scris de Uca Mar 14 Feb 2012, 11:54 pm

Intr-o zi, un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
- De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
- Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
- Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? intreba din nou inteleptul
- Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
- Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari. Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. hug

_________________
Universul meu
Uca
Uca
Moderator
Moderator

feminin
Numarul mesajelor : 3917
Varsta : 38
Localizare : brasov
Data de inscriere : 27/12/2009

http://ucadesign.blogspot.com/

Sus In jos

Intelepciune prin povestiri Empty Re: Intelepciune prin povestiri

Mesaj Scris de piciul Mier 15 Feb 2012, 2:04 pm

Am ales sa postez aceasta adresa aici
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
..e ca o poveste si este foarte adevarata! Ce nu s-a vazut si auzit la stiri!
piciul
piciul
Atotcunoscător
Atotcunoscător

feminin
Numarul mesajelor : 4828
Localizare : online
Data de inscriere : 08/06/2010

Sus In jos

Intelepciune prin povestiri Empty Re: Intelepciune prin povestiri

Mesaj Scris de piciul Joi 15 Mar 2012, 8:38 pm

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Nu e o poveste cu talc, este o rostire cu intelepciune!
piciul
piciul
Atotcunoscător
Atotcunoscător

feminin
Numarul mesajelor : 4828
Localizare : online
Data de inscriere : 08/06/2010

Sus In jos

Intelepciune prin povestiri Empty Re: Intelepciune prin povestiri

Mesaj Scris de piciul Dum 18 Mar 2012, 2:42 pm

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
...e o rostire a unui mare roman! Alexandru Tomescu care are vioara Stradivarius......merita sa citim din cand in cand macar ce spun contemporanii nostri valorosi.
O zi buna va doresc!
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
piciul
piciul
Atotcunoscător
Atotcunoscător

feminin
Numarul mesajelor : 4828
Localizare : online
Data de inscriere : 08/06/2010

Sus In jos

Intelepciune prin povestiri Empty Re: Intelepciune prin povestiri

Mesaj Scris de Uca Joi 03 Mai 2012, 4:03 pm

Odata, un om batran i-a deschis nepotului sau un secret mare:
- In fiecare dintre noi exista o lupta, la fel ca lupta intre doi lupi. Un lup este rau: invidia, gelozia, durerea, egoismul, ambitia, minciuna. Si celalalt lup este bun: pacea, dragostea, speranta, adevarul, bunatatea si credinta.
Nepotul ramas un pic confuz si la intrebat pe bunic:
- Si care lup castiga intr-un final?
Batranul a zambit si a raspuns:
- Castiga lupul pe care il hranesti. Smile

_________________
Universul meu
Uca
Uca
Moderator
Moderator

feminin
Numarul mesajelor : 3917
Varsta : 38
Localizare : brasov
Data de inscriere : 27/12/2009

http://ucadesign.blogspot.com/

Sus In jos

Intelepciune prin povestiri Empty Re: Intelepciune prin povestiri

Mesaj Scris de piciul Dum 13 Mai 2012, 8:33 pm

Ce credem că ştie mama

La 4 ani - Mama ştie tot.

La 8 ani - Mama ştie multe.

La 12 ani - Mama nu ştie tot.

La 14 ani - Mama mea nu ştie nimic.

La 16 ani - Mama mea ? Ce ştie ea ?...

La 18 ani - Bătrâna asta a copilărit cu dinozaurii...

La 25 de ani - Posibil ca Mama să ştie ceva despre asta...

La 35 de ani - Înainte de a decide, vreau să mă sfătuiesc cu Mama.

La 45 de ani - Precis ca Mama poate să mă îndrume...

La 55 de ani - Ce-ar fi făcut Mama în acest caz ?

La 65 de ani - De-aş fi putut să vorbesc despre asta cu Mama...

Dedicat tuturor mamelor din lume.
piciul
piciul
Atotcunoscător
Atotcunoscător

feminin
Numarul mesajelor : 4828
Localizare : online
Data de inscriere : 08/06/2010

Sus In jos

Intelepciune prin povestiri Empty Re: Intelepciune prin povestiri

Mesaj Scris de Dorulet Dum 13 Mai 2012, 9:16 pm

Pentru ca astazi este ziua mamei (cred ca la catolici doar).Putere,mamelor!
Dorulet
Dorulet
Atotcunoscător
Atotcunoscător

feminin
Numarul mesajelor : 4774
Localizare : Transilvania_Romania
Data de inscriere : 16/04/2010

Sus In jos

Intelepciune prin povestiri Empty Re: Intelepciune prin povestiri

Mesaj Scris de piciul Lun 14 Mai 2012, 8:00 pm

Viaţa este bucuria de a fi împreună !

