Re: ADOPTIA / PRO SAU CONTRA?

Scris de danyelyta28badea Vin 10 Dec 2010, 8:43 pm

Pierdusem acest topic chiar daca am scris si eu
chiar incepusem sa cred ca a fost o iluzie
nu mai stiam nici cum se numea topicul
tot ce stiu e ca vreau si eu un bebe si daca nu vine voi adopta mai multii

Scris de aurishta Sam 11 Dec 2010, 6:56 pm

Imi place mult de voi, fetelor, fiindca aveti asa o mare dorinta de a fi mamici. Va doresc sa gasiti copiii mult-visati !A fost o vreme cand nu puteam ramane insarcinata si imi doream asa de mult copii, mai mult ca orice! Domnul mi-a daruit apoi, pe rand, pruncii minunati pe care ii am si niciodata, nici macar o secunda, n-am regretat aceasta, nu mi-a parut rau pentru profesia pierduta in beneficiul familiei, nici pentru libertatea de miscare pe care o aveam inainte.
Va urez din toata inima sa aveti familia pe care vi-o doriti!

Scris de ema Sam 11 Dec 2010, 7:07 pm

Aurishta, dupa mine asta e cea mai mare realizare: familia, copiii (daca se poate) De la serviciu iesi la pensie sau te dau afara dar mama esti mereu pentru copiii tai Ma uitam la bunici cind se adunau copiii si nepotii si era casa plina Eu voi sfirsi prin a fi probabil o baba acrita, boita, cu tigareta in coltul gurii, cu par mov si plimbind vreun ciine rade

Cel putin asa zice prietena mea care e in aceeasi situatie ca si mine

Scris de aurishta Sam 11 Dec 2010, 7:18 pm

doamne fereste, Ema!

Scris de ema Sam 11 Dec 2010, 7:33 pm

Nu serios acum, daca pina la 42 nu pot sa fac unul (dar sa aiba si tata si mama nu numai mama din start) cred ca voi adopta unul ca slava Domnului stiu cum sa-l cresc si sa-l educ
A gasit tata acum citiva ani un copilas surdo mut ratacit pe strada si l-a luat acasa ca era dezbracat si era frig tare A anuntat politia si au venit sa-l ia L-au vazut in conditii bune si au intrebat daca il putem tine inca 24 de ore pina ii gasesc parintii Au gasit repede parintii dar tata i-a rugat pe parinti sa-l mai lase o zi la noi si asa a mai stat si a doua zi la noi Si am vazut ce trist era tata cind a plecat baietelul
Mie imi pare rau ca nu am si un frate sau inca o sora
Cunosc multi care au adoptat si au zis ca e cea mai mare prostie pe care au facut-o Dar cum zicea cineva mai sus: poate fi al tau si sa se aleaga un nenorocit Daca am gindi toti asa, nu ar mai fi copii adoptati

Scris de aurishta Dum 12 Dec 2010, 7:43 am

Eu cred cu tarie ca este aceeasi sansa pentru o adoptie reusita ca si pentru o familie naturala reusita. Si Ema, mi se pare foarte important ceea ce tu ai spus despre necesitatea de a avea un tata copilul. Este foarte greu pentru o femeie singura sa faca fatza educatiei unui copil. Nu ma refer nici la intretinerea lui, nici la scolarizare, ci la educatie.

Scris de cris69 Dum 12 Dec 2010, 7:54 am

eu nu sunt de aceeasi parere. poti creste un copil si sa ii dai o educatie si ca parinte singur. si poate copilul cu un singur parinte este mult mai responsabil si mai bine crescut.

Scris de aurishta Dum 12 Dec 2010, 8:04 am

Nu este imposibil, este foarte greu. O mama, de pilda, este mai toleranta, mai increzatoare in virtutile copilului, pe cand tatal contrabalanseaza cu autoritatea .Cand apar problemele de comportament, influenta anturajului care, din pacate, in zilele noastre este deosebit de agresiva si periculoasa, doi au sanse mai bune sa faca fatza decat unul. Nu generalizez, stiu ca sunt cazuri si cazuri, dar, la felul in care gandesc acum, nu as opta pentru a avea un copil daca as fi singura.

