Ultimele subiecte
» Quilling-Arta de a rula hartia (20)
Astazi la 7:54 pm Scris de AlinaJ.Bijoux

» Ne bem cafeaua împreuna (44)
Astazi la 2:27 pm Scris de Dorulet

» Bijuterii fimo (33)
Astazi la 9:28 am Scris de cristi970

» Accesorii crosetate-genti,curele,bijuterii, bentiţe (14)
Ieri la 6:50 pm Scris de LRodica

» Intelepciune prin povestiri
Joi 10 Aug 2017, 6:24 am Scris de piciul

» Despre compoziția și grosimea firelor pentru tricotat la mașină
Mier 09 Aug 2017, 2:16 pm Scris de Alessia 1996

» Florile din gradina mea(2)
Mier 09 Aug 2017, 9:40 am Scris de LRodica

» Scoala de croitorie (15)
Mar 08 Aug 2017, 9:35 pm Scris de kisslandia

» Drumetii si locuri vizitate (3)
Mar 08 Aug 2017, 1:10 pm Scris de LRodica

» Din materiale reciclabile 5
Vin 04 Aug 2017, 6:32 pm Scris de LRodica

» Carte-jucarie cusuta
Vin 04 Aug 2017, 12:17 pm Scris de AlinaJ.Bijoux

» Ce melodie asculti acum !-5
Vin 04 Aug 2017, 12:14 pm Scris de AlinaJ.Bijoux

» Rochii, fuste crosetate -14
Vin 04 Aug 2017, 6:39 am Scris de gretty

» Triplock(overlock); totul despre surfilare(6)
Mar 01 Aug 2017, 11:22 pm Scris de gabriela1554

» Hainute pentru copiii nostri (20)
Mar 01 Aug 2017, 11:14 pm Scris de gabriela1554

» Sa construim un Dream catcher
Mar 01 Aug 2017, 10:49 pm Scris de fulvia

»  Masinile noastre de cusut (6)
Lun 31 Iul 2017, 10:54 pm Scris de Danutzaaa

» Jucarii homemade
Lun 31 Iul 2017, 9:22 pm Scris de LRodica

» Costume carnaval (VI)
Sam 29 Iul 2017, 10:44 pm Scris de dorina narita

» Metoda servetelulul capitolul VIII
Vin 28 Iul 2017, 8:47 am Scris de Elena Nicoara





Custom Search






LM Articole



LM YouTube Channel-
-

-

CursuriReiki-

RuneHeivang-



Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Pagina 4 din 5 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de danniela la data de Lun 01 Apr 2013, 1:02 pm

Diada, Admina va trebui sa imparta rosiile, dar vezi tu, noi intotdeauna avem tendinta sa tinem minte doar relele. In afara de bunicii care fac asta sunt si cei care au grija de nepotii lor, gen mama lui Mary, gen mama mea care mi i-a tinut cum a putut la tara, in vacante. Si multe alte bunici fac lucrul asta. Cred ca noi avem tendinta sa fim paranoia. Ma rog la tine nu pui cazul din start pentru ca nu au acceptat, dar daca acceptau tot nu mergeai la serviciu de frica sa nu...sa nu....????
Imi aduc aminte ca si Musetel era ingrijorata, poate are timp acum sa scrie cum a decurs.
Coripin eu te admir si pe tine si pe sotul tau ca a-ti luat o decizie buna cand a fost cazul sa te intorci la munca. Nu cred ca trebuie sa pui pret pe cei care te judeca daca ai facut bine sau nu, e decizia ta si familia ta. Nimeni din afara nu te ajuta cu nimic , poate doar te influenteaza negativ.
Si eu am platit o babuta cand fii-mea avea 4 luni ca sa lucrez cateva ore pe zi ca dactilografa la politie. Banii aia crede-ma ca i-am pretuit enorm. Mai ales ca raposatul meu sot era internat in sanatoriu.
avatar
danniela
Atotcunoscător
Atotcunoscător

Numarul mesajelor : 5626
Localizare : in tarile calde
Data de inscriere : 19/06/2010

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de Admina la data de Lun 01 Apr 2013, 2:33 pm

Ei vezi, de aia ne intelegem noi asa bine. wink Pentru ca o iei personal. hug
Pe mine m-au cam crescut bunicii, cei din partea mamei, cum au stiut mai bine. Adormeam cu bomboana in gura si acum am plombata cred ca fiecare masea din gura, ne gatea cu delikat, hellas si sare de lamaie, desi era la tara si putea sa fiarba legume din curte si sa puna bors in ciorba, dar de, nu se stia mai bine. Am mancat bataie de la toti ai casei, nici de bunici nu scapam, ma alergau prin casa si curte, am luat bataie si cu cureaua si cu araci mai mari ca mine. Am invatat ca toata lumea e rea, ca toti sunt dusmanii mei, sa ma ascund si sa ma tem de altii. Bunica nu era mama igienei, ca mama mea, am mancat si gris cu lapte si gandaceii care se fac in grane daca stau prea mult, am mancat si direct de pe jos caise si rosii direct din vrej. Nu am murit si nici fi-mea nu a murit cand a calcat intr-un cui ruginit si maica-mea a doftoricit-o cum numai ea stie si nu a dus-o la vaccin anti-tetanos. Acum nici semnul nu se mai vede.
Gandeste-te ca mama ta te-a crescut pe tine si a lui pe al tau si sunteti oamenii care sunteti acum. Nu vor, zici? Dar ai incercat sa-i lasi la ea si sa pleci, relaxata si zambitoare, fara sa te uiti inapoi. Sa stii ca bunicii rasfata mult, s-ar putea sa le placa acolo, doar cu ea. Zici ca nu sta de ei, ca nu-i cauta in coarne, cum o faci tu. Si ce daca? Se vor invata sa se joace singuri, sa isi poarte de grija unul altuia. Se uita "sictirita/obosita/plictisita"? Poate te ajuta la treburile casei si e si ea om, are si ea o rezistenta la varsta ei. Poate era doar oboseala, nu sictireala. Eu nu contest ca nu e mai greu cu doi, nu contest ca baietii sunt mai obositori, mai plini de energie, nu contest ca exista copii cuminti, unde-i pui acolo stau si altii care parca nu au stare. Dar crezi ca in natura mamele stau la fundul copiilor, pana la 18 ani: ai papat puiul mamei, te-ai spalat, te-ai pieptanat? Nu mai zic ca stiu un caz de mama care-si dadaceste baiatul, care are peste 60 de ani. Altul de barbat in varsta, care s-a stins la cateva luni dupa moartea mamei, desi nu avea boli grave. E ceva mai altceva intre mama si fiu, decat intre mama si fiica, asta e clar. Dar nu-i poti proteja la nesfarsit.
E frumos ce faci, frumos si greu. Sa stai acasa si sa te dedici familiei si caminului. Eu am si scris ca ma bate gandul, m-am saturat sa fiu un robotel care doar munceste si nu are timp de familie, pasiuni, de mine. Dar cei mici trebuie invatati si independenti, deja. Mai ales ca sunt doi, mai ales ca pot colabora. Iti propun la vara sa-ti lasi copiii un weekend cu bunica, oricare dintre ele. Propune-i sa-i dai o suma de bani, pentru acest efort sau un cadou, ceva ce accepta. Mergeti voi doi, un weekend la munte, la mare, undeva unde sa uitati de cei mici. Ai incredere ca va fi bine si detaseaza-te. Gandeste-te ca i-ai lasat singuri in casa, e mult mai riscant asta, decat sa-i lasi cu un adult. Meritati amandoi o pauza de la meseria de parinte. wink

