Ultimele subiecte
» Ornamente de Craciun - 6
Ieri la 11:15 pm Scris de ema

» Miniaturi - handmade
Ieri la 6:59 pm Scris de White_Raven

» Pirogravura
Ieri la 5:43 pm Scris de White_Raven

»  Masina Pfaff 561
Ieri la 3:32 pm Scris de Saft

»  Masina Pfaff 561
Ieri la 3:32 pm Scris de Saft

» Ne bem cafeaua împreuna (44)
Ieri la 8:04 am Scris de Dorulet

» Resurse si link-uri pentru tricotaj
Ieri la 6:34 am Scris de piciul

» Ce melodie asculti acum !-5
Vin 15 Dec 2017, 6:23 am Scris de piciul

» Modele de brodat
Joi 14 Dec 2017, 11:41 am Scris de Danabors

» Ustensile croitorie (2)
Joi 14 Dec 2017, 9:53 am Scris de kytty4

» Explicatii simboluri diagrame - tricotat
Mier 13 Dec 2017, 8:18 am Scris de sarabendis

» Broderie computerizata, la masina de brodat 2
Lun 11 Dec 2017, 8:45 pm Scris de Djmanianfs

» Din materiale reciclabile 5
Sam 09 Dec 2017, 10:00 am Scris de vlad_mom

» Tutorial decoratiuni pentru Craciun - diverse
Mier 06 Dec 2017, 8:19 pm Scris de piciul

» Fimo-Ce putem face cu fimo (2)
Mier 06 Dec 2017, 7:50 am Scris de LRodica

» La sueta .... de seara ! 22
Mar 05 Dec 2017, 8:47 pm Scris de AlinaJ.Bijoux

» Produse crosetate, decoratiuni pentru casa (3)
Lun 04 Dec 2017, 8:30 pm Scris de LRodica

» Hainute pentru copiii nostri (20)
Vin 01 Dec 2017, 9:33 am Scris de vlad_mom

» Bijuterii fimo (33)
Lun 27 Noi 2017, 2:27 pm Scris de vlad_mom

» Resurse si link-uri pentru croitorie 2
Sam 25 Noi 2017, 11:41 pm Scris de Anna_Xandra





Custom Search






LM Articole



LM YouTube Channel-
-

-

CursuriReiki-

RuneHeivang-



Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Pagina 2 din 5 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de Andata la data de Vin 22 Mar 2013, 3:27 am

Cori, copiii au o dezvoltare diferita, nici macar fratii nu au aceleasi performante. Dau ca exemplu tot pe ai mei, ca ii stiu mai bine. Pustiul meu a vorbit devreme, a inteles devreme tot ce ii spuneam, a invatat sa citeasca la 5 ani, cu tata, pe ziar. Mijlocia a vorbit inteligibil tarziu, aproape de 3 ani, dar din momentul in care a inceput sa vorbeasca nu a mai tacut. Vorbea in permanenta, pe strada, la masa, in clasa, chiar si in somn. Abia acum s-a mai linistit. Mezina a inceput si ea sa vorbeasca mai bine dupa 3 ani, adica am inceput eu sa inteleg mai mult din ce spune. Si acum, cand vorbeste cu fratele ei la telefon trebuie sa fac pe translatorul, ca el nu intelege tot.
Cred ca e coplesitor sa ai grija de 2 copii mici (caci a ta mai mare tot micuta e) in acelasi timp. Iar Ioana are mare dreptate in ce spune referitor la jocul cu propriul copil. Probabil ca ti-ar fi de folos sa iti dam si exemple cum ne jucam noi cu micutii si probabil ca ne-ar prinde bine si noua sa ne inspiram din ce fac alte mamici cu proprii copii.

Andata
Senior
Senior

feminin
Numarul mesajelor : 783
Varsta : 46
Localizare : Constanta
Data de inscriere : 16/09/2010

http://stylehandmade.wordpress.com/

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de coripin la data de Vin 22 Mar 2013, 3:50 pm

din pacate, azi am mai cazut un pic fata de cum am fost ieri. de dimineata parca eram un leu in cusca in propria casa si am lasat jumatate de ora copiii cu tata si am mers sa cumpar paine, sa ma mai linistesc. iar am inceput sa ma uit la ceas, sa vad cat mai e pana vine sotul acasa..... e un sentiment groaznic, pe care nu il pot explica. efectiv nu ma pot bucura de copilasii mei. ma ia un dor de duca, ca nu mai am rabdare sa stau pe scaun. imi dau seama cum suna, dar acum nu am avut rabdare sa o pun pe fetita cea mare la somn, l-am rugat pe tata sa o adoarma.

da, din pacate cel mic papa la san ieri cat eu stateam si scriam...

va citesc postarile iar si iar, sperand ca o sa ma trezesc cumva din starea asta de amorteala. stiu ca depinde numai si numai de mine, dar cred ca sunt prea slaba sa ma ridic in momentul asta, asa mi-a zis tata mai inainte, ca sunt slaba de inger, cum era si mama. si cred ca asa este. dar o sa ma ridic ! trebuie sa ma ridic! tata vine mai toata ziua la noi, ca vede ca nu sunt ok, dar nu prea stie el cum sa ma incurajeze, dupa cum am scris si mai sus, ce constatare a facut Smile. mi-e groaza ca depind de cineva in continuare. ba de sot, ba de tata, cand ar trebui sa ma bazez numai pe mine, ca sunt o persoana adulta.

am impresia ca nici macar nu pot fi coerenta in ceea ce scriu acum...

va multumesc mult inca o data si cred ca mi-ar prinde bine exemple de jocuri cu micutii de varsta fetitei mele. pe ea nu o intereseaza jucariile deloc. mai mult ii plac cartile, vrea sa ii arat iar si iar in ele, dar nu are rabdare sa ii citesc. ii place sa mai scrie pe tot ce prinde, inclusiv pe pereti Smile, sa vorbeasca pe limba ei la toate telefoanele din casa, inclusiv la telecomenzi si sa umble toata ziua prin casa.

va pup kiss
avatar
coripin
Ucenic
Ucenic

Numarul mesajelor : 155
Localizare : vatra dornei
Data de inscriere : 02/06/2010

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de Admina la data de Vin 22 Mar 2013, 9:09 pm

Tu iei Magneziu cu vitamina B6? Face minuni in perioade stresante si obositoare, ale vietii. Mai exista un supliment alimentar Hyper Stres, din plante, dar trebuie citit daca ai voie sa-l iei acum, cat alaptezi. Oricum magneziu si B6, nu trebuie sa-ti lipseasca. Poate chiar daca inca mai iei vitaminele din timpul sarcinii, e bine sa suplimentezi, poate nu au cantitatea suficienta.