Scris de amoni Dum 12 Dec 2010, 8:07 am

Myky ce am citit ma ingrozit de asta imi e frica si mie si eu sunt i n acceasi sitoatie dar imi este teama ca voi lo-a un copil si pe urma ori pleaca ori se gaseste mama lui sa mil ia deci sincer mie imi este groazsnic de frica sa adopt un copil desi mil dorersc enorm. Eu iti urez bafta

Scris de ema Dum 12 Dec 2010, 10:30 am

Cris eu nu am zis ca o femeie nu e capabila sa-si creasca singura copilul Dimpotriva, noi ducem greul si suntem puternice
Ziceam ca as vrea sa aiba un tata pentru ca am avut un tata foarte prezent in viata mea (chiar si acum imi face panarama daca nu am grija de mine rade

) si aveam copii la bloc care nu aveau decit mama Ei bine, copiii aceia, prietenii mei, imi spuneau mereu cu tristete: ce bine de tine ca ai tata
Aveam un coleg de clasa pe scara vecina, si de el ma simteam legata: eram ca fratii Intotdeauna, fara exceptie, la sfirsit de saptamina, cind tata mergea in parc cu noi doua sa ne jucam, il luam pe colegul meu cu noi si apoi raminea la noi pina seara L-a intrebat pe tata daca nu vrea sa fie si tatal lui
Deci, cind apare un divort sau o vaduvie e altceva Dar din start sa faci un copil care nu-si va cunoaste niciodata tatal... Ce-i vei spune cind va fi mai marisor si ce va fi in sufletelul lui?

Scris de aurishta Dum 12 Dec 2010, 11:31 am

Subscriu la ce-ai spus, Ema!

Scris de cris69 Dum 12 Dec 2010, 1:22 pm

adevarul, cred. oricum viata e destul de complicata.

Scris de ionela stefan Dum 12 Dec 2010, 1:30 pm

Doamnelor.iertati-mi ignoranta dar,legal,se poate adopta un copil ca parinte singur?Eu personal cunosc doar cupluri dar, daca da,se poate,este minunat...si de-o parte si de cealalta...

Scris de aurishta Dum 12 Dec 2010, 1:37 pm

Din cate stiu, se poate. La Protectia Copilului poti afla mai multe.

Scris de andarlidia Dum 12 Dec 2010, 1:53 pm

Din cate stiu se poate sa adopti un copil si daca esti parinte singur...doar ca tb. sa indeplinesti niste conditii.

Scris de marina40 Dum 12 Dec 2010, 2:10 pm

Sunt mama singura cu 2 fetite una de 17 ani si una de 4 ani.Am divortat de 3 ani si cresc singura fetele dar fetele astea sunt binecuvantarea mea.Am fost cea mai mandra mama la fiecare festivitate de premire pt ca fetita mare invata foarte bine.Ne este un handicat sa fii mama singura,curaj fetelor si infiati de ce sa pierdeti ani de bucurie de frica a ceva fi peste ani.Nimic nu poate inlocui dragostea unui copil.

Scris de valentinadof Dum 12 Dec 2010, 2:13 pm

am ramas inmarmurita de ceea ce ati povestit,e cumplit pt o femeie sa nu poata avea copii,parerea mea, cu toate ca am cunoscut si femei care nu si-au dorit niciodata.am citit undeva ca nu noi alegem copiii ci ei ne aleg pe noi si daca iti doresti tare acest lucru un ingeras se va indura de tine si o sa-ti patrunda in casa sub o forma sau alta.trebuie sa-l vezi la timp si sa-l primesti.eu am doua fete si tata care le iubeste ,dar sunt atat de multi copii cu ambii parinti si totusi nu-i intreaba nimeni daca le e foame sau frig!sunt convinsa deci ca un copil nu are nevoie de 2 parinti ci de foarte multa dragoste iar mamele au un nesecat izvor de dragoste asa ca voi mamelor de ingeri sa nu va fie teama ca nu veti putea iubi un copilas pe care tocmai ingerasul vostru vi l-a trimis.

Scris de ema Lun 13 Dec 2010, 5:01 pm

Valentina, se zice ca da Dumnezeu copii la toti nataraii
Ai dreptate ca sunt tare multi aceia care nu merita sa aiba copii pentru ca numai isi bat joc de ei Nu stiu la ce mai fac copii astia ar merita omoriti in chinuri (nu ma refer la conditii proaste de viata din pricina saraciei, ma refer la sentimente)
Dupa cum sunt oameni care ar da oricit numai sa aiba un copilas
Incep sa zic si eu ca babele: s-au schimbat oamenii Nu mai stiu nici de rusine, nici de omnie, nici de frica lui Dumnezeu

