Viitorul incepe azi!? Clubul "senioarelor" 40+

si eu ma apropii de 46 si in toti anii astia de mai multe ori m-am pierdut si m-am regasit ... sau poate reinventat. copiii si tinerii cu care lucrez ma tin mereu in priza. din 2002 fac munca voluntara la un ong local, particip la cursuri si proiecte, organizez diverse activitati inclusiv sezatori. acolo, pot spune, ca imi incarc bateriile.

Aici trebuie sa scriu si eu cateva randuri.Buburuza a descris foarte bine starea mea fara sa am vreo discutie cu ea vreodata.Si eu am hotarat la sfarsitul lui 2010 sa dau jos 2-3 kg si sa mai lucrez din cand in cand si pentru mine si ca nu cumva sa ma razgandesc am spus unor persoane fata de care nu mi-ar placea sa raman mincinoasa.
Confirm si eu ca aceasta varsta este mult mai frumoasa decat mi-as fi inchipuit in urma cu cativa ani.Cu adevarat femeie m-am simtit pe la 35 cand treptat s-au rezolvat cam toate problemele importante de pana atunci(casa, profesie, copii,probleme materiale)si am avut timp sa ma gandesc si la mine .Mi s-a parut ca m-am trezit dintr-un vis, acela a fost momentul in care am descoperit cat de importanta este atitudinea.
Blugi am inceput sa port din nou dupa 17 ani, mi-am vopsit parul si imi doresc sa port culori vesele, ceea ce este cu adevarat o mare schimbare.
Cred ca fara sa-mi dau seama ma influenteaza si fetele mele care au o alta gandire si educatie (la mine totul trebuia sa aiba legatura cu ce credea sau spunea lumea).
Credeti ca o asemenea schimbare trece neobservata? Sigur ca nu.Sa nu radeti daca va spun ca pana la 35 de ani nu mi-a spus cineva nici du-te mai incolo, iar dupa aceea si prezenta sotului uneori nu era o piedica(sau nu observasem eu?).
Nu mi-as dori sa pot da timpul inapoi.Acum ma simt mai puternica, independenta,am mai pierdut pe drum unele complexe si am invatat care sunt lucrurile cu adevarat importante din viata mea.
Pentru ca problemele nu se mai termina niciodata in acesti ani grei pe care ii
traim, tratez totul in ordinea prioritatilor .
Pentru lene si lehamite, depresie, crize de plans leacul pentru mine a fost calciul.Un medic profesor universitar a spus ca o femeie dupa 40 de ani trebuie sa ia din prima zi a ciclului calciu in lunile cu r (septembrie-aprilie) timp de 10 zile dupa ce a luat inainte 10 zile magneziu.
Dupa ce in 2009 in martie am trait o luna deprimata de ceea ce vedeam si auzeam la tv, am constatat ca totul depinde de ce fac eu si nimeni nu vine sa-mi plateasca facturile, asa am incetat sa-mi plang de mila si am inceput sa muncesc mai mult, de aceea cred ca trebuie sa ne rugam doar pentru sanatate,restul va trebui sa cautam in noi.
Stiu ca nu am talent de prozator, dar poate se intelege ce am vrut sa spun.
Poate n-am exagerat cu lungimea mesajului, poate.

ani de zile am fost o leguma, o femeie pentru care nu conta nimic. si eu credeam ca te casatoresti, faci un copil si gata e cu viata ta. nici macar o tresarire, un fior. si anii s-au dus incet , unde? cine stie. nu i-am mai gasit.
m-am apropiat de 40 , am facut 40 si aveam 88 de kg si intr-o zi ceva s-a schimbat. ceva, zic? totul. am inceput sa slabesc, am inceput sa ma transform. la inceput nu mi-am dat seama dar lumea din jur ma tot intreba ce s-a intamplat. am inceput sa devin constienta de durerile si placerile mea. am inceput sa vad ca viata nu este doar cratita, haine adunate, copil.
si mi-am facut timp pentru mine fara sa imi mai pese de cicalelile sotului care oricum mereu gasea ceva de comentat.
si dintr-o femeie care nu isi gasea timp pentru pasiunile, placerile ei am devenit au, eu cea care sunt acum.
asa am fost din totdeauna, doar ca eram ascuns sub apelativul de d-na c. o femeie pentru care gura lumii conta foarte mult, o femeie pentru care familia trebuia sa fie perfecta sau macar sa arat ca e perfecta.
dar stiti ce? m-am saturat , vreau sa traiesc fara sa aud comentarii jicnitoare, fara sa aud apelative uracioase de la cel care cica mi-a fost partener.vreau sa traiesc. ma puteti condamna?si daca o faceti credeti ca ma mai intereseaza?
acum vreau sa zambesc, sa imi vad fata crescand si devenit o tanara femeie care stie ce vrea, vreau s fac torturi, sa desenez, sa scriu poezii. vreau sa stau o zi intreaga printre margele sau ate. vreau sa imi colorez unghiile la picioare in culori traznite si da, vreau sa ma tatuez intr-un loc in care dar eu il vad ca o victorie asupra timpului si a constrangerilor, ca o victorie asupra tuturor durerilor stranse in sufletul meu. vreau sa fiu respectata, iubita.
vreau sa imi las parul lung, sa mai dau vreo 5 kg jos, sa zambesc mai des, sa mi-i sa spuna ca sunt perfecta si constienta de sexualitatea mea , vorba adminei sa sterg cat mai des praful.
viata incepe la 40 ani.
da, incepe la 40.