_________________
DOAR AZI, sa nu ma supar! Sa nu ma ingrijorez! Sa fiu recunoscator! Sa fiu bun cu ceilalti!

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]


avatar
Admina
Administrator
Administrator

feminin
Numarul mesajelor : 8709
Localizare : aproape de tine:)
Data de inscriere : 16/10/2008

http://bylaly.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de dalisia la data de Sam 23 Mar 2013, 1:29 am

Am citit si eu asta seara postarile din acest capitol.Am o fetita de 1 an si 7 luni si pot sa zic ca partial am trecut pri aceleasi stari...de neincredere in propriile mele puteri...simteam ca nu e suficient cat fac pentru fetita mea.. Toti din jur ma incurajau si asta a facut mult...Ma ajuta gandul ca maine e o noua zii si v-a fii mai bine.
Am o minunatie de fetita care ne uimeste zilnic cu cate ceva ...(am ramas insarcinata cu ea dupa 15 ani de casnicie, cand nu mai aveam nici o speranta ca o sa am vreodata copii)
E bine Coripin ca iti doresti mai mult ,dar nu te lasa prada gandurilor...
Cauta veselia care sa o imparti copiilor tai si in mod special fetitei tale.
Sunt pe youtube cantecele pentru copii o multime...(eu aproape le-am invatat pe derost). Ia-ti fetita pe genunchi in timp ce cel mic doarme sau e supravegheat de altcineva si cauta sa te cobori la mintea ei si sa ii arati animale pe net si sunetele care le fac...etc
Nici fetita mea nu este atrasa de jucarii si de multe ori mi-as dorii si eu sa o vad ca sta si se joaca singura...ca eu sa imi pot termina lucrul...
Jucariile eu preferate sunt ustensilele mele de bucatarie .Cu o rola de pungi de impachetat s-a jucat o jumatate de ora si mi-a desirat-o prin toata casa...Am lasat-o pana s-a plictisit si a trecut la altceva...
Acesta e sfatul meu ...cauta ceva ce te inveseleste si inveselesteti si copiii .



avatar
dalisia
Nou venit
Nou venit

Numarul mesajelor : 40
Varsta : 43
Localizare : Campia Turzii
Data de inscriere : 20/03/2013

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de musetel la data de Sam 23 Mar 2013, 10:51 am

Dragă Coripin,

Eu nu am mai scris de mult pe formum, dar v-am citit adeseori. Vreau să te asigur că nu eşti defectă, că e normal să simţi ce simţi. Şi eu am trecut printr-o depresie după naştere şi trebuie să recunosc că şi acum am frustrări legate de rolul de mamă.

2 sfaturi, draga mea, pentru tine- sfaturi pe care încerc să le aplic şi eu, uneori nu reuşesc:
1. Mamele perfecte mint
Da, sunt femeile alea minunate cu care te întâlneşti în parc sau la doctor care sunt fericite, au întodeauna mâncare proaspătă pt copii, soţul e aştepat cu zâmbetul pe buze, fac zeci de jocuri cu cei mari, etc
Nu există aşa ceva - toate avem greutăţi şi simţim că nu mai putem. Nu le putem face pe toate şi e normal. Dar din chestiile mici pe care le facem suntem mame perfecte pentru copii noştri
2. Fă sport
Ştiu, nu ai timp şi te simţi vinovată să pleci de lângă cei mici. Dar jumătate de ora la alergat sau o ora la sală te încarcă cu o energie pozitivă şi te vei simţi atât de bine, încât toata lumea va fi fericită pentru că tu eşti fericită.
pupi
avatar
musetel
Ucenic
Ucenic

feminin
Numarul mesajelor : 214
Varsta : 36
Localizare : Timisoara
Data de inscriere : 29/10/2010

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de Giobsy la data de Sam 23 Mar 2013, 1:29 pm

Corina este o mama foarte buna! O cunosc personal, vorbim foarte des la telefon, incerc sa o incurajez si sa-i fiu alaturi, dar probabil ca nu ma pricep sau nu este suficient.
Am citit tot ce ati scris aici, nu am vrut sa scriu pentru ca am considerat ca am depasit limita de varsta pentru a-mi da cu parerea. Copilul meu este mare (aproape 21 de ani). Dar acum stau si ma gandesc: lipsa volumului imens de informatii mie mi-a prins bine. Este adevarat ca am avut in preajma mea mereu pe cineva sa ma ajute. Cineva (mama, sotul, sora, cumnata) mult mai responsabil si mai cu picioarele pe pamant decat eram eu atunci si care m-au "trecut" prin toate lin si firesc, astfel incat nu am avut astfel de momente de depresie. Sau, poate le-am avut, dar nu am stiut sa le definesc si au fost depasite cumva, mai mult de catre ceilalti pentru mine. Corina imi spune ca simte ca nu este o mama buna. Nu stiu ce sfaturi sa dau. Nici nu ma simt demna de a da sfaturi. Dar cand imi povesteste despre temerile ei, despre preocuparile ei in ceea ce priveste cresterea si educatia copiilor, mie imi vine in minte un singur gand: "Daca ea nu este o mama buna, atunci copilul meu trebuia luat de protectia copilului". Si totusi nu a fost asa. Timpul trece, copiii cresc, tusesc, plang, râd, stranuta, vorbesc, au si ei perioade mai bune si mai proaste. Dar atat timp cat ii tii in brate, inventezi jocuri si povesti si te doare orice grimasa si orice suspin al lor, inseamna ca esti o SUPEMAMA. Dupa cum va spuneam, in comparatie cu alte mame (in special cu mama mea) nu am fost o mama super. Dar am incercat sa ii las copilului meu si mie timp. Nu trebuie sa ne sufocam reciproc, sa stam toata ziua unii dupa altii, sa punem perne si saltele in toata casa. Daca stai toata ziua dupa copilul tau si de tine uiti, si te lasi, si uiti ca si tu existi si daca te simti vinovata ca respiri doar pentru tine si nu faci totul doar pentru copil, atunci poate ca vei petrece foarte mult timp alaturi de copil, dar calitatea timpului petrecut nu va fi cea optima.
Corina este una din putinele persoane pe care le-am intalnit in viata mea care are un deosebit simt al umorului si care râde din toata inima, cu toata fiinta ei.
Corina , as vrea sa stii ca esti o MAMA superbuna, iar gandurile tale aduc doar griji inutile. Elibereaza-te de vinovatia fara nici un rost si iubeste ceea ce ai devenit. Ai doi copii superbi, sanatosi, un sot foarte bun, tatal iti este alaturi. Fii si tu alaturi de tine, in primul rand, pentru a putea fi alaturi de cei dragi.
Te pup si te rog sa nu te superi pe mine.
hug toate supermamicile care nu stiu (inca) ce comoara sunt.

