Proza sau poezie... hai sa scriem!!!

Nu e scrisa de mine dar m-a amuzat adevarul din ea

Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta ce-am făcut?

Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Şi cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut?


autor,Constantin Tanase

Vio frumoase si adevarate versuri.

Cine moare?


Autor: Pablo Neruda

Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obișnuinței,
urmând în fiecare zi aceleași traiectorii;
cine nu-și schimbă existența;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște.

Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru.

Moare câte puțin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb și punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoții,
acele emoții care învață ochii să strălucească,
oftatul să surâdă și care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puțin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis;
cine nu-și permite măcar o dată în viață să nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare câte puțin cine nu călătorește;
cine nu citește;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuși.

Moare câte puțin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puțin cine-și petrece zilele plângându-și de milă și detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puțin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
și cine nu răspunde chiar dacă cunoaște întrebarea.

Evităm moartea câte puțin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim...

Dacă va fi să te înfierbânți, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înșeli, înșeală-ți stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minți, minte în privința vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ți frica.
Dacă va fi să simți foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să dorești să fii fericit, dorește-ți în fiecare zi...

MONOLOG
M-ai înşelat, PRIMĂVARĂ!
Mi-ai zâmbit ştrengăreşte de după un nor ceţos iar apoi ai fugit pe-o aripă de vânt cenuşiu, înfiorându-mi obrazul cu o mângâiere îngheţată.
Şi m-ai lăsat înlăcrimată privind în zare, după tine...
Altă dată, în zori, ai venit tiptil la geam, mi-ai susurat un cântec molcom cu picuri uşori pe pervaz şi m-ai chemat să-ţi privesc pletele viorii răsfirate peste crestele copacilor
care răsuflau liniştiţi, înveşmântaţi în vise de muguri. Am deschis iute fereastra dar, nu ştiu cum, tu plecaseşi deja mai departe lăsând în urma ta doar o adiere de parfum verde, îmbietor...
Şi am plâns iar după tine...
Am plâns îndelung, până când păsările, înduioşate , au venit să-mi şteargă lacrimile calde cu aripile lor moi şi să-mi mângâie obrajii arşi.
M-a durut că mă tot amăgeai cu câte un mugur gemându-şi tăcut deschiderea, cu vreo zvâcnire rebelă a unui firişor de iarbă ori cu câte o ghiduşă rază aurie împletindu-se şăgalnic printre genele mele şi apoi dispăreai ascuzându-te dincolo de nori.
Acum...iată! Mi te-nfăţişezi pe de-a-ntregul în toată splendoarea ta şi-mi bucuri inima cu aşa frumuseţe: ochi de cer senin, plete de salcie-nverzită, gura- căpşună pârguită, sânii- potir de floare, mijlocel unduitor ca firul de iarbă în bătaia vântului...
O! Când te văd atât de veselă, când te simt atât de pură, de gingaşă, uit cât de mult te-am aşteptat, cât m-a durut jocul tău şi-ncerc, uşor, fără să te rănesc cu pofta mea, să-ţi fur un strop de bucurie.

Somn

Tata,mai stii?! Prin spatiul dintre soapte
Trecuse vantul din amiezi.Acum e noapte
Si ninsa e cararea catre ape.Ma crezi?
Nu-i vaiet sa m-ajunga-n fapte cand visezi.

Mai dormi,tata.Iti stau aproape pina cand
Chiar somnul meu coboara dintre ape.In gand
Faptura ta de anticar batran ma insoteste
Si mama-mi umbla printre vise,ingereste,

Dansand.

Pentru Anne


Anul acesta nu a mai inflorit miozotisul,Anne.
Parea ca-si va tine in veci in ram neuitarea,
dar franse in cupe  tot veninul si pleca.

Anul acesta nu voi veni langa tine,Anne.
Aduna-ti din timp trei mame si trei trupuri
Si vino,pasind printre lacrimi,din nou.

Anul acesta va dura vesnicia din cioburi.
Anul acesta se pleaca in tine,plangand
Neuitarea si visul,si gand si mirare crescand.

poem pentru tine


Pe cand in tina ma-ntinam
Si ma varsam catre cuvinte
Ma duse gandul catre lauri
Si gandul mi-o lua-nainte.

Si laur ma facura zorii
Si gandul diminetii ma-ngana.
Ma petrecu spre miezul zilei
Ideea ca voi inopta cumva.

Cand seara se-aseza peste morminte
Vazura ochii mei in departare
Cum ingana-ma-vor,ritos,poetii,
Cum lacrima va curge spre hotare.

Asa dormisem in alt veac,odata.
Cand crivatul venise peste tine,
Tu,eu,ne-am adunat intre hotare
Ca sa vedem de timpul ne mai tine.

Pasisem stramb,spuneau carunt
huidumii.Pasisem stramb;in brate
tinusei pacea lumii.Neauzit si tandru
Cantam in versuri danteluri fara ate.

Tu dormi acum.In vis ti-oi arata
Si in cuvinte cam cum mai sade timpul
Cand tu adormi copilul si-l pasui dinainte.

Bisectie
(by michelinebeaulieu,again)

Ma inganam asa,sa-ti stiu avantul.
Sa iti patrund si cel din urma gand,
sa iti aduc prin altii legamantul
Ce mi-l facui,si il calcai razand.

Acuma ti-e tardiva jalea prefacuta.
Ca te-ai trezit in fata celui care
I-ai dat cu bata-n cap,oracaindu-l,
Si l-ai lipsit de ganduri si mancare.