p.s. Urina nu e asa o mare problema. E eco. rade Exista si o forma de medicina alternativa, numita urinoterapie, care propune ingestia de urina proprie, in mod constant, pentru diverse afectiuni. In India, unde vaca este un animal sacru, se consuma urina de vaca, ca un ritual si are un pret chiar piperat. wink Deci care e problema, nu cred ca a murit vreun copilas daca e dat cu kk sau pipi la nas, mai ales ca ei singuri consuma, cand sunt bebei mici. Numai noi adultii punem etichete: vai, kk e cah, e de rusine... Iepurele meu consuma, porcul consuma si multe alte animale, nu au probleme, etice sau morale sau de igiena. Si nu uita, mamele si bunicile au dreptate. Noi, generatia noastra ieseam din scutece la 6 luni, un an, nu la 3 ani. Cu metodele lor "neortodoxe", pentru ca pe vremea aia trebuiau spalate si fierte scutecele de panza, era greu si foarte greu, mai ales iarna. Acum, uitam ca un scutec costa mai mult decat sa speli o pereche de chilotei si ii lasam in scutece pana intra la gradi, cand nu nu-i primesc acolo, ne-invatati la oala. Asa cum am mai zis, totul e in mintea noastra, nu exista probleme, doar solutii. love hug

_________________
DOAR AZI, sa nu ma supar! Sa nu ma ingrijorez! Sa fiu recunoscator! Sa fiu bun cu ceilalti!

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

*Atelierul meu*


avatar
Admina
Administrator
Administrator

feminin
Numarul mesajelor : 8710
Localizare : aproape de tine:)
Data de inscriere : 16/10/2008

http://bylaly.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de diada la data de Lun 01 Apr 2013, 3:27 pm

da, ai dreptate. Am luat-o personal. Pur si simplu am crezut ca mai sunt persoane cu problema mea, dar se pare ca sunt singura. Din pacate ce spui tu nu se poate realiza, am mai explicat. Asta este, nu zic ca ma dedic copiilor, nici pe departe, am si eu atat de multe de facut, ii duc la gradinita dimineata, dar ce te faci cand se imbolnavesc si cerde-ma, au tot fost iarna asta cand unul cand altul, nu ii pot duce si nici medicale sa-mi iau nu merge, el nuisi poate lua sa stea cu copii, asa ca unul trebuie sacrificat. Cum el aduce mai multi bani in casa, nu se poate sacrifica, incerc si eu sa ma mentin pe linia de plutire. Nu-ti recomand sa te faci femeie de casa, nu este nici o satisfactie [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

_________________
Doresc dusmanilor, cunostintelor, rudelor, bunastare si mie multa rabdare!






[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Important: Inainte de a pune o intrebare pe forum va rog folositi functia  cautare in forum. Poate deja aveti raspuns!
Ne scrieti doar daca este problema de tehnic si moderatorul de pe sectiunea respectiva nu va poate da un raspuns.
___________________
handmade blog/ geantahandmade/[url=forestacreative.net]MERCERIE[/url]
avatar
diada
Administrator
Administrator

feminin
Numarul mesajelor : 6488
Localizare : intre zi si noapte
Data de inscriere : 18/10/2008

https://picasaweb.google.com/101308234088606518793

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de coripin la data de Lun 01 Apr 2013, 5:47 pm

micheline, iti multumesc pentru incurajari, chiar si pentru sfaturi, chiar daca eu am o alta parere.

da, diada. am avut noroc ca a stat sotul meu acasa cu fata. crede-ma ca in primele 2 saptamani dupa ce m-am intors la munca plangeam toata ziua si il sunam pe sotul meu din jumate in jumate de ora sa vad ce face puiul, daca a mancat, daca a facut kk, daca nu s-a iritat cumva de la pampers si tot asa. cand am vazut ca nu reusesc sa ma concentrez si sa dau randament la munca asa cum ar fi trebuit, am inceput sa ma relaxez si atunci am capatat incredere, si m-am gandit ca nimeni in afara de mine si el nu poate creste copilul mai bine. si s-a mai intamplat sa scape fata de pe masa de la bucatarie, de exemplu rade . atunci am crezut ca mor de spaima, m-a sunat la serviciu, sa imi spuna ca fata a cazut si nu se mai opreste din plans, nici nu stiu cum am condus pana acasa, am crezut ca si-a rupt ceva. dar astea se mai intampla, puteam pati si eu la fel.

eu nu pot sta departe de copii. cred ca soacra mea ar fi incantata sa ii mai duc la ea, ea e din bacau. am stat departe de daria 3 zile in octombrie, cat am fost internata si 4 zile cat am nascut si mi-a fost tare greu. tot timpul ma gandesc ce bine era daca era si mama langa mine. dar asa stau lucrurile si trebuie sa ne descurcam cum putem.

si eu am fost crescuta de bunici. mai bine zis bunicul a ramas cu mine acasa de cand aveam o luna, ca bunica lucra. iar de cand am avut 1 an s-au mutat bunicii cu tot cu mine ( pana atunci au stat la un loc cu parintii mei) in acelasi oras, dar la ceva distanta. si venea mama sa ma vada la 2-3 zile, iar tata cam la o saptamana, ca el lucra in schimburi. si mi-a fost bine. tin minte ca mai plangeam cand pleca mama de la noi cand eram micuta, dar ma obisnuisem, eram rasfatata din mai multe parti. asa ca bunicii mei au fost de mare ajutor in cresterea mea. am suferit mult ca am fost singura la parinti, de asta m-am rugat sa pot avea 2 copilasi, sa se aiba unul pe altul cand o sa mai creasca.
pup, o zi minunata
avatar
coripin
Ucenic
Ucenic

Numarul mesajelor : 155
Localizare : vatra dornei
Data de inscriere : 02/06/2010

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de musetel la data de Mier 03 Apr 2013, 11:42 pm

danniela a scris: In afara de bunicii care fac asta sunt si cei care au grija de nepotii lor, gen mama lui Mary, gen mama mea care mi i-a tinut cum a putut la tara, in vacante. Si multe alte bunici fac lucrul asta. Cred ca noi avem tendinta sa fim paranoia. Ma rog la tine nu pui cazul din start pentru ca nu au acceptat, dar daca acceptau tot nu mergeai la serviciu de frica sa nu...sa nu....????
Imi aduc aminte ca si Musetel era ingrijorata, poate are timp acum sa scrie cum a decurs.

Haideţi să vă povestesc un picuţ cum s-au petrecut lucrurile.