_________________
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
Giobsy
Atotcunoscător
Atotcunoscător

feminin
Numarul mesajelor : 2026
Varsta : 49
Localizare : Vatra Dornei
Data de inscriere : 25/05/2009

http://giobsysoulmade.wordpress.com/

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de coripin la data de Sam 23 Mar 2013, 8:10 pm

nu iau magneziu si vit B6. am luat natalvit, vitaminele din timpul sarcinii. si am mai luat pastile de sunatoare cateva zile, acum am renuntat, chiar daca sunt 100% naturale. acum mi-am luat triovit de la farmacie, urmeaza sa iau de maine.o sa incerc sa iau si magne B6.

zilele astea am simtit nevoia de a merge la biserica, si am mers 2 zile la rand, iar azi am mers si am vorbit putin cu preotul. pe de o parte am simtit ca m-am eliberat, dar pe de alta parte m-am ingrijorat putin, pentru ca sfatul lui a fost sa merg medic, ca stie persoane la care s-a agravat situatia, ca lucrurile poate trec de la sine, dar nu trec niciodata fara repercusiuni si ca la un moment dat, mai devreme sau mai tarziu, cand dai de anumite greutati, clachezi. si recunosc ca m-a pus putin pe ganduri.

va multumesc tuturor pentru sfaturi si pentru gandurile bune. kiss

giobsy, nu ma supar, doamne fereste. iti multumesc din suflet pentru gandurile bune si pentru incurajari. m-am emotionat, sarut mana pentru tot. hug

va multumesc inca o data tuturor. va pup
avatar
coripin
Ucenic
Ucenic

Numarul mesajelor : 155
Localizare : vatra dornei
Data de inscriere : 02/06/2010

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de michelinebeaulieu la data de Sam 23 Mar 2013, 9:50 pm

Admina a scris:Tu iei Magneziu cu vitamina B6? Face minuni in perioade stresante si obositoare, ale vietii. Mai exista un supliment alimentar Hyper Stres, din plante, dar trebuie citit daca ai voie sa-l iei acum, cat alaptezi. Oricum magneziu si B6, nu trebuie sa-ti lipseasca. Poate chiar daca inca mai iei vitaminele din timpul sarcinii, e bine sa suplimentezi, poate nu au cantitatea suficienta.

chiar ca,o gramada de sfaturi am dat cu toatele,dar magneziul poate fi suportul REAL care sa protejeze nervii,la propriu.
eu mai stiu si fac o smecherie,cand sunt trista,stiu ca undeva e o problema.ii spun "problemei" sa iasa la iveala,stau linistita si imi vad de viata pina iese si atunci cand iese,"Evrika,m-am prins!"
si stiind ce te deranjeaza,ai ce rezolva.

musetel,exista mame perfecte,cele fericite.
din pacate,sportul nu are valoare de fericire.
avatar
michelinebeaulieu
Maestru
Maestru

feminin
Numarul mesajelor : 1195
Varsta : 50
Localizare : bucuresti
Data de inscriere : 11/09/2011

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de aurishta la data de Dum 24 Mar 2013, 6:22 am

michelinebeaulieu a scris:
...din pacate,sportul nu are valoare de fericire.
Nu, intr-adevar, insa este un excelent deconectant.
avatar
aurishta
Atotcunoscător
Atotcunoscător

feminin
Numarul mesajelor : 3943
Varsta : 50
Localizare : bucuresti
Data de inscriere : 18/04/2010

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de danniela la data de Dum 24 Mar 2013, 8:47 am

Eu am ramas la o chesti care ai zis-o. Ca tu depinzi de tatal tau, de sotul tau....... Cred ca e total gresit cum gandesti si cum vezi tu. Tatal tau e UN AJUTOR, se ofera singur sau ii ceri tu sa te ajute. Nu depinzi de el, sa depinzi de cineva este atunci cand tu nu
poti face nimic, insa tu ai treaba toata ziua ai grija de copii, tii casa, gatesti, speli, faci curat. E adevarat ca uneori se suprapun foarte multe si nu le poti face in acelasi timp si atunci ceri ajutor. Nu e nimic gresit in asta, oamenii se ajuta intre ei.
Sotul tau e partenerul tau de viata, faptul ca aduce bani in casa nu inseamna ca depinzi de el, ca te ajuta la fel.
Pentru linistea ta poti merge si la un specialist. S-ar putea sa ai surpriza sa nu fie asa de grav. Stii cum e, mai bine previi!!!
Si inca ceva, faptul ca ai avut curaj sa vorbesti despre temerile tale inseamna un pas important in viata ta!! love
Eu iti doresc liniste si revenire rapida! kiss kiss
avatar
danniela
Atotcunoscător
Atotcunoscător

Numarul mesajelor : 5626
Localizare : in tarile calde
Data de inscriere : 19/06/2010

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de Admina la data de Dum 24 Mar 2013, 10:58 am

dar pe de alta parte m-am ingrijorat putin, pentru ca sfatul lui a fost sa merg medic, ca stie persoane la care s-a agravat situatia, ca lucrurile poate trec de la sine, dar nu trec niciodata fara repercusiuni si ca la un moment dat, mai devreme sau mai tarziu, cand dai de anumite greutati, clachezi. si recunosc ca m-a pus putin pe ganduri.
De ce atat negativism, de ce atat pesimism? Ce s-a intamplat de fapt? Esti o mama de doi copii sanatosi, ai alaturi un sot si un tata bun, viata isi urmeaza cursul firesc. E ceva in neregula cu mine daca zic ca preotul respectiv vede probleme unde nu sunt? Putea sa-ti zica, cu ajutorul lui Dumnezeu si cu rabdare din partea ta, le invingi pe toate, totusi... a ales sa bage frica in tine.
Frica nu e niciodata de la Dumnezeu, nu are cum sa fie. Frica e de la om, numai omul poate spune: teme-te de Dumnezeu, teme-te de alti oameni, toti iti vor raul. zid
Citeste si subiectul Gandeste pozitiv, cand ai timp. Si cum zice Daniela, daca altfel nu se poate, investeste si in cateva sedinte la psiholog. Dar se poate concluziona, de doctori prea plini de zel ca e nevoie de terapie un an sau un an jumatate si asta deja mi se pare inlocuirea unei probleme, cu alta. Si crearea unei relatii de dependenta, a pacientului de doctor.