Scris de DanD Lun 27 Dec 2010, 5:35 pm

mykya a scris:Un subiect dificil...Intodeauna mi-am dorit un copil. De 14 ani ma chinui sa fac unul.Din pacate am multe complicatii si nu stiu daca mai pot spera sau nu. Acum patru ani, am luat la noi un baietel dintr-o familie dezorganizata. Nu am facut acte, am asteptat sa vedem daca se acomodeaza. Cand l-am luat, avea 11 ani. Cam mare o sa spuneti. Stiu, mi-au spus-o multi. L-am iubit si il iubesc inca, ca pe propriul meu fiu. Numai ca in vara asta a hotarat ca e mai buna libertatea oferita de familia lui. La noi avea un program, insistam pe ingrijire si pe educatie. Se adaptase foarte bine pana in momentul cand a aparut acasa mama lui, ”plecata” cu un altul cu vreo cateva luni inainte sa luam baiatul. De atunci s-a schimbat: chiulea de la scoala, fuma pe ascuns, mergea la net cu toate ca avea acasa, a inceput sa ia bani din casa. Sume maricele. Chiar mari. 50 /100 lei. Am discutat cu el, promitea ca se indreapta...Nu a facut-o. In iunie s-a mutat la ai lui. Trai pe capul lui. Nu conta lipsa hranei, a curateniei...Avea libertatea dorita. Nimeni nu-l intreba de sanatate. Nu conteaza ca a slabit 5-6 kg in 4 luni. Conteaza ca poate fuma linistit, ca poate pierde noptile cu gasca sau poate umbla prin diverse localuri. Cu toate astea il iubesc. Si stiu ca si el ma iubeste. In felul lui. Pastram legatura, il mai ajut cu hainute sau cu cate ceva de mancare. A lasat un gol in sufletul meu. Totusi vreau un copil. Imbatranesc si nu stiu cat mai pot astepta. De data asta numai al meu. Si m-am gandit la o adoptie. As lua o fetita de 1 an-2. Problema e ca imi e frica de un alt esec. Si nu e numai asta. Nu veau sa inlocuiesc baiatul care va ramane mereu in inima mea. Copilul care mi-a spus MAMA cu toate ca nu era sangele meu. Copilul care cu bune sau cu rele m-a facut sa ma simt mama. Ce sa fac?

Baiatul trebuie sa revina la tine si tu trebuie sa lupti pentru asta. Ce nu e posibil la Om este posibil la Dumnezeu. Daca copilul a luat-o pe o cale gresita, nu trebuie sa stai pasiva ci sa actionezi. Ia legatura cu Maica Siluana prin intermediul site-ului [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Cauta un preot rabdator, spovedeste-te (spune TOT fara nici o jena), pune-l pe acatist pe baiat la biserici si manastiri care-ti sunt accesibile, binecuvanteza-l pronuntandu-i numele de botez, vezi ce mai spune si maica Siluana si se va intoarce la tine ca mielusel. Da, nu esti mama lui dar dincolo de legatura de sange pe care o are cu parintii lui...are cu tine o legatura sufleteasca care e mai puternica. Acum mintea si inima lui e mai intunecata, nu simte si nu vede...dar rugaciunea ta pentru el il va ajuta. Incearca, crede si vei fi uimita!

Scris de Steluzza Lun 10 Ian 2011, 8:33 pm

Fetelor am citit si eu subiectul in discutie si este tare trist,dar eu zic un lucru ca nu e mama cea care face copii(si dupa aceea-i abandoneaza di diferite motive)mama e aceea care-i creste.Nu va pierdeti speranta pentru ca Dumnezeu are sa va ajute si daca puteti adopta copilasi sa stiti ca e un lucru minunat si nu sunt multi care fac asa ceva.Nu va ganditi ca nu sunt sange din sangele vostru pentru ca de multe ori se intampla ca propriu tau copil sa fie un prapadit(dar zici ca e al tau si asta e).Curaj si sa va ajute Dumnezeu la toate pentru ca e minunat sa ai copilasi. kiss

Scris de carmen.cujba Vin 21 Ian 2011, 10:34 pm

buna seara fetelor,eu am doi baieti extraordinari,mai pot face copii ptr ca sunt sanatoasa si tanara,dar cu toate astea nu mai vreau sa fac un copil ci vreau sa adopt.asa ca eu spun din toata inima ca sunt pro adoptie ,sunt atatea sufletele nevinovate care au nevoie de dragostea noastra de ce sa nu le-o dam. eu una am din plin. si mykya nu renunta la baietel fi alaturi de el chiar daca a luat-o pe un drum gresit,insista sa-i fi alaturi ptr ca doar asa el v-a sti ca esti cu adevarat MAMA lui.chiar daca Dumnezeu iti v-a da un puiutz doar al tau pe celalt baietel nu-l abandona. kiss

Scris de Continut sponsorizat