Muşeţica avea un an când m-am întors la muncă (acum vreo 13 luni) şi s-a acomodat de la început extrem de bine la bunici.Nu am avut plânsete sau alte probleme cu ea.
Cu soacră-mea am avut ceva "nepotriviri", divergenţe e mult spus pentru că noi nu ne certăm. Aşadar, iacată câteva exemple:
- am parte de un copil extrem de agil, care se urca peste tot (ceva mai "spirt" decât copii de vârsta ei - şi asta o zic celelalte mame) - bunica e disperată să nu cadă, îşi face griji nenumărate şi îi cam interzice să alerge prin casă
- au descoperit amândouă de câteva luni desenele animate şi cred că o lasă destul de mult. Nu am zis nimic, nu pot să o critic întodeauna; în contrapartida, la noi în casă copilul nu se uită la televizor aproape niciodată
- cu dulciurile ne-am înţeles aşa: ştie că nu sunt de accord, dar în fiecare zi după prânz primeşte ceva dulce (bomboană, un pic de ciocolată Kinder), că " asta e plăcerea ei". La fel, acasă nu îi dau dulciuri, mai ales că stă cu mine seara
- cu mâncarea au fost ceva probleme. Până la un an am învăţat-o să mănânce bine, fără mofturi sau jocuri. Soacară-mea insistă să îi cânte, să se mai joace la masă. Până la urmă copilul s-a pliat: cu mine manâncă fără comentarii, cu bunică-sa mai face nazuri. A fost cam supărată pe noi că îi făceam observaţie (soţul meu, adică) să o lase să mănânce liniştită, nici acum nu e convinsă... dar ei şi-a făcut rău, acum copilul vrea la prânz program artistic
- socrii au 70 de ani si nu mai sunt chiar în putere; bunicul o plimbă pe Muşeţica pe afară, dar doar cu căruciorul. E f înalt şi ea pitică, nu o poate ţine de mână, deci copilul stă mai mult în cărucior. Compensăm noi cu ieşirea de seară
- întodeauna copilul e îmbracat prea gros :-), "mai bine mai gros decât să îi fie frig" şi eu întodeauna îmi dau ochii peste cap şi dezbrac copilul la colţ
- copil + febra (cât de mică) = panicăăăăăăăăăăă

Am avut un eveniment f amuzant.
- Alo, are diareee, nu ştiu ce să mă fac. Hai de la serviciu acasă, urla în receptor soacra.
- Staţi un pic, să înţeleg: de câte ori a facut caca?
- O data, dar e moale.... ce ne facem?
A trebuit să merg la pediatră şi dânsa a sunat-o pe bunica să îi explice la telefon că copilul e f ok.

În concluzie, e f bine. Bunicii sunt grozavi şi o iubesc. Din păcate au o vârsta înaintată, nu mai acceptă schimbări. Dar Muşeţica este lumina ochilor lor. Fac mai multe eforturi decât au făcut cu fiul lor. Sunt multe mici neajunsuri,dar un singur lucru regret: că probabil nu vor mai avea putere să stea cu următorul, când va fi să vină el.

aaa, şi încă una bună - s-au convins şi ei că trebuie mers la grădiniţă cât mai repede, nu de la 4-5 ani cum ziceau iniţial.
avatar
musetel
Ucenic
Ucenic

feminin
Numarul mesajelor : 214
Varsta : 35
Localizare : Timisoara
Data de inscriere : 29/10/2010

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de Admina la data de Joi 04 Apr 2013, 12:11 am

musetel a scris: Fac mai multe eforturi decât au făcut cu fiul lor.

aaa, şi încă una bună - s-au convins şi ei că trebuie mers la grădiniţă cât mai repede, nu de la 4-5 ani cum ziceau iniţial.
Da, da si da. Bunici sunt mai buni cu nepotii (nu neaparat ca-i rasfata, dar sunt mai grijulii, mai responsabili), decat au fost cu copiii lor. Un citat de la mama mea, care m-a pus putin pe ganduri, e despre bunica mea: "te-a iubit mai mult decat ne-a iubit pe noi, atat cat a putut ea". Deci lasati-va copii cu bunicii, daca sunt aproape, pentru ca nu e raul atat de rau. In felul lor ii iubesc si incearca sa-i protejeze, chiar daca par metodele lor invechite. Indarjirea asta de a ne creste copii, care uneori suna a martiraj, nu face nici copiilor bine (mai ales daca ne depaseste situatia si avem nevoie de ajutor, copilul simte stresul nostru, incapacitatea de a le face pe toate, odata si devine mai nervos, mai agitat) si nici noua, pentru ca niciun copil caruia ii sunt scosi ochii, atunci cand ajunge mare: te-am adus pe lume, m-am chinuit sa te cresc, am suferit pentru tine..., nu cred ca va aprecia si intelege mare lucru din acest proces de crestere si protejare a copilului, pana cand nu va fi parinte si el. Mai bine imparti si bune si rele cu ce bunic ai prin preajma sau daca iti permite situatia materiala cu o bona atent aleasa, decat, ca mama, sa fi stresata non-stop privind copiii. Asta include chiar perioada de dupa nastere, pentru ca la acest subiect scriu. E nevoie de 2-3 ore macar, pe saptamana, timp in care sa inchideti usa si sa lasati copilul cu altcineva. Sa va adunati gandurile, sentimentele, sa va regasiti. Credeti-ma, o mica pauza face minuni. wink
"Eu nu pot sta departe de copii" e o afirmatie pe care am mai auzit-o si citit-o de cateva ori. Dar de ce oare aceasta incapacitate de desparire de copii, chiar si pentru 12 ore sa nu mai zic un weekend, merge de multe ori, mana in mana, cu mult stres, suparari si probleme de cuplu, chiar? Nu vede nimeni nicio legatura? Nu mai bine puteti sa va despartiti de copii, din cand in cand si cand ii vedeti, sa-i inconjurati cu mai multa dragoste si calm? Oare nu ar fi mai dulce intalnirea, decat sa apara ideea de sacrificiu, plans si depresii?
Noi am inteles ca nu ne putem dedica 100% meseriei de parinti, pentru ca ar fi insemnat sa o lasam la after si inainte la gradi, pana la 17-18 in fiecare zi. Asta nu e viata, nici pentru micuti, daca ai o varianta. Un bunic ii da copilului de mancare sanatos, la pranz (nu la 16-17 cand am putea noi), apoi il scoate in parc si sta o ora sau mai mult, apoi e timp de siesta, de desene, teme, jocuri. Pentru ca ei au timp liber si poate, sunt mult mai calmi ca noi.

_________________
DOAR AZI, sa nu ma supar! Sa nu ma ingrijorez! Sa fiu recunoscator! Sa fiu bun cu ceilalti!

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

*Atelierul meu*


avatar
Admina
Administrator
Administrator

feminin
Numarul mesajelor : 8710
Localizare : aproape de tine:)
Data de inscriere : 16/10/2008

http://bylaly.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de diada la data de Joi 04 Apr 2013, 11:30 am

si am zis ca nu mai scriu [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

musetel a scris:aaa, şi încă una bună - s-au convins şi ei că trebuie mers la grădiniţă cât mai repede, nu de la 4-5 ani cum ziceau iniţial.

eu ii duc de la 1 an jumatate la cresa, o recomand.