_________________
DOAR AZI, sa nu ma supar! Sa nu ma ingrijorez! Sa fiu recunoscator! Sa fiu bun cu ceilalti!

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]


avatar
Admina
Administrator
Administrator

feminin
Numarul mesajelor : 8709
Localizare : aproape de tine:)
Data de inscriere : 16/10/2008

http://bylaly.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de michelinebeaulieu la data de Dum 24 Mar 2013, 11:11 am

in realitate,trebuie ca exista o singura cauza pentru supararea ta,daca ai gasi-o,intr-o clipa iti revii,pentru ca poti actiona(neputinta creeaza depresia).
un psiholog bun isi da seama imediat de cauza,nu ii trebuie "ani".si preotul ar trebui sa fie un psiholog bun,divin,constructiv....
avatar
michelinebeaulieu
Maestru
Maestru

feminin
Numarul mesajelor : 1195
Varsta : 50
Localizare : bucuresti
Data de inscriere : 11/09/2011

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de Admina la data de Dum 24 Mar 2013, 11:42 am

Ba da. Asta am auzit-o la un colocviu unde prezentau numai psihologi. Un tratament psihologic bun, in profunzime, poate dura ani de zile, dar in medie e nevoie de 1-1.5 ani, pentru a eradica sursa problemei. Bine, poate o depresie post-partum sa o rezolve in 2-3 luni sau in vreo 10 sedinte, dar pana atunci poate trece de la sine, pentru ca timpul rezolva multe.
La preoti depinde de har, foarte mult. In timpurile noastre, preotia e o meseria ca oricare alta. Gasirea unui duhovnic bun, cu har, e o sarcina grea, mai ales in orasele mari.

_________________
DOAR AZI, sa nu ma supar! Sa nu ma ingrijorez! Sa fiu recunoscator! Sa fiu bun cu ceilalti!

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]


avatar
Admina
Administrator
Administrator

feminin
Numarul mesajelor : 8709
Localizare : aproape de tine:)
Data de inscriere : 16/10/2008

http://bylaly.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de Karina33 la data de Dum 24 Mar 2013, 1:55 pm

Am tot stat pe margine zicand ca nu-s in masura sa dau sfaturi. Darrrrrrrrr! Deja mi se pare ca toate discutii de-aici elimina ca pe ceva negativ vizita la pshiholog sau pshihiatru. Si nu-i corect de loc!
Stiu cazuri concrete de femei ce nu mai sunt sau ce si-au nenorocit si familia mergand numai pe ideea asta puterea e in noi si e voia Domnului.
Medicina a evoluat, medicamentatia pentru depresii e atat de diversa incat nu mai poate fi vorba de sedare, dependenta si etichetare 'sociala'. Asa cum se cere ajutorul medicului de specialitate in alte cazuri e corect sa ne 'cautam' si la doctorii de minte si suflet daca astea ne sunt suferintele.

Acum vreo 7-8 ani stiu cazul unei mame doctorite (era sotia colegului iubitului meu) care dupa multi ani de chin a reusit sa aduca pe lume o fetita, venita la pachet si cu depresie probabil adunata in timp. A fost pazita de mama ei cat s-a putut pana cand dupa ce i-a dat acesteia sa duca in bucatarie biberonul copilei a deschis geamul si s-a aruncat. Si nu, n-a acceptat tratament psihiatric ca ce zic colegii ca-s nebuna! O fi bine oare pentru restul familiei si pentru copila ei?
Ganditi-va si la Madalina Manole...poate vi se par cazuri extreme, asa o fi, dar sunt totusi reale. Si cu mintea nu te incurci, daca ea iti joaca feste si-ti creaza probleme imaginare puteti fi sigure ca problemele devin cat se poate de reale.
Am prietena psiholog. Cand am am avut necazurile (pe care unele le stiti) n-am vrut sa iau nimic, n-am avut nevoie reala de suport, eu am avut atunci nevoie sa-mi transfer nevoia de grija si responsabilitate pe altcineva drag (Inu, Dan si cateaua Bebe) si cumva sa incerc sa inteleg, apoi sa accept ce mi s-a intamplat. Dar m-am intalnit de cateva ori cu pshiholoaga si-am rugat-o ca daca vede ca-i ceva in neregula cu mine sa-mi spuna, daca nu vreau sa accept sa-i convinga pe cei din jur sa ma ajute. La mine nu a fost cazul. Dar fostul sot dupa vreo jumatate de an (dupa ce-a murit si Inu) a inceput sa faca atacuri de panica la te miri ce (la volan, la firma din motive minore, acasa legate de feciorul cel mic) si a apelat la psihiatru. A luat ceva pastilute o luna-doua (deci exclusa varianta dependentei) dupa explicatia corecta, logica si de bun-simt: esti inca tanar, puternic, prin toate resursele organismul tau s-a aparat de durerea ivita, faptul ca dupa atata timp incepi sa ai atacuri de panica e semn ca organismul cedeaza, aparandu-te de durerea aia nu mai poate reactiona normal la probleme minore si va claca. Si atunci va fi mult mai grea sau imposibila refacerea echilibrului.

Dumnezeu...nu vreau sa va par absurda, dar chiar credeti ca alta treaba mai importanta n-are decat sa ne pazeasca tuturor fundurile? Ne-a dat inteligenta, ne-a indemnat sa invatam si sa muncim pentru binele nostru. O fi bine sa stam cu mainile-n san si sa asteptam sa ne spele Dumenzeu vasele sau ne umple oalele cu mancare? Hai sa ne ajutam singure cat se poate! Ne depaste o problema cautam solutia la altii. N-o gasim nici la altii atunci abia sa-l deranjam cu micile noastre necazuri.