bun gasit fetelor.............. varsta de 40 de ani am simtit-o ca pe un prag teribil de mare,nu stiu de ce,dar asa simteam........... a trecut destul de repede,prinsa fiind de valtoarea problemelor cotidiene,fara sa ma uit cu atentie ca anii se aduna unul langa altul.Acum ma uit in oglinda :riduri,fire albe,forme "ajustate"de sunculite(ochelari port de la 14 ani :d).............Si ce daca s-au adunat?In interiorul meu m-am oprit la pragul de 40,ba chiar am impresia ca as trage o fuga spre 35-36 de ani.Am invatat sa fiu cea mai buna prietena a mea,sa ma simt bine eu cu mine,sa nu ma sperie singuratatea,sa ma bucur de momentele in care sunt doar eu cu mine........sper ca nu suna cam narcisist.De multe ori,in tinerete,am fost total nemultumita de mine...acum ma accept asa cum sunt,ma simt bine in pielea mea.
Pe la 30 de ani mi se parea ca viata dupa 40 e cam sumbra...........acum descopar savoarea acestei varste si pot sa spun:viata e superba si la 40+!Important este sa stim sa ne bucuram de tot ce avem langa noi,nu trebuie sa privim mult prea departe,sa avem tinte greu de atins............pot fi doar miraj.Bucurati-va de fiecare clipa,bucurati-va de momentele petrecute cu copiii vostrii,pana nu-si iau zborul pe drumul lor.
La sf luni octombrie am trecut printr-o experienta dura;histerectomie totala..............acum invat sa ma bucur de viata,invat sa traiesc cu adevarat.De ce spun asta?Ptr ca pana acum am facut ce trebuia facut sa fie bine ptr toti(indiferent de ce doream,speram,asteptam)Am schimbat ierarhia prioritatilor:ptr mine acum EU sunt cea mai importanta!!!!!

fizicuta, si pentru mine Eu sunt cea mai importanta. bine domnisoara mea are un loc special la fel ca si omul pe care il iubesc. doar ca acum si eu am inversat prioritatile.

La multi ani Andata!
Eu anul asta implinesc 43 de ani .Nu-mi vine sa cred ce repede au trecut anii.Mi-a placut mult mai mult perioada30+ pana-n 40.Aveam mult mai multa energie,ma bucuram mai mult de viata .
Macar nu am probleme cu greutatea.Am 52 kg la 1,66 m.Dar o problema tot am.Asa e viata!Nu te lasa sa te bucuri prea mult.De 7 ani ma chinuie o hepatita b si inca nu i-am venit de hac cu tot regimul pe care l-am tinut in aceasta perioada.Asa ca fetelor bucurati-va ca sunteti sanatoase chiar daca aveti rate si facturi de platit . Avand sanatate altfel duci in spate greutatile.
Am noroc cu un sot extraordinar care m-a sustinut mereu si un copil pentru care lupt sa traiesc cat mai mult.

Cris DA,DA,DA.........
Super,perfect.

andada, la multi ani. sa ai o viata frumoasa si implinita.

Andada, La Multi Ani! Va imbratisez doamnelor! Eu am 35 si ma regasesc in multe din cele ce scrieti. Sansa mea este Praslea, care implineste luna viitoare 3 ani si cand ies cu el de mana ma gandesc ca nu am imbatranit chiar atat cum ma simt, ca doar am copil mic, nu?

eu cand merg cu bianca pe strada si imi spun cunoscutii :doamne ce seamana cu tine , ma simt in al noualea cer.
si cand ne mai fac surori, acum nu stiu daca sunt complimente de complezenta atunci chiar ca ne simtim foarte bine.
a inceput sa imi sterpeleasca unele bluze, fulare, bijuterii si ea cica imi da la schimb jachete.
viata e frumoasa la 40 ani. chiar e frumoasa.

aici nu se supara nimeni.