Admina a scris:... nu cred ca va aprecia si intelege mare lucru din acest proces de crestere si protejare a copilului, pana cand nu va fi parinte si el.

aveam mai mult de citat dar iar vorbim fiecare in camera ei [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine] da, nu vor intelege decat cand vor fi parinti (atunci am inteles si eu)si atunci nu au cum sa-ti multumeasca pentru ca tu nu vei mai fi (adica eu). Apropo, Petru ne-a zis ca pana la Craciun murim, asa ca.. o fi profetie, o fi fantezie, om trai si om vedea [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine] eu v-am zis! Sper ca macar atunci sa-i ia o bunica, ca doar nu i-o lasa la casa de copii.

Si chiar ma gandeam eu asa in mintea mea... la ce spuneti voi ca v-au crescut bunicii... ei la mine nu a fost asa, nici la mine nici la sot si poate ca de-aia este asa, parintii isi cresc copii. Si poate ma apuca si pe mine sa nu vreau sa-mi cresc nepotii poate vreau si eu sa-mi traiesc viata, sa lucrez si eu pana ma satur, ca am crescut copii toata viata. Deci voi fi soacra rea [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

_________________
Doresc dusmanilor, cunostintelor, rudelor, bunastare si mie multa rabdare!






[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Important: Inainte de a pune o intrebare pe forum va rog folositi functia  cautare in forum. Poate deja aveti raspuns!
Ne scrieti doar daca este problema de tehnic si moderatorul de pe sectiunea respectiva nu va poate da un raspuns.
___________________
handmade blog/ geantahandmade/[url=forestacreative.net]MERCERIE[/url]
avatar
diada
Administrator
Administrator

feminin
Numarul mesajelor : 6488
Localizare : intre zi si noapte
Data de inscriere : 18/10/2008

https://picasaweb.google.com/101308234088606518793

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de Admina la data de Joi 04 Apr 2013, 2:02 pm

ioana.ioana16 a scris:Adevarat e cate dedici copiilor si sunt langa tine pana cresc, apoi au o lume a lor unde nu mai e ,,loc'' si ramai singura.
Al meu copil are 22 ani...e plecat in strainatate la munca...nu prea imi scrie.
Are prietenii lui cu care iesea...eu ramanand singura
De la un alt subiect, dar trebuia sa-l scriu si aici.
...pentru ca tu nu vei mai fi (adica eu). Apropo, Petru ne-a zis ca pana la Craciun murim, asa ca.. o fi profetie, o fi fantezie, om trai si om vedea eu v-am zis!
Ei, daca nici citatul de mai sus, nu-ti miroase a depresie, eu nu mai stiu ce argumente sa-ti aduc. zid
Viata se traieste la tinerete, cu copii langa tine sau cu ei la bunici. Mai ales daca pleci de la premisa ca nu prinzi suta, ce rost are sa lasi viata pentru mai tarziu? Eu vreau doar sa te iubesti mai mult, sa-ti usurezi viata. hug Ei cresc si singuri sau cu bunicii, timpul trece si tu ramai cu ideea unei vieti sacrificate, pe altarul familiei, a copiilor. Care, asa cum zic multi, dupa vreo 20 de ani pleaca, isi iau zborul. Trebuie gasit un echilibru, de aia indraznesc sa-ti sugerez un weekend doar voi doi sau iti spuneam sa mergem pe capul unei alte forumiste (sper ca nu ne citeste, aici wink ), doar noi doua, fara copii, catei si purcei. Nu am zis sa-i abandonezi, sa-i uiti, ci doar sa iti permiti mici pauze de copii, mai ales ca sunt mai marisori acum, pot spune ce nevoi au.

_________________
DOAR AZI, sa nu ma supar! Sa nu ma ingrijorez! Sa fiu recunoscator! Sa fiu bun cu ceilalti!

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

*Atelierul meu*


avatar
Admina
Administrator
Administrator

feminin
Numarul mesajelor : 8710
Localizare : aproape de tine:)
Data de inscriere : 16/10/2008

http://bylaly.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de diada la data de Joi 04 Apr 2013, 2:53 pm

Eu depresiva? [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine] pai sa ma fi vazut acum 3 ani! Atunci da, si pot spune ca m-au ajutat foarte mult Amnro, Magda si cate un pic toate, mai ales fetele cu multi copii.

Eu singuri sunt de acord sa creasca, chiar l-am anuntat pe cel mare ca or sa ramana 30min- o ora pe zi singuri mai ales in vacanta si ca va trebui sa aiba grija unul de altul. Si ca sa ne intelegem cat de cat: sa pornim de la premisa ca mamele noastre sunt moarte ca si tatii. [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

_________________
Doresc dusmanilor, cunostintelor, rudelor, bunastare si mie multa rabdare!






[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Important: Inainte de a pune o intrebare pe forum va rog folositi functia  cautare in forum. Poate deja aveti raspuns!
Ne scrieti doar daca este problema de tehnic si moderatorul de pe sectiunea respectiva nu va poate da un raspuns.
___________________
handmade blog/ geantahandmade/[url=forestacreative.net]MERCERIE[/url]
avatar
diada
Administrator
Administrator

feminin
Numarul mesajelor : 6488
Localizare : intre zi si noapte
Data de inscriere : 18/10/2008

https://picasaweb.google.com/101308234088606518793

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de ioana soare la data de Joi 04 Apr 2013, 6:20 pm

puteti sa dati cu rosii si in mine, dar mie nu mi se pare corect sa le pretindem parintilor sa isi ia full time job cu nepotii. Eu cand voi fi la pensie vreau sa colind lumea cu caravana si nu mi s-ar parea catusi de putin corect ca vreunul din baietii mei sa-mi reproseze ca nu ma fac bona copiilor. Ii voi ajuta bineinteles, dar nu voi renunta la tot pentru a creste din nou copii. Copiii i-am facut acum, ii cresc, ii iubesc, ii educ, ii hranesc, ii indrum. Apoi vor pleca de acasa, isi vor intemeia propriile familii si vor avea la randul lor copii. Voi fi in continuare mama copiilor mei, bunica iubitoare a copiilor lor, dar nu si bona full time. Daca au nevoie in vreo zi de ajutor vor putea conta pe mine, voi lasa altele ca sa-i ajut pe ei, dar nu zi de zi sa am program. Nu mi se pare normal.

Si sunt de acord cu Diada, parintii trebuie sa-si creasca copiii. Dar de ce trebuie sa fie totul alb sau negru? Daca iti cresti tu copiii inseamna ca renunti la viata? Nici vorba. Ii las in grija altor persoane de incredere, merg sa ma tund, merg la cumparaturi, imi fac timp de gimnastica, de lucru, etc...., dar pentru cateva pre pe zi, apoi mergem impreuna acasa la noi. Niciodata nu voi fi parinte de week-end, nu mi se pare normal. O sa-i duc la gradinita, o sa gasesc o solutie pentru luatul de la gradinita si restul timpului cat voi fi la serviciu. Si imi voi face niste calcule, daca nu renteaza sa ma intorc la serviciu (asa cum spunea Diada) nu ma voi intoarce. Nu sunt o carierista, niciodata nu am fost, sunt mai fericita alaturi de familia mea. Sunt in concediu de crestere a copilului de ceva vreme si simt cateodata lipsa serviciului, dar nu as suferi prea mult daca nu as mai merge. Fericirea mea vine din alte parti.
Si ca sa revin la incredintarea copiilor, eu sunt si mai si, sunt de parere ca si concediile se fac impreuna cu copiii, ca o familie. Eu asa am crescut si asa consider normal. Nu spun ca nu plec fara ei pentru ca vai ce se fac copiii fara mine, ci spun ca nu plec fara ei pentru ca nu ma voi simti bine fara ei, vreau sa vada si ei ce vad eu, sa ii plimb, sa ii vad alergand pe carari de munte, sa le vad expresia fetei cand le arat o capra neagra...