Tot legat de Dumnezeu si de ec se face in numele Lui va pot povesti concret despre mine, surorile mele si mama noastra. In incercarea absurda de-a face un baiat si-a pus viata in pericol facand stop cardiac la cea de-a patra cezariana. Doctorul s-a riscat si i-a legat trompele, nu vroia sa lase fara mama cinci fete. A urmat o depresie cumplita combinata cu cautatul ajutorului divin. Nu prea l-a gasit, sau nu destul de repede, asa ca tin minte crizele de furie urmate de absenteism ale mamei, tin minte cum nu mai aveam haine in sifoniere, toate erau murdare sau gramezi pe jos, am si acum oroare de goange la cate umblau prin casa neingrijita, tin minte ca nu aveam mancare ca mama refuza orice ban de la tata, tin minte cum au disparut din casa televizorul si radioul ca-s satanice, tin minte cum aveam toate incaltarile cu talpa taiata pentru ca in calcai exiata o cruce pe care era pacat crucial sa calci, tin minte cat de prost imbracate eram ca nu ne lasa sa purtam pantaloni si ne dor pe toate surorile acum oasele si incheieturil de la reumatismul capatat in copilarie, tin minte cum pe penultima sora au dus-o vecinii la spital cand oparita fiind mama spunea ca-i a cu mir pe arsurile de gradul 2 si 3, nu pot uita cum plangea sora cea mica de dulurile aparute de la reumatismul osos si mama spunea ca stie ca asta-i crucea ei, e sortit ca cea mica sa moara pentru nustiu ce avort facut de ea in tinerete, stiu bataile crunte pentru indrazneala de-a ne da baticul jos din cap pe strada, stiu posturile negre de lesinam in Vinerea Mare ca sa ne impartasim undeva pe la ora 22, stiu ca era sa fim violate prim manastirile pe unde ne ducea indiferent de anotimp, stiu ca nu ne-a invatat ca Dumnezeu e iubire ci ca ne mananca iadul pentru cat de rele suntem, stiu ca nu ne-a fost alaturi nici la bine si deloc la greu, stiu ca habar n-are in ce zile suntem nascute. Toate astea cu 'ajutorul' lui Dumnezeu or fi? Ia mai ganditi-va! Ca daca noi fetele suntem intregi la cap nu suntem pentru ca ne-am rugat si-atat ci pentru ca am gandit ca aia nu-i viata si ne-am grabit sa iesim cat de repede s-a putut din familie si sa ne facem propriile noastre familii, cat mai normale de data asta. Ar mai fi multe de spus dar poate locul povestii ar fi Balaceanca. Cred ca daca mama ar fi acceptat ajutor corect atunci ne-ar fi fost mult mai bine in viata.

Coripin eu te rog mult sa citesti ce scrie toata lumea, sa gandesti, sa analizezi, sa vezi ce zic si cei din jurul tau si sa faci cum crezi ca-i mai corect.
N-am vrut sa scriu aici, ti-am trimis un pm de ieri dar vad ca nu l-ai deschis.
avatar
Karina33
Membru de onoare - croitorie
Membru de onoare - croitorie

feminin
Numarul mesajelor : 2888
Varsta : 48
Localizare : Rm. Valcea
Data de inscriere : 15/12/2009

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de danniela la data de Dum 24 Mar 2013, 2:05 pm

Karina, ai mai povestiti tu despre copilaria ta. Trebuie ca tu si surorile tale sa fiti foarte puternice, ma si intreb daca nu asta a fost maltratare pe fata. In numele cui????
Ai tot respectul meu pentru ceea ce esti si cum gandesti! kiss
avatar
danniela
Atotcunoscător
Atotcunoscător

Numarul mesajelor : 5626
Localizare : in tarile calde
Data de inscriere : 19/06/2010

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de diada la data de Dum 24 Mar 2013, 3:43 pm

musetel a scris:

1. Mamele perfecte mint

2. Fă sport

cu 1 sunt de acord TOTAL! la 2 nu am timp, ma eschivez na, sotul intra la 18-19 pe usa, mananca, nu-i pot spune stai tu cu copii ca eu plec la sala. SI nici acasa nu fac sport de putoare ce sunt [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Admina a scris:
La preoti depinde de har, foarte mult. In timpurile noastre, preotia e o meseria ca oricare alta. Gasirea unui duhovnic bun, cu har, e o sarcina grea, mai ales in orasele mari.

da, total de acord cu tine, este foarte greu sa gasesti duhovnic bun, dar mai ales la TARA. Cel putin in zona mea.

Karina33 a scris:Am tot stat pe margine zicand ca nu-s in masura sa dau sfaturi. Darrrrrrrrr! Deja mi se pare ca toate discutii de-aici elimina ca pe ceva negativ vizita la pshiholog sau pshihiatru. Si nu-i corect de loc!

.... stiu ca habar n-are in ce zile suntem nascute. Toate astea cu 'ajutorul' lui Dumnezeu or fi? Ia mai ganditi-va! Ca daca noi fetele suntem intregi la cap nu suntem pentru ca ne-am rugat si-atat ci pentru ca am gandit ca aia nu-i viata si ne-am grabit sa iesim cat de repede s-a putut din familie si sa ne facem propriile noastre familii, cat mai normale de data asta. Ar mai fi multe de spus dar poate locul povestii ar fi Balaceanca. Cred ca daca mama ar fi acceptat ajutor corect atunci ne-ar fi fost mult mai bine in viata.

Am zis-o de atatea ori, est o femeie puternica! Ma bucur ca ai scris si ne-ai impartasit din experienta ta de viata [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine] Sad Ma bucur pentru ca ati reusit sa va faceti familii normale! Si eu am crescut intr-un mediu.... nici nu stiu cum sa explic, aveam de toate intr-un stres maxim, batai, bautura etc (despre morti numai de bine) eu am zis ca asa ceva u o sa am in familia mea, mai bine deloc decat asa (mama nu intelege nici acum ce vreau sa zic) in schimb, fratele meu e mai rau decat tata, parca nu am trait amandoi in aceiasi familie...