Într-o zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este dragostea.
Socrate i-a răspuns: Du-te pe câmpul din apropiere şi adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei găsi, dar ţine cont că nu ai voie să faci decât o singură încercare. Platon l-a ascultat fără să crâcnească, şi s-a întors după o vreme fără a aduce nimic cu el.
Socrate l-a întrebat ce se întâmplase, iar Platon l-a lămurit: Atunci când am intrat în lanuri am zărit un spic înalt şi frumos, dar m-am gândit că poate voi găsi un altul şi mai maiestos, aşa că am mers mai departe. Am căutat în zadar după aceea, căci nu am aflat nici un alt spic asemenea celui dintâi, aşa că nu ţi-am mai adus vreunul.
Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea.
……………………………………………………………………………………..
Într-o altă zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este căsătoria.
Socrate i-a zis: Mergi până la pădure şi taie-mi cel mai mândru şi mai chipeş brad, dar adu-ţi aminte că nu ai voie să faci decât un singur drum pentru asta. Platon a făcut întocmai şi a revenit după un timp cu un brad nu tocmai înalt şi nu foarte frumos, dar îndeajuns de arătos.
Socrate l-a întrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a răspuns:
Am văzut nişte brazi foarte falnici în drumul meu prin pădure, dar mi-am amintit ce s-a întâmplat ultima dată, cu spicul de grâu, aşa că l-am ales pe acesta. Mi-a fost teamă că dacă nu îl iau cu mine mă voi întoarce din nou cu mâinile goale, deşi nu a fost chiar cel mai frumos brad pe care l-am zărit.
Socrate i-a spus: Aceasta este căsătoria.
……………………………………………………………………………………..
Cu o altă ocazie, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este fericirea.
De această dată, Socrate l-a îndrumat: Du-te pe malul râului şi culege cea mai frumoasă floare pe care o vei găsi, dar ţine seama că nu poţi să alegi decât o singură dată. Platon a făcut aşa cum i s-a cerut şi, la întoarcere, a povestit: Am văzut această floare lângă râu, am cules-o şi m-am gândit că este cea mai frumoasă dintre suratele ei. Deşi am zărit şi alte flori minunate, continui să cred că aceasta este fără egal.
Socrate i-a zis: Aceasta este fericirea.
……………………………………………………………………………………..
Cu un alt prilej, Platon şi-a întrebat învăţătorul ce este viaţa.
Socrate i-a cerut să facă un nou drum în pădure şi să aducă de acolo cea mai frumoasă floare care îi va ieşi în cale. Platon a plecat de îndată, gata să îşi ducă la îndeplinire sarcina.
Au trecut trei zile, dar el nu şi-a mai făcut apariţia.
Socrate a mers şi el în pădure, să îşi caute ucenicul. În cele din urmă, l-a descoperit în mijlocul unei poiene. Socrate l-a întrebat dacă a descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a arătat-o, răsărind din pământ chiar lângă el. Învăţătorul l-a întrebat de ce nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus: Dacă făceam asta, s-ar fi veştejit curând. Chiar dacă nu o rup, ea va muri, mai devreme sau mai târziu. Aşa că am stat în preajma ei atunci când a înflorit, iar atunci când se va ofili voi căuta o alta, la fel de frumoasă. De fapt, acesta este a doua floare pe care am descoperit-o.
Socrate i-a spus: Ei bine, se pare că ştii deja adevărul despre viaţă.

Cu alte cuvinte:

* dragostea nu înseamnă perfecţiune;
* căsătoria nu trebuie să fie o alegere perfectă, ci să devină una;
* fericirea este o stare de spirit autocâştigată de alegerea făcută;
* viaţa este bucuria de a fi împreună.
piciul
piciul
Atotcunoscător
Atotcunoscător

feminin
Numarul mesajelor : 4828
Localizare : online
Data de inscriere : 08/06/2010

Sus In jos

Intelepciune prin povestiri Empty Re: Intelepciune prin povestiri

Mesaj Scris de Adina Grigoriu Dum 24 Iun 2012, 9:47 am

O poveste spune, că într-una din zile, Dumnezeu a chemat la el câţiva bebeluşi şi le-a spus să se pregătească pentru a pleca pe pământ. Atunci unul dintre ei a luat cuvântul şi a început un dialog, întrebându-l pe Dumnezeu:
- Doamne, noi mergem în lume, dar ce vom face acolo, cum ne vom descurca?
- Pentru voi am pregătit un înger care o să aibă grijă de voi!
- Dar noi nu ştim limba oamenilor şi... cum o să ne înţelegem cu ei?
- Îngerul pe care vi l-am pregătit vă va învăţa totul.
- Am auzit că în lume sunt multe rele şi cum o să ne descurcăm, cine ne va ocroti?
- Îngerul vă va apăra de toate relele, fiţi fără grijă!
- Doamne, dar cum o să ne putem întoarce la tine?
- Îngerul, pe care vi l-am pregătit, o să vă spună cum ne vom putea vedea din nou!
- Doamne, dar cum se numeşte acest înger, ca să-l strigăm să ne ajute?
- Numele nu este important, dar fiecare îi va spune MAMA!
Adina Grigoriu
Adina Grigoriu
helper
helper

Numarul mesajelor : 69
Localizare : Galati
Data de inscriere : 06/05/2011

Sus In jos

Intelepciune prin povestiri Empty Re: Intelepciune prin povestiri

Mesaj Scris de piciul Mier 25 Iul 2012, 8:31 pm

E mai mult o lectie decat o poveste! Dar multumesc celor ce o vor citi si o vor spune si altora! Poate asa, in cat mai multe case si familii, se va naste armonia!
Multumesc ca existati!