Am uitat sa-i raspund lui Cori mai demult - cel mare are doi ani si doua luni, oar cel mic opt luni, este de un an si jumatate diferenta dintre ei. Se inteleg foarte bine, Paul l-a primit cu drag pe Radu si a fost incantat de el din prima zi. O perioada cred ca l-a privit ca pe o jucarie vie, de aceea cred ca a fost un pic derutat cand bebe a inceput sa umble (de-a busilea) si a inceput sa caute jucariile. Si-a simtit probabil invadat teritoriul si atunci riposta nelasandu-i jucariile, el care in parc cu alti copii impartea totul. Jucariile lui erau doar ale lui, iar jucariile lui bebe erau ale lui bebe dar si ale lui. Incet incet s-a scimbta, l-a acceptat la joaca, acum nu mai conteaza care a cui jucarie este. Nu-i place insa sa vina bebe si sa-i strice jocul, vreo constructie sau vreun "desen" si are dreptate. Nu-l las pe bebe sa i le strice. Si Paul vrea sa-l ia in brate pe bebe, uneori il apuca de cap ca sa-l mute mai incolo, si fraierica mic nu zice nimic:)) I-am explicat lui Paul cum sa-l ia in brate si incet incet intelege. Avem o portita de protectie la sufragerie si Paul nu era obisnuit sa aiba grija la ea, asa ca bebe a primit de multe ori cate o portita in cap. Ii explicam de fiecare data si acum vad ca e din ce in ce mai atent. Avea o masinuta si intra cu ea in bebe, ca sa se dea la o parte din drum. Acum se opreste cand da de el, a inteles ca nu poate trece peste si bebe e prea mic si nu stie sa se dea la o parte. Totul se rezolva, e doar nevoie de timp si rabdare, nu se poate peste noapte sa stie cum sa interactioneze unul cu celalalt. Acum il provoaca pe bebe la joaca, sunt foarte dulci impreuna.

avatar
ioana soare
Moderator
Moderator

feminin
Numarul mesajelor : 3889
Varsta : 37
Localizare : bucuresti
Data de inscriere : 24/02/2009

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de aurishta la data de Joi 04 Apr 2013, 10:24 pm

ioana soare a scris:...puteti sa dati cu rosii si in mine, dar mie nu mi se pare corect sa le pretindem parintilor sa isi ia full time job cu nepotii.
Subscriu! Parintii nu sunt datori sa fie alternativa gradinitei sau a cresei (cum afirma o doamna, suparata foc fiindca soacra ei refuza sa-si faca "datoria de bunica") Daca vor si daca pot, este perfect, daca nu....este dreptul lor sa isi organizeze timpul cum cred ei de cuviinta.
Dar....am cam sarit gardul in off-topic off topic , scuze Merci
avatar
aurishta
Atotcunoscător
Atotcunoscător

feminin
Numarul mesajelor : 3943
Varsta : 49
Localizare : bucuresti
Data de inscriere : 18/04/2010

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de michelinebeaulieu la data de Joi 04 Apr 2013, 10:49 pm

daca nu le e drag de nepoti(situatie anormala),asa e,mai bine lipsa.

tot in india exista obiceiul de a respecta relatiile pe care le aduce viata,ei isi fac datoria care le este adusa de rolul social,asa lasa loc duiosiei sa vina in viata lor.
e frumos,e bine,cei fericiti din alte zone ale lumii stiu ca fericirea se naste din gesturi mici,traieste privind in ochii celuilalt si moare privind in inima(inimi).
Arrow
avatar
michelinebeaulieu
Maestru
Maestru

feminin
Numarul mesajelor : 1189
Varsta : 50
Localizare : bucuresti
Data de inscriere : 11/09/2011

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de trandafiras78 la data de Joi 04 Apr 2013, 11:43 pm

Am tot zis ca nu intervin in vreun fel, avand in vedere ca scriu foarte rar. Dar nu pot sa ma abtin la anumite afirmatii facute in legatura cu rolul bunicilor in viata nepotilor. Imi asum si eu nenumaratele rosii, insa nu pot sa accept faptul ca e de datoria bunicilor sa-si creasca nepotii. Da, mi se pare normal sa ajute atunci cand e nevoie, dar cred ca e total deplasat sa le cerem sa renunte la viata lor, cu tot ce inseamna ea cu scopul de a face pe bonele. Stiu ca sunt bunici care viseaza sa fie totalmente implicati in cresterea si educarea nepotilor, dar totodata sunt bunici care considera ca e randul copiilor lor sa se ocupe de propriile odrasle si prin urmare, se implica atunci cand e necesar.

Personal, eu am abordat varianta cresa de la un an cu primul copil. La fel voi proceda si cu juniorul. Intentionez sa incep sa lucrez part-time 75% timp de cativa ani, pt a avea posibilitatea sa iau copiii de la cresa/gradi in jur de ora 15:00. Stiu ca se si imbolnavesc, dar voi gasi atunci o solutie. Pana acum, am stat acasa ba eu ba sotul, cand s-a imbolnavit cel mare (si a fost foarte des in primul an de cresa). In momentele foarte grele, am apelat la bunici, care au venit cu drag. Baiatul meu cel mare (cel mic are doar 6 luni) isi iubeste enorm bunicii si se bucura ori de cate ori merge la ei sau vin ei la el. Chiar daca nu stau permanent impreuna, au parte de timpul lor pe care si-l valorifica la maxim. Vreau sa cred ca, atunci cand copiii isi vor intemeia propriile familii, ii voi ajuta ori de cate ori au nevoie si doresc, dar in acelasi timp si ei sa realizeze ca e datoria lor sa-si aloce atentia, energia si timpul propriilor copii ci nu a mea ca bunica.