_________________
Doresc dusmanilor, cunostintelor, rudelor, bunastare si mie multa rabdare!






[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Important: Inainte de a pune o intrebare pe forum va rog folositi functia  cautare in forum. Poate deja aveti raspuns!
Ne scrieti doar daca este problema de tehnic si moderatorul de pe sectiunea respectiva nu va poate da un raspuns.
___________________
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]/ [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link][url=forestacreative.net]MERCERIE[/url]
avatar
diada
Administrator
Administrator

feminin
Numarul mesajelor : 6489
Localizare : intre zi si noapte
Data de inscriere : 18/10/2008

https://picasaweb.google.com/101308234088606518793

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de michelinebeaulieu la data de Dum 24 Mar 2013, 5:31 pm

Admina a scris:Ba da. Asta am auzit-o la un colocviu unde prezentau numai psihologi. Un tratament psihologic bun, in profunzime, poate dura ani de zile, dar in medie e nevoie de 1-1.5 ani, pentru a eradica sursa problemei. Bine, poate o depresie post-partum sa o rezolve in 2-3 luni sau in vreo 10 sedinte, dar pana atunci poate trece de la sine, pentru ca timpul rezolva multe.
La preoti depinde de har, foarte mult. In timpurile noastre, preotia e o meseria ca oricare alta. Gasirea unui duhovnic bun, cu har, e o sarcina grea, mai ales in orasele mari.

-poate gasi psihologul cauza si intr-o sedinta,daca tot zice ca e bun.
-"gasirea unui duhovnic e o..."sarcina" grea"???da` unde scrie ca trebuie sa o implinesc,ce,nu-mi convine ceea ce e deja,putinta de misca pe lume din CAUZA lui Dumnezeu?
daca preotia e o meserie,atunci preotul meu e Dumnezeu,ca de la El vine viata. Smile


karina,pe Dumnezeu "banuiesc" ca il intereseaza TOT corpul uman,inclusiv "curul",chiar daca "omul" isi imagineaza ca ii apartine si este zona lui "creatoare",si stii de ce Il intereseaza?Pentru ca este facut(corpul uman)dupa inteligenta lui Dumnezeu,si "banuiesc",tot asa,ca El respecta inteligenta mai mult decat I-o...respectam(???)noi.
Si,am si eu o curiozitate,initial,cand mama ta era suparata pe tatal tau si nici banii nu ii voia de la el,a ascultat-o cineva,pina cand "raul" mic pe care il vedea ea,sa nu se transforme in rau mare?Mie mi se pare ca de acolo a inceput totul,dupa aceea ea va vedea descendentele lui,care il aprobati si n-o intelegeati pe ea,si e tare greu sa lupti singura cu...demonii. kiss
avatar
michelinebeaulieu
Maestru
Maestru

feminin
Numarul mesajelor : 1195
Varsta : 50
Localizare : bucuresti
Data de inscriere : 11/09/2011

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de aurishta la data de Dum 24 Mar 2013, 6:54 pm

Eu cunosc o femeie care a mers la psiholog intr-o doara, asa, fiindca era o ocazie potrivita , nu stiu sigur ce i-a spus, ce i-a zgarmanat prin traumele din trecut, dar ea a ajuns acasa, si-a luat copiii in brate si a fost cat pe ce sa sara de la etajul de sus(8 probabil, nu mai stiu).
Zic asta fiindca psihologul atinge niste coarde sensibile care pot distruge cu usurinta pe cineva. Daca prescrie un medicament gresit, treaca-mearga, dar declanseaza o furtuna sufleteasca, asta poate avea urmari devastatoare.
Psihologul, ca si preotul, urmeaza o facultate, invata mai mult sau mai putin, dupa caz , si ocupa apoi un cabinet in care problemele oamenilor se vor a fi rezolvate. Ce il califica pe el ca sa trateze un suflet bolnav? O diploma? Nu cred, mai cu seama ca multi psihologi nu isi pot pune ordine nici in propriile vieti (cunosc cazuri concrete)
avatar
aurishta
Atotcunoscător
Atotcunoscător

feminin
Numarul mesajelor : 3943
Varsta : 50
Localizare : bucuresti
Data de inscriere : 18/04/2010

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de michelinebeaulieu la data de Dum 24 Mar 2013, 7:13 pm

Mda,deci depinde de fiecare in parte,in final;eu stiu pe preotul Tache Sterea de la biserica de la Sincai(Tineretului),care dupa spovedanie pleci ca dupa o sedinta de psihoterapie(...normala) si ca dupa o "audienta" la Dumnezeu.Imi place teribil ca seamana cu Richard Clayderman(asa mi se pare mie,ma amuza sa observ cum se joaca natura,traind si cit de mult semanam unii cu altii,la una,la alta).Il gasiti in predici pe youtube,daca doriti.
Este teribil de benefic,este recunoscut de multi,pentru mine cel putin este preotul ideal.
Aurishta,nici pe noi in parte nu ne califica nimic sa fim mame,sotii,fiice,si totusi suntem,avem asa de mare responsabilitate in ceea ce facem!Toti avem,fiecare pe unde este.Si o vanzatoare de la paine te "poate" rani daca nu este ceea ce trebuie.
avatar
michelinebeaulieu
Maestru
Maestru

feminin
Numarul mesajelor : 1195
Varsta : 50
Localizare : bucuresti
Data de inscriere : 11/09/2011

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de aurishta la data de Lun 25 Mar 2013, 2:16 am

O femeie care da nastere la un copil, nu este neaparat si mama.Sunt femei care isi arunca copii la nastere, fiindca le incurca viata.Sunt femei casatorite care isi inseala sotul,nu le poti numi sotii.A fi denumita mama si sotie implica sa ai in viata ta inradacinata semnificatia acestor cuvinte.Daca esti constienta de componenta morala a acestor cuvinte, esti calificata sa fii mama, sotie, fiica.Referitor la Dumnezeu ,cred ca este cel mai bun psiholog si este capabil sa vindece.Poti sa vorbesti direct cu El despre tot ce este in inima ta, chiar lucruri care nu ai indrazni sa le spui altora,care ulterior sa le foloseasca impotrva ta.Este imposibil ca cineva care a venit cu sufletul deschis la El sa nu primeasca solutia,in mod direct sau prin intermediul unui om, sau altceva. Dar sa fii sigura ca este un om ales de Dumnezeu ,nu ca zice el despre sine ca vine de la El,sau ca trebuie sa fie neaparat popa cu diploma.De multe ori Domnul alege oameni simpli, dar cu acele componente morale care ii califica sa poata fi de ajutor altora.Nu intodeauna Dumnezeu si religia sunt una.Este perfect sa cercetezi,sa studiezi cu atentie si sa faci alegeri, nu sa crezi pe oricine vine cu religa sau cu Dumnezeu in varf de bat. Este posibil, ca si in cazul Karinei, ca nu Dumnezeu sa stea in spatele acelor persoane.Avem responsabilitatea de a alege si a nu inghiti orice pastile religioase sau psihologice de la oricine.
avatar
aurishta
Atotcunoscător
Atotcunoscător

feminin
Numarul mesajelor : 3943
Varsta : 50
Localizare : bucuresti
Data de inscriere : 18/04/2010