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

piciul
piciul
Atotcunoscător
Atotcunoscător

feminin
Numarul mesajelor : 4828
Localizare : online
Data de inscriere : 08/06/2010

Sus In jos

Intelepciune prin povestiri Empty Re: Intelepciune prin povestiri

Mesaj Scris de piciul Dum 21 Oct 2012, 1:24 pm

DEMONSTRAT ȘTIINȚIFIC. 8 METODE care-ți aduc FERICIREA

Autor: Andreia Ciobanu

Chiar dacă ai impresia că nu-ți poți induce fericirea, cercetătorii au demonstrat științific că există câteva metode prin care să-ți readuci, singur, zâmbetul pe buze și să fii vesel și eficient în ceea ce faci.
Psihologii susţin că fericirea ţine şi de numărul de prieteni pe care îi ai

Paşii pe care trebuie să-i faci ca să fii fericit:

1.Nu-ți susține punctele de vedere cu prea multă îndârjire
Psihologii sunt convinși că dacă tratezi imparțial și detașat o problemă vei fii mai fericit. Cu alte cuvinte, în niciun caz nu vei încheia vesel o dezbatere, dacă depui un efort prea mare pentru a-ți impune părerile asupra celui cu care porți discuția. ”Dacă păstrezi o oarecare distanță între tine și nevoie de a demonstra că ai dreptate, salvezi 99% din energia ta psihică și, prin urmare, te vei simți fericit”, a declarat, pentru businessinsider.com, medicul Deepak Chopra.

2.Asigură-te că ai cel puțin zece prieteni apropiați
În cadrul unui studiu al Universității din Nottingham, persoanele care au declarat că au zece prieteni foarte buni se simțeau mai fericite decât cele care au mărturisit că au maximum cinci prieteni apropiați. Așadar, cu cât suntem mai sociabili și legăm mai multe prietenii, cu atât ne facem viața mai frumoasă, susțin cercetătorii.

3.Pretinde că ești fericit
Cu toate că necesită efort, un comportament care sugerează că ești vesel te poate ajuta să te și simți astfel. Studiile au arătat că oamenii simt fericire și atunci când doar zâmbesc.

4.Dormi cel puțin șase ore pe noapte
Mai exact, șase ore și 15 minute este timpul ideal de somn ca să fii fericit a doua zi, susține un studiu efectuat de compania britanică Yeo Valley. La el au participat persoane cu vârste între 18 și 65 de ani care au trebuit să-și evalueze fericirea cu o notă de la 1 la 5. Cei care au mărturisit că dorm în jur de șase ore și 15 minute s-au declarat extrem de fericiți.

5.Mergi la biserică
O cercetare a Universității din Melbourne arată că oamenii care au declarat că merg regulat la biserică se simt împliniți și sunt mulțumiți de viața lor. Cercetătorii au studiat un grup de persoane timp de 25 de ani și au observat că cei religioși au rămas sănătoși, nu și-au făcut griji în privința carierei profesionale și au relații amoroase stabile.

6.Privește multe obiecte albastre
Pare hilar, însă mai multe studii au demonstrat că albastrul declanșează fericire, reduce stresul și îmbunătățește încrederea în sine a celor care privesc această culoare. Oamenii de știință consideră că ne place albastrul pentru că, demult, oamenii asociau albastrul cerului, după apus, cu o zi împlinită și cu speranța unui somn bun.

7.Fă ceva nou
Oamenii care încearcă experiențe noi, călătoresc și renunță la rutină sunt, de obicei, mai fericiți decât cei care se complac în activități și probleme cotidiene, spun psihologii. Orice tip de activitate pe care n-ai mai făcut-o până acum, inclusiv cele care implică activitate fizică, îți stimulează creierul și-ți aduc fericirea.

8.Cheltuie bani pentru cei din jur
Psihologii susțin că, oricât de egoiști am fi, ne simțim fericiți atunci când cumpărăm cadouri pentru cei dragi. Un studiu recent arată că ”cei mai veseli oameni sunt cei care cheltuie bani pentru a-i face fericiți pe cei apropiați, indiferent cât de mult câștigă ei înșiși. De exemplu, cei care donează bani pentru cauze umanitare se simt mai împliniți decât dacă i-ar cheltui pentru satisfacțiile proprii”.
piciul
piciul
Atotcunoscător
Atotcunoscător

feminin
Numarul mesajelor : 4828
Localizare : online
Data de inscriere : 08/06/2010

Sus In jos

Intelepciune prin povestiri Empty Re: Intelepciune prin povestiri

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 1 din 4 1, 2, 3, 4  Urmatorul

Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum


©Copyright Lucrudemana.com 2008-2019 | All Rights Reserved
FB