Imi cer scuze daca am fost foarte vehementa si am necajit pe careva. Nu asta e intentia, ci doar sa-mi expun parerea vis-a-vis de acest subiect.
avatar
trandafiras78
Ucenic
Ucenic

feminin
Numarul mesajelor : 246
Varsta : 36
Localizare : Germania
Data de inscriere : 17/01/2010

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de Admina la data de Vin 05 Apr 2013, 12:20 am

Nu stiu daca va certati cu mine sau nu, dar ma simt cu musca pe caciula. Vorba lui Amnro si a Diadei, vorbim fiecare in camera ei.
Am mai zis, ai mei sunt bunici de cariera, nu siliti, pentru ca suntem noi carieristi si parinti denaturati, ci pentru ca vor. Intra in sevraj si se uita trist dupa cea mica, daca alege sa ramana la noi. Saptamana se imparte dupa bunul ei plac, o zi la noi si alte 2 la ei, apoi 2 la noi si tot asa, dupa cum alege cea mica. Ei regreta daca nu vine la ei la pranz si in weekend o cer, mai ales acum ca se indreapta vremea si pot sta la curte. E placerea lor sa se ocupe de ea, desi temele ii cam exaspereaza, dar le e tare drag cand ia calificative bune si se mandresc, e concurenta, cu cine face mai multe teme. Amandoi au timp liber pe mana, energie suficienta fiind in jur de 60 de ani, sanatate (Slava Domnului) si placere, pentru ca se coboara la mintea ei cand se joaca, merg des si mult cu ea in parc, nu de obligatie.
Nu am sugerat niciodata ca varsta a treia trebuie sa fie dedicata nepotilor, Ioana. Varsta a III-a prefer sa o las acolo in viitor, cine stie unde ma va aduce viata. Sa astept sa ma plimb atunci si acum sa stau exclusiv intr-un apartament din minunatul Bucuresti (365 de zile pe an, fara nicio iesire, nici macar de un weekend), sa nu cumva sa ma apropii de iarba verde, ca ma pateaza, nu e genul meu. Pe cea mica am dus-o in hypermarket la 2 saptamani si eram la cu ea, la doua luni, la mare. A rezistat eroic si acum nu are sechele. Am umblat si o sa mai umblam, cu sau fara finante, cu sau fara cea mica. Ea e bine merci, nici nu ar fi rezistat 2 saptamani de mers cu masina pana si prin Germania, dormit in cort, batut la picior castele si orase. La fel, nu ar putea veni la concertele din tara, de multe ori. In schimb o luam la mare, la munte, cand e de distractie si nu de alergatura, am fost si in afara cu ea, cand a fost cazul. Merge cu ai mei, cand pleaca ei, tot asa, mare si munte. Nu as inchide-o in Bucuresti si eu sa stau la munte, sa imi oxigenez plamanii. zid
Dar, revin. Sustineam "folosirea" bunicilor pentru un weekend sau o perioada, mai ales cand parintii stau non-stop cu cei mici, de ani de zile. Nu e cazul nici al Ioanei si nici al lui Trandafiras, din cate inteleg. Nu vad de unde contradictia. Se spunea aici ca nu pot sta nepotii, cu bunica, pentru mai mult de cateva ore, in niciun caz peste noapte. Imi permit sa generalizez, pentru ca stiu sigur ca nu e un caz izolat, mai stiu cazuri. Eu insistam pentru ei, pentru cuplu, care are nevoie de intimitate si pentru individ (in special mama), care are timp pentru ea, mai deloc. Sfatuiam la un echilibru, nu la "subjugarea" bunicilor in job-ul de bone si nici la "sacrificarea" parintilor, pe altarul cresterii copiilor.
Dar gata, ma retrag, pentru ca se intelege altceva. Smile

p.s. Era subiectul despre depresie... Am incercat sa aduc solutii pentru iesirea din depresii, fie ele si post-partum sau cauzate de pierderea identitatii, ca individ, in familiile cu mai multi copii. Nu trebuie luat personal, nu tintesc spre cineva anume (decat spre Diada, pt. ca tin la ea si vreau sa respire, din cand in cand wink hug )

_________________
DOAR AZI, sa nu ma supar! Sa nu ma ingrijorez! Sa fiu recunoscator! Sa fiu bun cu ceilalti!

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

*Atelierul meu*


avatar
Admina
Administrator
Administrator

feminin
Numarul mesajelor : 8710
Localizare : aproape de tine:)
Data de inscriere : 16/10/2008

http://bylaly.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de ioana soare la data de Vin 05 Apr 2013, 1:33 am

Pai eu nu ma contraziceam cu tine, cred:))) De fapt chiar gandim la fel, referitor la revendicarea timpului pentru sine.


avatar
ioana soare
Moderator
Moderator

feminin
Numarul mesajelor : 3889
Varsta : 37
Localizare : bucuresti
Data de inscriere : 24/02/2009

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de Admina la data de Vin 05 Apr 2013, 8:30 am

Ei, daca era subiectul de depresii, eu n-am voie sa am paranoia? rade
Asa am inteles, m-am simtit singura cu copilul exilat la bunici, bunicii angajati cu norma intreaga (saracii de ei... nu le place deloc), singura care propune o escapada in doi, fara progenituri, etc.
Ma intorc la Balaceanca, corp D, salon 7, pe dreapta, dupa grupul sanitar...
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

_________________
DOAR AZI, sa nu ma supar! Sa nu ma ingrijorez! Sa fiu recunoscator! Sa fiu bun cu ceilalti!

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

*Atelierul meu*


avatar
Admina
Administrator
Administrator

feminin
Numarul mesajelor : 8710
Localizare : aproape de tine:)
Data de inscriere : 16/10/2008

http://bylaly.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de michelinebeaulieu la data de Vin 05 Apr 2013, 10:39 am

admina,mai e vreun loc liber,e misto la balaceanca,aer liber,sanatate,gratis,vreau si eu,si cum eu ma inteleg bine cu nebuniile...
daca nu cumva ma inchid aia la izolare! lol!
avatar
michelinebeaulieu
Maestru
Maestru

feminin
Numarul mesajelor : 1189
Varsta : 50
Localizare : bucuresti
Data de inscriere : 11/09/2011

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de trandafiras78 la data de Vin 05 Apr 2013, 12:22 pm

Imi cer scuze inca o data daca am exagerat, insa mi-au auzit multe urechile cum ca de ce nu fac bunicii una si alta. Un exemplu concret: eu locuiesc in afara granitelor noastre impreuna cu sotul si copiii. Parintii nostrii sunt in tara si practic petrecem timp tot familionul cand mergem noi sau vin ei la noi. Cum am copii certati cu somnul, am zile cand ma simt epuizata ... moment in care mi s-a mai zis: "dar de ce nu vine mama ta sa te ajute, ca doar asa trebuie." Pai saraca vine, dar nu la orice adiere de vant. Si asta in conditiile in care si ea si tata sunt ca parintii Adminei... doritori sa se ocupe de nepoti.
avatar
trandafiras78
Ucenic
Ucenic

feminin
Numarul mesajelor : 246
Varsta : 36
Localizare : Germania
Data de inscriere : 17/01/2010

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de Admina la data de Vin 05 Apr 2013, 2:18 pm