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de Admina la data de Lun 25 Mar 2013, 8:25 am

aurishta a scris:Eu cunosc o femeie care a mers la psiholog intr-o doara, asa, fiindca era o ocazie potrivita , nu stiu sigur ce i-a spus, ce i-a zgarmanat prin traumele din trecut, dar ea a ajuns acasa, si-a luat copiii in brate si a fost cat pe ce sa sara de la etajul de sus(8 probabil, nu mai stiu).
Zic asta fiindca psihologul atinge niste coarde sensibile care pot distruge cu usurinta pe cineva. Daca prescrie un medicament gresit, treaca-mearga, dar declanseaza o furtuna sufleteasca, asta poate avea urmari devastatoare.
Psihologul, ca si preotul, urmeaza o facultate, invata mai mult sau mai putin, dupa caz , si ocupa apoi un cabinet in care problemele oamenilor se vor a fi rezolvate. Ce il califica pe el ca sa trateze un suflet bolnav? O diploma? Nu cred, mai cu seama ca multi psihologi nu isi pot pune ordine nici in propriile vieti (cunosc cazuri concrete)
Subscriu. Si eu stiu cazuri de profesori la scoala "speciala" pentru copii care provin din camine destramate, in care se consuma droguri, copii traumatizati de mici, profesori care abia isi tin tiglele pe casa si piticii le joaca liber, iau cu pumnul antidepresive si isi deplang soarta. Cum poti ajuta pe altii, daca tu ai nevoie de ajutor? E tot asa cum nu toti medici sunt buni sa lucreze la Smurd, trebuie sa mai existe si medici mediocrii, de a caror cunostinte nu trebuie sa-ti depinda viata si se fac medici de familie. Tot respectul ca au ales ceva ce li se potriveste si nu s-au incapatanat, cum fac niste mastere care lucreaza la sectia de neonatologie sau pediatrie, care ajung sa lege copii de pat, de nervi ce au pe ele. shot
De aia si eu sustin ca e musai sa te ajuti singur. Ai trait in corpul ala 30-40-50 de ani, stii ce si cum, stii ce probleme ai, pe unde le-ai ingropat. Scoate-le usor, usor afara si rezolva-le. Fa curat in propria ograda, ca nimeni nu va face curat ca tine.
Dar, pe de alta parte Karina, iti dau dreptate. Sunt oameni care au nevoie de ajutorul altora. Sunt oameni care nu au taria in acel moment de stres sa ia haturile in mana si sa-si puna viata in ordine si clacheaza. Nu stiu, chiar as vrea sa vad o statistica, oare s-a facut? Cate sinucideri erau la 1700 si cate acum? Oare cate depresii post-partum si depresii in general? Acum toti, dar toti daca am trece prin cabinetul unui psiholog am iesi cu diagnostic mai usor sau mai sever, dar macar o fobie, o depresie, daca nu chiar paranoia sau schizofrenia. beat
Eu te felicit pentru ceea ce esti acum. Nu pot sa-mi imaginez cum a fost si nu, nu te pot compatimi. Ar fi meschin din partea mea sa zic ca inteleg. Cred ca toti ne purtam trecutul si toti caram traume din el, unii mai mari, altii mai mici. Unii au motive serioase, altii fac din tantar armasar si sufera mai mult decat cei cu probleme reale.
Mintea ne e unora sprijin sa judecam la rece tot ce apare in fata ochilor si altora mare dusman, pentru ca altereaza realitatea. De aia incercam sa-i spun lui Coripin ca realitatea, eu vazand-o din afara, din ce ne-a spus ea, e frumoasa, e normala. Ochii iti joaca feste uneori, fiind prea aproape de sursa. Chiar vorbeam cu niste cunoscuti de curand despre o tehnica numita constelatii familiale. E vorba de o forma de terapie in grup, cineva isi expune problema sau problemele (sunt legate de viata in familie, traume vechi, parinti, bunici, chiar mai departe) si ceilalti joaca in fata lui rolurile membrilor familiei. Deci tu te uiti ca la teatru, la situatia care ti-a provocat durere si o intelegi altfel, uitandu-te din afara. E ceva de investigat, poate, pentru cei care au avut probleme mari in familie. E un bagaj pe care-l caram toata viata: copilaria, adolescenta, ceva ce ne formeaza ca oameni si ne marcheaza psihicul.
Eu una am inceput curatenia generala, la mansarda si sper sa vad lumina zilei, in viata asta. rade Dar depinde mult de om, de cat de incapatanat e (uneori in prostie, cum bine ai punctat) si cat de multe vrea sa rezolve singur. Eu am avut un "soc" daca pot spune asa, cand am realizat ca trebuie sa nasc in spital si trebuie sa ma bazez pe altul. Vroiam sa nasc acasa. wink Ma incapatanez sa cred ca suntem cei mai buni medici pentru noi si cei mai buni prieteni ai nostri. dama

_________________
DOAR AZI, sa nu ma supar! Sa nu ma ingrijorez! Sa fiu recunoscator! Sa fiu bun cu ceilalti!

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]


avatar
Admina
Administrator
Administrator

feminin
Numarul mesajelor : 8709
Localizare : aproape de tine:)
Data de inscriere : 16/10/2008

http://bylaly.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de valentinadof la data de Lun 25 Mar 2013, 11:03 am

Psihologi sunt multi dar terapie cu adevarat foarte putini stiu sa faca!De aceea cei mai buni medici si prieteni suntem noi insine.Stam 24 din 24 cu noi si ne putem observa atent.Nimeni nu are timp si rabdare s-o faca si gratis.Avem nevoie insa de obiectivitate si discernamant, in lipsa lor trebuie apelat la specialist.