Acum nu il mai trimite mataluta
Din nou la mine sa-i inec amarul.
Primeste-n fata visu-i si temerea
Caci azi fu-i eu cel ce-i umplu paharul.

Grigore Vieru - M-a strigat cineva?


Totul e indoielnic
Chiar si ochii acei.
Poate nu-s ai iubitei,
Poate-ai altei femei.
Totul e indoielnic
Chiar si rana.

Poate ca nu o port eu,
Poate ca mama.
Totul e indoielnic
Chiar si izvorul.
Poate ca nu el se-aude,
Poate ca dorul.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
...de cine este poezia? De unde am salvat-o, nu scria....caut eu.
Am postat-o pentru ca este atat de adevarata!
Am gasit: poezia Mariei Demetria

Adevarat.

Oseminte pierdute
(Tudor Arghezi)

Iubirea noastră a murit aici.
Tu frunză cazi, tu creangă te ridici.

Atât amar de ani e de atunci!
Glicină tu, florile-ţi arunci.

A mai venit de-atuncea să vă asculte,
Voi plopi adânci, cu voci şi şoapte multe?

Voi aţi rămas întorşi tot spre apus,
Voi creşteţi toţi de-a pururea în sus.

N-o mai zăriţi, din vârfuri, nicăieri?
Ştiţi voi ce vorbă este vorba "ieri"?

La poartă, umbr-aceluiaşi ştejar,
Mă rog, intrând de domnul grădinar.

Fântâna curge, ca şi-atunci, mereu,
Tu curgi, fântână, pe trecutul meu.

Şi toate sunt precum le-am cunoscut,
Rămase-aşa, ca dintr-un început.

I-am spus că vreau să caut un mormânt,
Pe care l-am săpat, de mult, cântând.

Şi mi-a răspuns că nu e în grădina lui.
E-adevărat. Nu este mormântul nimănui.

Un haiku:
Primăvară
Adieri de vânt,
Prelungi cohorte de nori
Fire de iarbă…

Ia-o `nainte,pavaza straveche!
Ma duci in larma ta,dupa ureche.

Nici n-ai stiut `cotro ti-e firea,
Nici stii acu`, `cotro iti e menirea.

(michelinebeaulieu)

La Pasti, poezie de George Topârceanu
Astăzi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necăjite şi mînjite,
Zece ouă înroşite.
Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
- Ce vă este, frăţioare
Ce vă doare?
Nu vă ninge, nu vă plouă,
Staţi gătite-n haină nouă,
Parcă, Dumnezeu mă ierte,
N-aţi ouă
- Suntem fierte!
Zice-un ou rotund şi fraise
Lîngă pasca cu orez.
Şi schimbîndu-şi brusc alura,
Toate-au început cu gura:
- Pînla urmă tot nu scap!
- Ne găteşte de paradă.
- Ne ciocneşte cap în cap
Şi ne zvîrle coaja-n stradă
- Ce ruşine !
- Ce dezastru !
- Preferam să fiu omlet !
- Eu, de m-ar fi dat la cloşcă,
Aş fi scos un pui albastru
- Şi eu unul violet
- Eu, mai bine-ar fi să tac:
Aşa galben sunt, că-mi vine
Să-mi închipui că pe mine
M-a ouat un cozonac !...

Toparceanu este unul dintre poetii mei preferati!

Spune-ne ce iti place foarte mult,atunci!

Sunt cativa dar, in general, nu sunt amatoare de poezie!

Ce iti place foarte mult din preferatul tau Toparceanu ziceam,desigur!
Mie imi place "Acceleratul".

Poezie scrisa de un african:

   Cand ma nasc, sunt Negru
   Cand ma nasc, sunt Negru
   Cand cresc, sunt Negru
   Cand stau la soare, sunt Negru
   Cand mi-e frig, sunt Negru
   Cand sunt speriat, sunt Negru
   Cand sunt bolnav, sunt Negru
   Iar cand mor, sunt tot Negru !
   
   Iar tu, tipule Alb,
   Cand te nasti, esti Roz
   Cand cresti esti Alb
   Cand stai la soare, esti Rosu
   Cand ti-e frig, esti Albastru
   Cand esti speriat, esti Galben
   Cand esti bolnav, esti Verde
   Iar cand mori, esti Cenusiu
   Si tu ma numesti pe mine COLORAT ?!?!
   CURCUBEUL DRACULUI !!!!!

Sofia Vicoveanca

La toți ni se aprinde sufletul câteodată...

SĂ MOR CÂNTÂND!
Aici a început amarul,
De-aici s-a declanșat calvarul
Ce s-a prelins, ca firul tors,
În suflet, care mi-a fost stors
De ultimul picuț de sânge,
De lacrima ce nu mai curge...
Izvoare care au secat
Ca în pustiul însetat...
Dar din durere îmi fac zbor!
Îi cântul lebedelor care mor...
Ca o scânteie sunt, atât mi-a mai rămas,
Durerii ce mă curmă, durerii să-i dau glas!
Mă iartă, Doamne, rogu-te-n genunchi,
Cântând în fața LUMII, prin cântec să mă rupi,
În fața lor să mor, cu sufletul în palmă...
Prea Bunule, de moarte nu îmi este teamă!
TU mi-ai dat harul și sufletul curat,
Dar asta nu înseamnă că nu-i plin de păcat...
Și-acum, păcătuiesc, cerând
Să MOR... dar să mă iei cântând!
(Publicată în volumul "Cu inima-n palme")

De scris mai greu, dar de citit nu ne impiedica nimeni!
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]