Trandafiras, nu ai exagerat. E un loc de discutii aici, chiar dac uneori parem mai vehemente, in scris. Eu nu ma cert cu nimeni, ca nu e treaba mea. E viata fiecaruia, oricum face ce vrea in ea. Doar sugerez ca ar fi bine sa ne iubim mai mult, ca parinti si sa incercam sa-i cooptam pe bunici in procesul de crestere a nepotilor. Nu cu forta, nu obligat, ci prin dragoste. Nu cred ca exista multi oameni pe lumea asta totalmente insensibili la dragalaseniile unui copil, mai ales daca e pe sfert "sange din sangele tau". Trebuie doar invatati sa-i iubeasca, lasati sa se joace cu ei. In timp, se obisnuiesc unii cu altii, inevitabil, cred.
Aceiasi problema o poate avea oricine, daca nu are parintii/ socrii aproape. Dar daca sunt in acelasi oras si tu nu poti apela la ei pentru cateva ore (stiu cazuri, mai ales de soacre, mamele sotilor zid ) care nu sunt in stare sa stea cu nepotii nici cateva ore. Vin la doua saptamani, in vizita si se pun jos, la o cafea. Se uita la nepot, il mangaie in crestet si pleaca acasa. Mai mult, una chiar s-a opus vehement celui de-al doilea copil (desi ea are doi), cum ca de ce a facut nora copilul de capul ei, de ce nu a facut consiliu de familie, sa supuna la vot. shot Nici nu a bagat-o in seama dupa ce a nascut si nici la cea mica nu s-a uitat. Mai curand s-ar uita un strain in parc, la copilul altcuiva...
Daca plecam la socrii si ramanem acolo (departe de ai mei), le-am propus sa vina sa stea cateva luni, sau cat le permite viza. Nu prea vor, nu au prea iesit din tara, se tem ca se vor plictisi acolo, ce vor lasa un urma, etc. Si nici socrii nu sunt bunici de cariera, dar se educa ei. La inceput nici nu fost de acord, era prea devreme, eram casatoriti de 2 ani si nu stateam impreuna. Apoi cand au vazut-o s-au mai calmat, era clar nepoata lor, seamna cu sotul, mult. Cand ne-am intalnit, am pasat-o pe cea mica socrului si matusicii (sora sotului) si apoi ei au lasat-o cu bunica. A supravietuit cea mica, desi bunica era cam epuizata. Eu asa sunt. wink Stiu ca dragoste cu sila nu se poate, dar nici nu poti iubi ceva ce nu cunosti, deci te ajut sa cunosti. Cum sa stie cum e sa fi bunica, daca nu a avut nepoti prin preajma? Am lasat-o pe cea mica si cu matusa sotului, o noapte, desi nici nepoata ei (e bunica, la randul ei) nu a dormit vreo noapte la ea. Nu o lasa mama, pe fetita ei pretioasa, sa stea la bunica din partea tatalui. Ca daca... pateste ceva odorul... ii da prostii sa manance... o lasa la tv. Ei, eu am lasat-o si s-au inteles de minune, a mancat bine, a fost cuminte si ei s-au bucurat mult de ea.
Normal ca orice bunica/ bunic, daca il lasi cu jumate de norma pe cel mic si impui 100 de reguli: la mine acasa faceti aia si aia, copilului meu ii dati sa manance doar aia si aia, nu vede desene, va jucati asa cu el, il spalati asa, etc., se va teme bunicul si de umbra lui. E absurd sa-i tratam ca pe niste copii, incapabili sa aiba grija de un tzanc, pentru 2-3 ore, fara instructiunile noastre pretioase. Buni, rai, ei ne-au crescut partial sau total si ne-au facut oameni, pana la un punct. Unde nu stiu intreaba si daca fac o gafa, sper ca nu fac una nereparabila. Cum zice si Musetel, se poate ajunge la mijloc, prin flexibilitate, de ambele parti.
Eu prefer sa las copila cu cineva din familie. Am lasat-o si cu bunica mea, de 85+ de ani, pentru cateva ore. Acum ca nu mai poate, are grija cea mica de stra-bunica, o duce de mana prin gradina. Daca as fi departe de ai mei si de socrii, cred ca as lasa-o la after, acum ca e marisoara. Sau, vorba voastra, decat sa nu iau pe mere ce dau pe pere, as sta acasa sa o cresc. Dar nu as face ceva ce ma depaseste. Nimeni nu e super-om si nu poate fi nici super-parinte, desi suna frumos. wink

p.s. Cred ca trebuie sa fiu mai specifica. In general, vorbesc la modul general, nu de cazul personal al cuiva. Nu trebuie sa va identificati cu niste exemple, daca nu vi se aplica. Asta incercam sa zic, despre Ioana si Trandafiras, in mesajaul precedent. Voi va lasati copii cu bunicii sau terte persoane, deci stiti ce incerc eu sa explic aici. hug
p.s.s. Trebuie sa cer sa fiu si sedata. Desi scriu de la Balaceanca si am zis ca nu mai scriu, tot am reusit sa tastez, cu nasul, fiind in camasa de forta. rade

_________________
DOAR AZI, sa nu ma supar! Sa nu ma ingrijorez! Sa fiu recunoscator! Sa fiu bun cu ceilalti!

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

*Atelierul meu*


avatar
Admina
Administrator
Administrator

feminin
Numarul mesajelor : 8710
Localizare : aproape de tine:)
Data de inscriere : 16/10/2008

http://bylaly.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de michelinebeaulieu la data de Vin 05 Apr 2013, 2:22 pm

bravo,dom`le,felicitari nasucului tau !!!! wink
avatar
michelinebeaulieu
Maestru
Maestru

feminin
Numarul mesajelor : 1189
Varsta : 50
Localizare : bucuresti
Data de inscriere : 11/09/2011

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de trandafiras78 la data de Vin 05 Apr 2013, 7:15 pm

Admina, ai explicat foarte frumos ceea ce ai avut in gand in ultimul post. Recunosc ca nu m-am simtit deloc atinsa de ceea ce ai scris intr-unul din mesajele anterioare, insa la momentul respectiv am inteles gresit ideea generala si am scris si eu ca sa ma aflu in treaba Smile)).

Acum la subiect, sunt de acord cu tine in ceea ce priveste ajutorul dat in relatiile dintre bunici si nepoti. Da, atunci cand vin in tara (stam la ai mei, pt ca au spatiu mult), las ocazional copiii pe mana bunicilor (oricare ar fi aceia) atat cat imi permite timpul de alaptare, ca sa ma duc cu sotul teleleu tanase (in Germania suntem total dedicati copiilor, neavand alta posibilitate ... ne mai miscam cu randul ca sa ne oxigenam creierii) sau sa merg eu sa ma uit la vitrine sau sa ma vad cu careva sau pur si simplu sa ma inchid intr-o camera si sa ma uit la tavan Smile))). Dar trebuie sa realizam ca nu toti bunicii sunt oameni de inteles: unii isi mai altoiesc nepotii, altii ii neglijeaza, altii folosesc copiii ca mijloace de a face rau, altii nu vor sub nici o forma sa aiba de-a face cu cei mici si tot asa ... cum de altfel sunt si parinti ciudati cu tot felul de pretentii mai mult sau mai putin normale.
avatar
trandafiras78
Ucenic
Ucenic

feminin
Numarul mesajelor : 246
Varsta : 36
Localizare : Germania
Data de inscriere : 17/01/2010

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de gloriamix la data de Vin 05 Apr 2013, 10:28 pm

aurishta a scris:
ioana soare a scris:...puteti sa dati cu rosii si in mine, dar mie nu mi se pare corect sa le pretindem parintilor sa isi ia full time job cu nepotii.
Subscriu! Parintii nu sunt datori sa fie alternativa gradinitei sau a cresei (cum afirma o doamna, suparata foc fiindca soacra ei refuza sa-si faca "datoria de bunica") Daca vor si daca pot, este perfect, daca nu....este dreptul lor sa isi organizeze timpul cum cred ei de cuviinta.
Dar....am cam sarit gardul in off-topic off topic , scuze Merci