_________________
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
avatar
valentinadof
Moderator
Moderator

feminin
Numarul mesajelor : 3156
Varsta : 41
Localizare : dofteana,bacau
Data de inscriere : 29/01/2010

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de michelinebeaulieu la data de Lun 25 Mar 2013, 11:04 pm

eu stiu asa,ca niciodata,in nici vreo "ocazie" neplacuta nu este de neglijat gandul de a respecta ideea de mama,de tata,de a te ruga pentru ei,daca altceva nu gasesti logic sa faci.macar acum,la varsta adulta,daca la varste mici era prea traumatizant si povara prea grea.
avatar
michelinebeaulieu
Maestru
Maestru

feminin
Numarul mesajelor : 1195
Varsta : 50
Localizare : bucuresti
Data de inscriere : 11/09/2011

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de coripin la data de Mar 26 Mar 2013, 7:31 pm

am citit zilele astea ce ati scris, insa nu am mai apucat sa scriu nimic, nu m-a mai lasat gogoasa mea, ca e calare pe mine cat stau la calculator. acum doarme.

multumesc tuturor inca o data. sa va povestesc de ce anume mi-am dat seama duminica, dupa o zi foarte grea, poate cea mai grea din toate in perioada asta zbuciumata. in tot timpul asta, de cand m-am "dezechilibrat" rau, in astea 2 saptamani, am tot povestit in stanga si in dreapta ce patesc, cum ma simt, am asteptat compatimita, inteleasa, asteptand ca ceilalti sa imi rezolve problemele. am fugit 3 seri consecutiv la biserica, sperand ca dupa ce ma rog acolo ma linistesc, am mers fuga la preot, gandindu-ma ca daca ii povestesc starile mele si daca platesc niste slujbe, o sa treaca tot, ca pocnind din degete. ei bine, abia duminica, dupa ce toata ziua am simtit furnicaturi pe pielea capului, care coborau spre coloana, dupa ce am facut febra musculara de cat de incordata eram, dupa ce seara am rabufnit si l-am rugat plangand pe sotul meu sa nu ma lase sa cad mai mult, ca vreau sa imi vad copiii mari, sa le fiu alaturi, sa nu ma lase sa imi pierd mintile (am patit asa duminica, chiar daca sotul meu a fost acasa toata ziua, si am iesit toti 4 in oras, si a fost totul ok), am realizat ca eu nu faceam absolut nimic sa ma ridic. asteptam sa o faca ceilalti pentru mine. am sperat ca ceilalti vor face treaba asta in locul meu. am realizat ca ma trezeam dimineata si ma gandeam: oare azi cum o sa fiu, bine sau rau? oare azi o sa am rabdare sau nu? oare azi o sa mai intru in panica sau nu? stateam cu frica in san permanent

si de ieri dimineata am inceput sa iau atitudine. ieri m-am trezit dimineata langa copilasii mei si in loc sa imi plang de mila si sa ma intreb oare cum o sa fiu, am mers in oglinda si am vorbit cu mine, de fapt m-am certat pe mine. pornesc dimineata cu gandul ca o sa fiu bine, cu gandul ca trebuie sa imi revin, cu gandul ca am o singura optiune, si aceea e sa fiu bine pentru mine ca sa pot avea grija de familia mea in continuare, iar cand simt ca intru in panica imi repet ca pierderea mintilor nu e o optiune! si mi-a fost mai bine si ieri si azi. mai simt ca intru in panica, ma mai simt dezorganizata si dezorientata si mai sunt dati in care nu stiu ce sa incep si ce sa termin. dar in mod sigur o sa fiu bine, pentru ca nu am de ales. m-am speriat afland de cat de departe poate merge psihoza post partum (asa am inteles ca se cheama) si ieri am mers la medicul de familie si l-am intrebat ce ar trebui sa fac, unde ar trebui sa merg. si mi-a dat trimitere la psihiatrie, nu la psiholog. a zis ca se cheama psihoza post partum, ca e foarte des intalnita si ca e bine sa merg sa vorbesc cu un medic, ca se trateaza usor. si m-am programat azi pentru mijlocul lui aprilie. vreau sa merg de curiozitate, sa stau de vorba cu medicul, sincer nu prea as lua pastile. dar vreau sa aflu si parerea unui medic, sa nu pun eu diagnosticul, asa cum ati spus. o sa merg chiar daca o sa imi revin pana atunci.

dependenta de care spuneam e psihica, legata de prezenta cuiva in preajma mea: sotul sau tata. dar sunt convinsa ca totul o sa fie bine, indiferent de programul sotului si indiferent daca tata o sa poata sa vina ziua sau nu sa mai stea pe la noi. am fost puternica in momente grele din viata ( cel mai greu moment a fost pierderea mamei) si asa trebuie sa fiu si acum, sa constientizez tot ce am.

si asa, pe langa subiect, sa va povestesc putin de copilasii mei: daria are 2 ani si 5 luni si e o minune de fetita, dulce si lipicioasa. vine la mine si ma pupa cand ma vede suparata , vorbeste toata ziua pe limba ei si ii place la nebunie sa ii arat imagini in carti (chiar daca nu are rabdare sa ii citesc din ele) si sa ii explic reclamele tv si ii place sa il mai bruscheze pe fratele ei, il pupa pana plange, ca il apasa cu toata forta, cred ca e putin geloasa. iar rares are 2 luni si jumatate si e o minune de baietel. azi ii aratam dariei in cartea pisicile aristocrate si ii povesteam ce e acolo, iar el era in bratele mele. cand m-am uitat la el radea cu gurita pana la urechi, credea ca vorbesc cu el si incepuse sa gangureasca Smile. si sunt comorile mele cele mai de pret.

va pup



avatar
coripin
Ucenic
Ucenic

Numarul mesajelor : 155
Localizare : vatra dornei
Data de inscriere : 02/06/2010

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de Andata la data de Mar 26 Mar 2013, 11:00 pm

Bravo, scumpo, asa te vreau. Sa iti traiasca micutele comori, acum au langa ei o mama cu norma intreaga ura kiss

Andata
Senior
Senior

feminin
Numarul mesajelor : 783
Varsta : 46
Localizare : Constanta
Data de inscriere : 16/09/2010

http://stylehandmade.wordpress.com/

Sus In jos

Re: Depresia post partum - sau tristetea dupa nastere

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 2 din 5 Înapoi  1, 2, 3, 4, 5  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum


©Copyright Lucrudemana.com 2008-2015 | All Rights Reserved
FB