Haha, ce-ai nimerit-o pe asta Aura! rade Si eu sunt suparata ca ai mei socri nu-si fac "datoria" de bunici, desi la coltul strazii, la 2 minute distanta, ne vedem doar de Paste si Craciun, insa pretentii au sa-mi fac eu datoria de nora BUNA, sotul de BAIAT model, iar fii-mea desi mica, de nepoata cu florile mereu prezenta la sarbatori rade rade Stai sa vezi in vreo 10-20 de ani cat le cresc lor pretentiile...mie mi-au scazut zilnic, mai ales ca fii-mea creste si ma bucur de ea zilnic. Ma bucur ca bunicii au fost rai si si-au refuzat placerea de petrece timp cu fii-mea si ca m-au lasat sa fiu mama 100% si ma refer doar la socri, ca ai mei saracii sunt deeeepppaarte tare, e alta situatie, mama ar fi facut orice numai sa stea cu nepoata-sa, sa se bucure de ea. Sad
avatar
gloriamix
Ucenic
Ucenic

feminin
Numarul mesajelor : 141
Localizare : SUA
Data de inscriere : 22/07/2010

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de danniela la data de Sam 06 Apr 2013, 7:42 am

Eu am niste intrebari??
Nu de alta dar m-a trezit ploaia si nu is in toane !!!!

Ioana, daca ti-ai vedea copilul si nora alergand ca niste bezmetici in stanga si dreapta, ba de la serviciu acasa sau la cresa sa culeaga odrasla apoi sa o lase cu o bona pentru cateva ore sa mai scoata un ban de la al doilea job macar pentru pampers, nora carand copilul si sacosile de la piata care mai de care atarnate (si copilul si sacosa), ai mai pleca cu caravana??? Chiar nu te-ar atinge de loc situatia??? Nu te cunosc personal dar MA INDOIESC. Te simt ca esti o mama buna clar o sa fii si o bunica la fel.
Si apoi de unde ideia de obligatie??? Cine spune asta??? Eu cred ca e mai mult chestia de ajutor. Pe undeva e un ajutor reciproc intre parinti si copii. Daca un bunic ajuta la cresterea nepotului , este pentru ca isi iubeste familia.
Soacra mea nu a vrut sa ma ajute. Da Aura, a refuzat total pretinzand ca e bolnava. Nu pleaca nicaieri, nici nu iese din casa desi pe vremea aia avea doar 50 de ani. Normal ca am fost suparata. Cea mare era clasa a 2a, cel mic avea un an, sotul plecat, eu am ramas cu salariu nemarit pentru ca am plecat in postnatal, nu imi ajungea nici sa fac o piata buna, m-au chemat dupa un an la munca, puteam sa refuz dar mi-a fost teama si pe deasupra eram si anul 2 la facultate. Mi-am platit bona, m-am intors la munca si mi s-a marit salariul automat de am putut sa ma descurc. Intre timp soacra a stat acasa , bolnava de diagnostic. Ba mai mult imi suna sotul in Africa sa se planga ca nu ii duc nepotul sa il vada ca ii e dor de el (adevarul ca vecinii o tot intrebau de nepot si ii era rusine sa spuna ca nu mergem pe la ei) iar eu abia vedeam trotuarul sa vin acasa, spala, fa curat, mancare, plimba copilul, fa teme. Daca eu mi-as vedea propriul meu copil asa, credeti ca as pretinde ca sunt bolnava??? Stiind prin ce am trecut??? In plus soacra acum creste nepoti de la cumnatul meu. Sa le fie de bine. Am fost in vara in concediul la Bulgari. Eu cu copii dupa mine , cumnata cu copii lasati la soacra.
Eu nu pot sta fara copii!! Ha, ha, asa e cand petreci in mare timpul cu ei. Am fost plecata 2 zile la capitala, copii au ramas singuri. Sotul o suna pe fii-mea ca vine el sa ii ia cu el (el lucreaza la 100 km departare) si s-a ofuscat ca a fost refuzat. Fiica-mea are 20 de ani si fii-miu are 12 jumate!!!!! Pot sta singuri dar hai sa ne facem probleme de aiurea!!! Daca si la varsta asta sotul meu gandeste asa!! Cand sunt mici e de inteles sa nu stea singuri dar ca mama ca nu ii poti lasa, ei hai!! Nici eu nu i-am lasat, ba au mai fost cu ta-su si ii cam cautam prin casa, dar pana la urma poti daca vrei!!!
avatar
danniela
Atotcunoscător
Atotcunoscător

Numarul mesajelor : 5626
Localizare : in tarile calde
Data de inscriere : 19/06/2010

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de aurishta la data de Sam 06 Apr 2013, 9:26 am

danniela a scris:
Soacra mea nu a vrut sa ma ajute. Da Aura, a refuzat total pretinzand ca e bolnava.
Hihi, sa stii ca nu de tine am vorbit cand am dat exemplul ala wink , sunt situatii si situatii.
Sotul meu nici nu vrea sa auda sa crestem nepoti No , a zis ca el a platit un pret mare ca sa-si creasca proprii copii si nu le va crea conditii nurorilor sau ginerilor sa se debaraseze de prunci! (v-am mai zis, el este un tip radical) Sa vedem ce va fi atunci, in functie de situatiile specifice! Mie mi-ar place la maxim, nici acum nu mi-a trecut de copii (affraid )
Gloria, pentru socrii tai si pretentiile lor exista o solutie wink , le trece wink pupi
avatar
aurishta
Atotcunoscător
Atotcunoscător

feminin
Numarul mesajelor : 3943
Varsta : 49
Localizare : bucuresti
Data de inscriere : 18/04/2010

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de danniela la data de Sam 06 Apr 2013, 9:56 am

Stiu ca nu de mine ai zis, dar tocmai asta am vrut sa arat ca sunt cazuri si cazuri.
Mie cumva mi se pare putin egoism din partea sotului tau, ma rog acuma zice ca peste ani nu se stie cum se schimba situatia. Ai mei parinti au 8 copii si ghici cati nepoti au crescut ??? Si la fel zicea mama ca fiecare sa isi creasca copii. Dar cand a fost cu faptul in fata i-a zis sora-mi, unde sa chinui copilul la cresa saptamnala, lasa-l aici. Si asa nepotul nostru a crescut la mama pana s-a dus la scoala. Il luau in concediu cu ei numai, si apoi tot la bunica venea.
Eu una, da, prefer sa renunt la o calatorie sau un concediu ca sa stau cu viitorii nepoti. Prefer sa stau eu acasa ca babysitter si sa mearga fiica-mea in oras cu barba-su.
Se zice ca ce nu ai facut la timp nu e bine facut niciodata apoi! Si da, asa e, daca nu am fost in club, discoteca si altele cand am avut 20 am incercat acum la 40 si va spun sincer ca mi s-a parut ridicol. Nu merge!!
avatar
danniela
Atotcunoscător
Atotcunoscător

Numarul mesajelor : 5626
Localizare : in tarile calde
Data de inscriere : 19/06/2010

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 4 din 5 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum


©Copyright Lucrudemana.com 2008-2015 | All Rights Reserved
FB